luni, 29 august 2011

America a scapat de furtuna care a facut pagube de zeci de milioane de dolari - FOTO si VIDEO !

 
Uraganul Irene, transformat in cele din urma in furtuna tropicala, a facut prapad in America. Zeci de orase au fost inundate, iar pagubele se ridica la zeci de milioane de dolari, au anuntat autoritatile.
In unele orase au aparut si rechini pe sosele, care inotau in apa putin adanca. Copacii s-au prabusit pe case, iar cel putin 20 de oameni si-au pierdut viata din cauza uraganului. Numarul real al mortilor va fi cunoscut abia cand echipele de interventie vor peria zonele afectate de ciclon.
Presedintele Barack Obama, care si-a intrerupt concediul, le-a spus americanilor sa nu se culce pe-o ureche, pentru ca Irene inca reprezinta un pericol. Chiar daca Irene nu a lovit zona New York-ului cu aceeasi forta pe care a avut-o in statele din sud, orasul care nu doarme niciodata a simtit din plin furia naturii.
Tocmai de aceea, transporturile in comun au fost suspendate si toate activitatile publice au fost anulate, iar populatia a fost sfatuita sa ramana in case pana la trecerea uraganului. Chiar si circulatia vehiculelor pe strazi a fost interzisa.
 
 La New York, pagubele sunt limitate. Principala amenintare o reprezinta acum inundatiile si drumurile blocate de copacii si stalpii de electricitate, pe care furtuna i-a rupt ca pe niste bete de chibrit.
Inca de duminica seara, viata americanilor si-a reluat cursul, lent. Primarul Michael Bloomberg, care a ordonat vineri evacuarea a 370.000 de newyorkezi si a oprit toate transporturile in comun, o decizie fara precedent in acest oras cu opt milioane de locuitori, s-a bucurat duminica pentru ca “nu sunt nici morti nici raniti”. El a ridicat ordinul de evacuare, dar newyorkezii se pregateau de un alt cosmar luni, din cauza transporturilor publice suspendate.
Cele trei aeroporturi din oras, intre care John F. Kennedy, se vor deschide “cel mai devreme luni seara”, au precizat autoritatile aeroportuare. Inchiderea lor, sambata, a determinat anularea a circa 10.000 de zboruri la acest sfarsit de saptamana.

Pana sa ajunga la New York, uraganul Irene a inaintat lent si primejdios pe coasta de est a Americii. In ciuda avertismentelor repetate ale autoritatilor, multi americani au refuzat sa-si paraseasca locuintele, spre disperarea oficialilor. Nici reporterii care au urmarit furtuna n-au scapat de emotii.
Presedintele Obama s-a intalnit cu echipa sa care se ocupa cu situatiile de urgenta si a cerut sa fie tinut la curent, ora de ora, cu evolutia situatiei. Garda Nationala este inca in alerta. Evident, nici de data aceasta n-au lipsit teribilistii, in special la New York. Foarte multi au iesit in strada si s-au jucat sporturi in apa, iar surferii chiar s-au aventurat in ape. In total, 4 milioane de oameni au ramas fara curent electric dupa ce rafalele au smuls cablurile de electricitate.

Sursa 

Mai vedeti si:
In asteptarea uraganului Irene in imagini (foto + video) - retrospectiva

In asteptarea uraganului Irene in imagini (foto + video) - retrospectiva



Lights out in New York City: Stretches of downtown Manhattan are submerged in darkness as almost 200,000 residents lost power after Hurricane Irene struck
Zone din Manhattan (New York) au ramas fara curent electric afectand aproape 200.000 de oameni. 
Deserted: People wait for a cab at Times Square in New York as rains fall before Hurricane Irene hits
Cativa oameni asteapta un taxi in Times Square in timp ce ploua in asteptarea uraganului Irene.
Words of warning: A pedestrian takes a risk as roads are closed and barricades raised in Lower Manhattan with Hurricane Irene expected to bear down on the city today
 Semne de alerta: un trecator se risca printre baricade plasate in Manhattan-ul de jos inainte ca Irene sa loveasca.

 No way home: Travellers sleep at Penn Station, New York as trains were cancelled due to hurricane warnings all along the American East Coast
Calatorii nu au cu ce ajunge acasa si dorm in Penn Station deoarece toate trenurile au fost anulate in urma avertizarilor de-a lungul intregii coaste de est.
Irene
Poza NASA din spatiu despre dimensiunea  uraganului Irene.
Irene
Uraganul Irene pe cale sa afecteze 20% din populatia americana in drumul sau de-a lungul Coastei de Est.
Unbelievable sight: Two men push a cart through a normally bustling Grand Central Terminal
O priveliste remarcabila: Grand Central Terminal altadata roind de multime acum cu doar 2 oameni impingand un carucior.
Completely soaked: A Hasidic Jew makes his way home as heavy rain falls in Brooklyn, New York, late Saturday night
Warning: Despite the hurricane being downgraded to a Category 1 storm, it is still expected to have locally extreme impacts 
No snarl ups here: The normally crowded entrance to the Holland Tunnel in Manhattan 
Late night grocery run: A man braves torrential rain to get some supplies in Brooklyn on Saturday night
 Streets of fear: The entrance to the Midtown Tunnel West Bound
 Lights are on but no one's there: A spooky view inside the Midtown Tunnel West Bound
 The lone runner: A man heads north on the Hudson River Greenway ahead of the arrival of Irene in Lower Manhattan
 Getting out of the rain: New York National Guard officers run towards the Sixty-Ninth Regiment Armory where they are staying
 NYC
 A sitting target awaits: The skyscrapers of New York underneath stormy skies on Saturday evening as the rains come ahead of the winds
 Cerul in asteptare.
No go area: In the city that never sleeps, The Times Square subway station is spookily silent
An MTA worker locks a gate at the subway at Grand Central Station
Shutting down: Ticket agents remove the stanchions which form the ticketing lines at JFK International Airport
 La Aeroportul JFK - pregatiri inainte de inchidere.

We're waiting: A volunteer puts up a sign in a shelter centre at Newcomers High School in Queens
 Pregatiri de adapost de catre un voluntar intr-un liceu din Queens.
Covered up: A woman and her son walk through Times Square

Inregistrari video:















Sursa: Daily Mail




miercuri, 24 august 2011

Obama face istorie: cea mai rapida crestere a datoriilor americane

Presedintele Obama marcheaza istoria inca odata. Sub ceasul sau America a inregistrat cea mai mare crestere a datoriilor comparativ cu datoriile tuturor celorlalti presedinti ai acestei republici. Datoriile au crescut rapid la 4 trilioane de dolari de cand s-a asezat in scaunul prezidential.  Si vrea sa continue procedura ... Dumnezeu sa ne ajute.

In mod surprinzator CBS News a raportat stirea:
"Ultimele date de la Departamentul Trezoreriei arata ca datoriile nationale au crescut cu 4 trilioane sub Obama.
Datoriile erau de 10.626 trilioane in ziua in care Obama a ajuns in functie. Ultimele calcule prezinta astazi datorii de 14.639 trilioane.
E cea mai rapida crestere a datoriilor sub oricare alt presedinte al Statelor Unite.
Datoriile natiunii au crescut cu 4.9 trilioane in cei 8 ani ai lui George W. Bush. Insa ritmul a crescut si Obama a reusit sa depaseasca aceasta suma in timpul primului sau mandat.
Obama acuza politicile mostenite de la predecesori administratiei pentru aceasta crestere a datoriilo..."

Sigur ca-i acuza. (Mereu reteta e aceeasi, pase de la unii la altii)
Ma infior la gandul ca mai are inca un an jumate de mandat si exista niste sanse de realegere.
Sursa

Mai cititi si:
Interviu cu Nomi Prins (fosta managera de la Goldman Sachs) despre situatia economica actuala si agentiile de rating
Statele Unite, o tara cladita pe datorie: Washingtonul a cheltuit mereu mai mult decat a incasat
Cresterile burselor din 2011 s-au evaporat. S-a terminat piata bull?
Un experiment periculos: americanii se pregatesc sa inunde lumea cu dolari
Top 50 ale celor mai urate realitati despre economia americana
Idaho pe cale sa devina primul stat chinez din America - nu e gluma
FED-ul admite: Noi nu avem aur !
O noua bomba ipotecara pe cale sa explodeze in America ! Bancile prinse in opside !
Viitorul arata sumbru - viziune acceptata public chiar de unul dintre arhitectii acestui sistem care astazi ne omoara - Alan Greenspan


Confesiunile unui fost asasin economic

Centrale nucleare si cutremure - investitii si taieri de bugete facute fara cap sau cu buna stiinta ?

Se aloca muuuulti bani pe salvarea bancilor, se aloca pentru marile companii, se aloca pentru arme si razboi, se aloca pentru campanii electorale si pe multe altele - dar putem rezuma ca se aloca bani in beneficiul unui numar mic de oameni pe spatele celor multi. Taierile se pot face de oriunde altundeva daca ele nu afecteaza buzunarele celor puternici.
Problema apare cand nu mai exista nici un discernamant atunci cand aloci sau tai fonduri. Exemplu recent se refera la centrala nucleara din Virginia, care a ramas fara curent in urma cutremurului de aseara de 5.8 grade la NV de Richmond. Aceasta centrala nu mai are senzori de cutremur inca din anii 90 cand s-a taiat bugetul pentru asa ceva, iar de atunci nu s-au mai gasit cica fonduri pentru asta. In schimb s-a dorit construirea unui al 3-lea reactor tot in acel complex nuclear compus actualmente din 2 reactoare.

Si ghiciti ce ? Asemeni articolului scris dupa Japonia despre centrale nucleare construite pe falii tectonice, asa si aceasta centrala se afla tot intr-o zona vazuta ca fiind pe locul 7 ca si risc seismic. Centrala ramasa fara curent a trecut pe sisteme de racire diesel si bine-nteles ca primele informatii de acolo sunt copii la indigo cu cele de oriunde de pe glob in astfel de situatii, si anume "totul e ok, nu sunt motive de ingrijorare". Totusi 9 centrale nucleare din Statele Unite (Virginia, Maryland, Pennsylvania si New Jersey) au fost clasate ieri ca fiind "unusual events" adica cel mai slab nivel de risc pe o scara de 4.

Revenind la centrala fara curent - The North Anna - ea e situata cel mai aproape de epicentrul cutremurului si a fost clasificata ca localizare pe o falie tectonica, a 7-a ca risc sa fie afectata de un cutremur. Comisia de regularizare claseaza centrala ca avand risc de afectare in caz de cutremur, insa ne linisteste ca sansele sunt de doar 1 la 22,727. Cu acest risc minor conform acestei comisii centrala a suferit taieri de fonduri in anii 90' prin care toate seismografele au fost eliminate de acolo. Si cu toate astea in februarie conducerea de acolo a confirmat hotararea de a construi un al 3-lea reactor acolo (poate ca sa scada raportul de 1 la 22,727?).
Ca si o completare tehnica, centrala North Anna a fost construita sa reziste la cutremure de 5.9-6.1. Cata precizie nu-i asa ? Mai ales cu aceste noi cutremure care tot cresc in amplitudine aceasta centrala se poate socoti fericita ca a scapat la mustata. De data asta ...

Cand vezi atatea lucruri puse cap la cap te ingrozesti cu adevarat de cine e lumea aceasta condusa si ce fel de decizii stupide, ridicole, handicapate sau cu buna stiinta se iau pe spinarea noastra.

Mai cititi si:
Video (la cald) despre cutremurele din SUA
Seism in SUA - Zborurile de pe aeroportul JFK din New York inregistreaza intarzieri

marți, 23 august 2011

Video (la cald) despre cutremurele din SUA


Update


Mai cititi si:
Seism in SUA - Zborurile de pe aeroportul JFK din New York inregistreaza intarzieri

Seism in SUA - Zborurile de pe aeroportul JFK din New York inregistreaza intarzieri

Zborurile de pe aeroporturile John F.Kennedy, din New York, şi Newark suferă întârzieri, în timp ce autorităţile inspectează turnurile de control şi pistele, după seismul produs pe coasta de est a Statelor Unite, au anunţat autorităţile.

Seismul care s-a produs marţi în Virginia a fost resimţit inclusiv la Martha's Vineyard, unde preşedintele Barack Obama se afla în vacanţă, iar serviciile de telefonie mobilă au fost perturbate la New York, unde zone din Manhattan au fost evacuate. În momentul producerii cutremurului, preşedintele juca golf.

Seismul a fost resimţit la Washington, Philadelphia, New York, Atlanta şi chiar Toronto.

La New York, era în curs audierea lui Dominique Strauss-Kahn. "Toată lumea a fost rugată să coboare pe scări", a declarat Wolf Blitzer, a declarat un reporter aflat la sediul CNN din capitala SUA. Pentagonul a fost evacuat. "Când clădirea a început să se cutremure destul de violent, sute de persoane au început să iasă", a declarat reporterul CNN de la faţa locului. Ea a precizat că mulţi au crezut că este vorba de un atac.
Sursa

Teorii si speculatii pentru ziua de vineri cand seful FED-ului Bernanke are un discurs programat asteptat de toate pietele financiare

Bursele recuperează consistent din pierderi, cu gândul la ceea ce va face şi spune, într-un discurs programat abia vineri, Ben Bernanke, preşedintele sistemului Federal Reserve (FED), ca să nu lase SUA să alunece în recesiune.
Orice va spune şi, eventual, va face Ben Bernanke, va trebui să aibă efecte  credibile şi consistente, pentru a nu mai dezamăgi pieţele, aşa cum au făcut-o cancelarul german Merkel şi preşedintele francez Sarkozy, săptămâna trecută. Cu toate că, şi în cazul acestora, încăpăţânarea politică ar putea fi interpretată ca fermitate.

Cel mai probabil este că şeful FED va poza în înţeleptul răbdător şi în adeptul măsurilor discrete şi delicate, nu a celor şocante, potrivit economiştilor de dincolo şi de dincoace de Ocean.

Ben Bernanke ar forţa, astfel, instaurarea stabilităţii pe piaţă. Şi probabil că tocmai pentru se aşteaptă la asta, bursele europene cresc consistent. Ieri la ora 15.30, cu peste 2%, atât  indicele german DAX cât şi francezul CAC40.

Pieţele valutare, de acţiuni şi de mărfuri, negustorii de bani, de aur şi de ţiţei vor fi, totuşi, foarte volatile, cu variaţii mari de preţuri, şi vor răbda cu greu  până vineri.

Principalii indici ale burselor europene, creşteau consistent animate  de  speranţa că Bernanke îşi va reînnoi, măcar, promisiunea făcută la începutul lunii, că va uşura în continuare povara monetară, dacă va fi nevoie.

Există economişti care se aşteaptă ca FED să treacă la a treia campanie de achiziţii de bonduri americane, aşa numita QE 3 („Quantitative   Easing). Campania ar fi, menită ca şi celelalte două, pe de o parte, să introducă lichiditate într-un sistem financiar care se speriase, săptămâna trecută, că urmeză o perioadă de îngheţare a creditelor interbancare. Pe de altă parte, preţurile bondurilor nu s-ar prăbuşi.

Convulsiile bancare au survenit, săptămâna trecută, după ce au fost lansate zvonurile că băncile franceze, şi nu numai, ar fi slăbite de expunerile pe obligaţiunile guvernelor ţărilor lor.

Acum, jucătorii vor avea, totuşi, un reper la care să se raporteze: informaţia de la Banca Centrală Europeană privind suma cheltuită săptămâna trecută pe obligaţiunile Italiei şi Spaniei, noile suspecte europene  de incapacitate de plată. Analişti se aşteaptă la o scădere, la 15 miliarde de euro, de la 22 mld. euro, cu o săptămână înainte.

Ce ar putea spune Bernanke

Totuşi, Bernanke nu va anunţa un QE3, „pentru că nu este încă prezent riscul de deflaţie“, consideră analiştii de la UniCredit într-un raport, citat de Associated Press. Dar „va reitera promisiunea că FED este gata să relaxeze politica monetară“.

Desigur, preşedintele FED îşi va exprima părerea de rău că PIB-ul SUA  are un ritm de creştere anemic, poate chiar îşi va ajusta perspectiva şi va explica ce medicamente i-a mai rămas Rezervei Federale la dispoziţie, ca să păstreze creşterea „pe şine. Dar nu este probabil ca Bernanke să enunţe un tratament şoc“, spune şi Reuters.

FED nu prea ar avea motive să mai facă o infuzie de lichidităţi în piaţă prin achiziţia de bonduri (în a treia repriză QE). Altele sunt circumstanţele faţă de cele ale  derulării QE2 (achiziţii de 600 mld. dolari). Acum nu inflaţia mică este marea grijă, ci creşterea economică mică. Aceasta se va subţia şi în al doilea semestru faţă de progonoza iniţială, de 3%. Unii analişti o văd scăzând până la 1%.

„Anul trecut, la aceeaşi reuniune a băncii centrale din Wyoming (la care va merge şi vineri; banca este una dintre cele 12 bănci de emisiune din sistemul FED - n.red), Bernanke pregătea terenul pentru QE2, pentru că inflaţia scădea periculos de mult. Acum este valabil contrariul“, şi-a luminat clienţi, citat de Reuters, Carl Riccadonna, economistul Deutsche Bank.

Prin urmare, operaţiunile previzibile ale FED vor fi de creştere a scadenţei medii a portofoliului de obligaţiuni şi nu de mărire cantitativă a acestuia.

Asta ar urma să se întâmple dacă, de pildă, Bernanke va  vorbi despre angajamentul instituţiei pe care o conduce să–şi menţină bilanţul, care s-a umflat la 2,8 trilioane de dolari, faţă de 900 miliarde cât era înainte de criză.
Sursa

DANONE recunoaste minciuna. Toti producatorii folosesc bacterii din fecale si tractul uro-genital, modificate genetic

Gigantul producător de iaurturi Danone nu va mai promova în reclamele sale din Statele Unite benefiiciile pentru sănătate, în cazurile Actimel şi Activia, deoarece s-a descoperit că, de fapt, acestea nu au atributele pretinse. Potrivit presei britanice, cel mai mare producător de iaurturi din lume a mărturisit că a exagerat în reclamele produselor, care, de fapt, nu au acele beneficii prezentate. Astfel, Danone a fost de acord să nu mai spună în spot-urile de televiziune că Activia îmbunătăţeşte tranzitul intestinal, iar despre Actimel că întăreşte sistemul imunitar.

Putină lume ştie ce mănâncă. Şi mai puţină lume citeşte ambalajul la ce mănâncă. Iar şi mai puţină lume are noţiuni de microbiologie. Iaurturile probiotice, o invenţie a concernelor americane, conţin bacterii care nu au fost folosite, înainte, niciodată în alimentaţie. Una din aceste bacterii este specia “Bifidobacterium bifidum”. Aceste bacterii se găsesc de obicei în flora vaginală, în rect, şi în tractul uro-genital, în excremente de porci şi alte animale. Aceste bacterii nu sunt prezente în mod normal niciodată în intestinele subţiri, în stomac sau în gură, în afară că omul a făcut contact direct cu cele de mai sus. Aceste bacterii bifide nu supravieţuiesc de regulă acidul din stomac atunci când sunt îngurgitate pentru a nu perclita flora din intestine, în special din cel subţire. Concernele nu numai că ni le-au introdus în iaurturi, însă le-au mai şi modificat genetic ca să supravieţuiască acidului din stomac. De aici se vede şi reavoinţa şi perversitatea celor care le-au desemnat pentru consumul inconştient al umanităţii moderne.
Prin intermediul iaurtului “probiotic” folosit ca un cal troian microbilogic aceste bacterii vaginale şi fecale modificate genetic ajung în intestinul subţire al omului. Şi acest lucru duce automat la tot felul de probleme ulterioare căci prin ele se schimbă automat flora naturală, care este înlocuită cu o floră tipic vaginală. Danone & Co vă creează deci un fel de floră vaginală în intestine, ceva contrar naturii umane şi cu efecte nocive pt. sănătate.

Cunoscutul specialist în tehnica alimentară Udo Pollmer, care apare des la televiziunea germană ca specialist în domeniu pe teme de alimentaţie, a făcut cunoscut acest fapt în una din cărţile sale. Însă cui îi pasă? La televizor el însa nu poate vorbi despre aşa ceva şi nici nu este întrebat. Nu-i de mirare la cât se câştigă cu reclama la iaurturile probiotice de către posturile de televiziune. Cum să-ţi alungi clienţii? Citatul din carte cu privire la acest truc şi daunele aduse de consumul de probiotice este aici în limba germană: www.wahrheitssuche.org/probiotische-bakterien.html. “Bacteriile profane de iaurt nu au obiceiul să se lipească de pereţii intestinelor căci ele trăiesc din lapte proaspăt şi nu din lucrurile digerate. Pe de altă parte bacteriile probiotice nu sunt în stare să facă lapte gros, căci această sarcină o au bacteriile lactoacide. De aceea preţioasele bacterii (probiotice) se introduc, se amestecă pe altă cale, ulterior, în iaurtul deja fermentat”. (Udo Polmmer).
“Bacteriile din fecale şi din secreţiile vaginale sunt bacterii care, după microbiologul alimentar Prof. Michael Teuber, reprezintă noi specii. Bacterii la care lucrează şi tehnologii genetice, care provin din fecale de porc sau din intestine de şobolani. Bacterii a căror specie nici nu este definită clar şi care au fost testate fără scrupule şi la sugari. Aici trebuie specificat că bacteriile bifide pot fi şi patogene, aşa cum avertizează specialistul elveţian. Unele bacterii bifide pot provoca carii şi chiar meningită” - spuneUdo Polmmer.
Deci aceste bacterii nici măcar nu pot produce iaurt din lapte! Ele sunt amestecate în iaurt după ce acesta a fermentat. Consumul produselor probiotice poate deci să afecteze flora intestinală. Pentru microbiologi acest lucru nu este o surpriză. La urma urmei nici o bacterie nu are chef să se lupte cu alţi patogeni. Bacteriile se ceartă mai degrabă cu rudele lor, care au aceleaşi preferinţe alimentare la trocul cu mâncare. Şi întradevăr, indicii despre efectul nociv al produselor probiotice nu lipsesc. În anul 2000 presa germană scria “iaurturile probiotice pot periclita viaţa”.

Cauza acestor scandaluri era un congres medicinal în Birmingham unde imunologul vienez Dr. Wolfgang Graninger îşi prezentase rezultatele cercetărilor. Conform acestora, iaurturile probiotice pot duce, la persoanele cu sistemul imunitar slăbit, la boli periculoase ca meningita, pneumonia sau septicemia. La acest congres a fost prezentat cazul unui diabetic mai în vârstă care a primit de la consumul de probiotce un abces la ficat şi care a putut fi salvat doar prin operaţie. Şeful spitalului vienez, Dr. Elisabeth Pittermann a scos după această întâmplare iaurturile probiotice din menu-ul spitalului. Firma Scheitz din Andechs care produce iaurturi ecologice a eliminat bacteriile probiotice din lista de ingrediente. „Cine vinde cu plăcere produse care conţin bacterii, care atunci cand sunt găsite de specialiştii în igienă reprezintă o dovadă de contaminare fecală?” (Udo Polmmer)
Problema şi mai mare este că, de la introducerea “proboticelor”, concernele au convins, încetul cu încetul, ori prin persuativitatea tipic americană, ori prin preţul mai mic al culturilor acestora. Cam toţi producătorii de iaurturi, folosesc aceste bacterii nocive la preparat iaurtul, aşa că este greu de găsit un iaurt natural făcut cu bacterii tradiţionale. Acestea proveneau înainte de la viţel sau vacă. După Pollmer ele se numesc Streptococcus thermophilus şi Lactobacillus bulgaricus. În Germania este acum foarte greu de găsit un iaurt care să nu aibă culturi bifide. Cu alte cuvine, este greu de găsit un iaurt care nu este produs din bacterii vaginale şi fecale. Mâncăm caca… fără să ştim, fiindcă îi credem orbeşte pe cei care fac reclama la TV. Asta e.

În Google este între timp extrem de greu de găsit un articol din care să reiasă evident ceea ce acum câteva decenii era bine cunoscut despre aceste bacterii. Însă, dacă citiţi cărţi mai vechi sau căutaţi cu grijă, puteţi vedea că aceste bacterii nu au nimic de-a face nici cu iaurtul, nici cu intestinele şi că fac cu adevărat parte din flora altor organe. Toate articolele noi despre aceste bacterii mint cu neruşinare sau au preluat minciuna de la alţii.
Sursa initiala incerta 

luni, 22 august 2011

Economia fericirii - documentar


“Este într-adevăr o veste bună, să descoperi o explicaţie atât de convingătoare a bolii de care suferă lumea noastră, în The Economics of Happiness. Acest film uneşte punctele dintre haosul climateric, degringolada economică şi stresul nostru personal, singurătatea şi depresia. Prezintă atât mişcarea de localizare economică, în lumina unei alternative viabile la globalizarea corporatistă, cât şi strategii ce ar putea conduce la comuniune umană şi la un sens mai profund al propriilor noastre vieţi.”
Joanna Macy,
autoare a cărţii ” World as Lover, World as Self”
O viziune integrată, ce lasă loc la prea puţine interpretări, este prezentată de o fostă studentă a lui Noam Chomsky, Helena Norberg-Hodge, prin acest film documentar lansat în ianuarie 2011, The Economics of Happiness, care expune convingător viciile ascunse sau vizibile ale globalizării economice, vedeta politicii contemporane, ce a condus la o concentrare fără precedent a puterii, în mâinile rapace ale consiliilor de administraţie ale marilor corporaţii transnaţionale şi ale băncilor, acutizând practic orice problemă cu care se confruntă societatea actuală: conflictele militare, fundamentaliste şi etnice, instabilitatea financiară şi şomajul, extincţia speciilor regnului viu ş.a.m.d.
Filmul descrie o lume dezbinată, care se mişcă simultan în două direcţii divergente: pe de o parte, guvernele şi marii afacerişti continuă promovarea iresponsabilă a globalizării şi consolidării puterii corporatiste iar, pe de altă parte, oamenii din întreaga lume încep să se opună acestei politici cupide, solicitând revenirea la reglementările comerciale şi financiare şi începând să configureze un viitor complet diferit, bazat pe cooperare umană şi o economie complet diferită, bazată pe noua paradigmă a localizării.
Un cor de voci - dirijat de Helena Norberg-Hodge pe şase continente, incluzând personalităţi ca Samdhong Rinpoche, prim-ministrul guvernului tibetan aflat în exil, Vandana Shiva şi Bill McKibben - ne vorbeşte despre eşecurile ecomico-financiare şi declinul petrolier, care ne lasă la îndemână o opţiune aproape unică: necesitatea localizării, a atragerii activităţii economice cât mai aproape de natură şi de casele noastre, redându-ne încrederea în oameni şi provocându-ne să credem că încă mai este posibil să ne construim o lume mai bună.
Alegând inspirat o societate cândva idilic patriarhală, dintr-o regiune îndepărtată a lumii, Ladakh, ce aparţine politic de India, deşi, spiritual vorbind, este mai mult înrudită cu Tibetul, pe care a vizitat-o începând cu anul 1975, Norberg-Hodge a fost martoră - în anii ce au urmat “deschiderii către dezvoltarea economică” - a unui declin accentuat al unei societăţi în care sentimentul apartenenţei la comunitate era valoarea supremă, ce a condus la exacerbarea tuturor tarelor, ce caracterizează economia falsei pieţe libere: inflaţie, poluare, alienare, accentuarea tensiunilor rasiale, sărăcie şi pierderea identităţii.
În genere, lumea economico-financiară şi căutarea fericirii, sunt privite ca sfere complet disjuncte ale activităţii umane, dar aşa cum sugerează titlul filmului, realizatoarea susţine existenţa unei conexiuni între economie şi spiritul uman, o singură strategie unificată fiind suficientă pentru a le ameliora pe amândouă.
Prin imagini convingătoare şi informaţii furnizate de experţi, juxtapuse punctelor de vedere ale oamenilor obişnuiţi din întreaga lume, filmul construieşte o argumentaţie persuasivă, privind natura distructivă a globalizării la nivel personal, naţional şi internaţional.
De exemplu, la un nivel personal, spălarea creierului prin reclamele deşănţate ale agenţiilor de publicitate, care prezintă la modul romanţat viaţa unei minorităţi din occident, impune sentimente de inadecvare la oricine altcineva, astfel încât mulţi oameni urmăresc obiective materiale de neatins  şi acumulează datorii de nerambursat, care nu fac decât să le accentueze depresia.
Şi, la nivel global, migrarea foştilor mici fermieri deposedaţi, către mediul urban, în urma falimentării provocate de incapacitatea de a lupta cu produsele subvenţionate ale marilor corporaţii agricole, specializate în monoculturi mamut, nu a făcut decât să-i pună faţă în faţă cu realitatea crudă a şomajului, aflat în rapidă creştere, fiind obligaţi să trăiască în condiţiile îngrozitoare ale mahalalelor insalubre, dezvoltate la periferia marilor metropole.
Un punct forte al filmului este că se luptă cu unele dintre argumentele-cheie avansate de către partizanii necesităţii şi, mai ales, ai inevitabilităţii globalizării, care este susţinută furibund pe plan internaţional, prefigurând cadrul politic al unui stat fascist mondial, în care, atunci când interesele economice dictează, aşa-zisele drepturi ale omului se vor dovedi a fi doar simple privilegii temporare.
La fel ca în cazul tuturor celorlalte minciuni ce caracterizează discursul politic - fiindcă nu a existat, niciodată, pic de adevăr în acest limbaj infect - globalizarea este caracterizată exact de contrariul “virtuţilor” pe care propaganda oficială le glorifică.
Ca membri ai Uniunii Europene, am început să simţim noi înşine falsitatea sloganelor ce par să-i justifice existenţa, deşi “teoreticienii unificării globale” continuă să susţină cu îndărătnicie că ne aflăm pe drumul cel bun, singurele impedimente fiind create de simpla aplicare necorespunzătoare a teoriei.
Vă sună cunoscut, cumva, această tiradă ?
În cazul celuilalt experiment social “modern”, orchestrat de oculta mondială începând de la 1917, bazat pe ideologia stupidă a lui Karl Marx, există voci, încă, ce susţin că eşecul s-a datorat în exclusivitate aplicării incorecte a unei teorii, altminteri perfectă.
Pentru naivii ce cred în unul sau altul dintre aceste două mituri, mă văd obligat să specific: dacă o anume teorie dă greş în toate cazurile în care este aplicată, atunci este cazul să-i contestăm cu tărie genialitatea, un “guru” politic sau economic, indiferent că se numeşte Marx, Smith sau Taylor, având obligaţia de minim bun simţ, de a lăsa instrucţiuni detaliate, care să împiedice orice eventuală deviere.
Şi chiar mai mult de atât, în cazul societăţii de consum, ar trebui să nu uităm nici o clipă, că negarea “beneficiilor” capitalismului nu vine din partea unor partizani nostalgici ai lui Marx sau Engels, ci din partea unor personalităţi ce trăiesc acum, în intimitatea sistemului, filozofi, lingvişti, economişti etc., care se văd obligaţi, în bloc, să recunoască eşecul şi falsitatea iniţiativei private, în condiţiile monopolului corporatist, favorizat de eliminarea reglementărilor care ar fi putut, cândva, jena activitatea bancară sau a transnaţionalelor.
Documentarul se înscrie, începând cu partea a doua, în aceeaşi viziune optimistă promovată şi de alte filme de pe blog, fiindcă vine cu soluţii concrete la aproape orice problemă generată de “consumerismul” curent, dar mă văd nevoit să recunosc că, din anumite puncte de vedere, dă dovadă de o mare naivitate.
Un prim semn de inocenţă este întrebarea pe care şi-o pun realizatorii, privind susţinerea de către politicieni a globalizării, deşi este tot mai evident pentru oricine, că este o forţă distructivă ce accentuează galopant toate problemele sociale şi economice actuale.
Sincer vorbind, o asemenea opacitate a început să mă obosească, fiindcă nu ştiu de câte dovezi am mai avea nevoie, privind faptul că mascarada democratică electorală este organizată periodic, exact ca o licitaţie, sumele implicate în jocul politic, parlamentar sau prezidenţial, fiind atât de mari, încât este mai mult decât evident că cei care le-au investit - corporaţiile şi băncile - se aşteaptă la un regim preferenţial ulterior alegerilor, ceea ce se şi întâmplă, de fapt, prin dereglementarea intensivă a climatului economic internaţional, ce înlătură orice eventuală piedică din calea neocolonialismului financiar.
Analizată în acest context, speranţa unora în participarea guvernamentală la descentralizarea şi implicit localizarea sistemelor bancare este efectiv penibilă - excepţiile de la regulă fiind minore - când avem şi dovada practică, că administraţiile statale poartă fără scrupule războaie interminabile, în orice colţ al planetei, pentru profitul aceleaşi corporatocraţii.
Nu voi mai repeta argumentele defavorabile ideii de încălzire globală şi propagandei nivelelor “letale” de dioxid de carbon, dar voi reitera necesitatea abandonării combustibililor fosili şi a domeniului energetic nuclear, pe de o parte, fiindcă poluarea şi riscul accidentelor grave sunt clare, mai ales acum prin perspectiva catastrofei de la Fukushima, iar, pe de altă parte, menţinerea monopolului energetic sugrumă proliferarea opţiunilor energetice alternative sau a energiei libere, menţinând artificial un nivel tehnologic primitiv.
Helena Norberg-Hodge a demarat lucrul la documentar acum şase ani, după succesul primei ei cărţi despre Ladakh, având credinţa că actuala cale de globalizare economică a început acum peste 500 de ani, când colonialismul, industrializarea şi sclavagismul au împins întregi populaţii agricole la periferia marilor oraşe, adâncind decalajul dintre bogaţi şi săraci, versiunea modernă a sclaviei putând fi “admirată” constant în ţările lumii a treia, în care dezvoltarea economică nu a reuşit să rezolve nici una dintre problemele sociale presante:
“După cel de-al doilea război mondial, Banca Mondială, FMI şi GATT au fost înfiinţate. Au semnat imediat acorduri privind tarifele şi comerţul, exercitând presiuni asupra guvernelor pentru a dereglementa domeniul economic, deschizând larg porţile, pentru bănci şi corporaţii. Supermaket-urile au prosperat şi consumerismul a fost creat. “
Norberg-Hodge a fost însă criticată de unii nativi tibetani, pentru viziunea ei patriarhală şi simplistă, spun ei, asupra societăţii locale.
Jamyang Norbu, de exemplu, autorul eseului “Beyond the Lost Horizon”, comenta astfel:
“… un asemenea partizanat ignoră, convenabil, climatul geopolitic extrem de dur, în care o asemenea societate fragilă există. Să soliciţi oamenilor din societăţile subdezvoltate un trai pasiv, tradiţional şi corect ecologic… nu sună prea bine, din partea cuiva care ar putea poseda un autoturism sau care are apă curentă, caldă şi rece, în casă.”
Dincolo de controverse, realitatea celor, deocamdată, opt adevăruri incomode despre globalizare, mă îndoiesc că poate fi contestată, soluţia ieşirii din alienare şi consumerism, constând întoarcerea la un mod de viaţă comunitar, prin refacerea legăturilor interumane complexe şi a conexiunii cu natura, negând “binefacerile” industrializării şi ale agriculturii corporatiste impersonale şi recâştigându-ne independenţa energetică prin ruperea de sistemele centralizate şi aplicarea tehnologiei energiilor regenerabile.
The Economics of Happiness oferă o perspectivă unică asupra unei mişcări care este adesea minimalizată eronat. Filmul ne spune povestea localizării ecologice, ce a răsărit din fisurile generate de şovăielnica economie globală, în orice colţ al lumii, oferindu-ne ocazia de a spera într-un viitor mai bun.”
Anuradha Mittal,
Executive Director,
The Oakland Institute
Sursa: Gandeste.org

vineri, 19 august 2011

Noutati de la Fukushima

Expertul in radiatii Dr. Chris Busby: "Cantitati uriase de radiatii se mai revarsa dinspre Fukushima ... Iar nivelul radiatiilor in anumite zone din Tokio este mai mare decat in zona de excludere de la Cernobil".

Nivelul de astazi al radiatiilor e ceva mai mic decat cel observat in martie, insa acestea au depasit in aprilie cotele inregistrate la Cernobil. Insa avand in vedere ca ce se intampla acolo continua de luni de zile, Fukushima subclaseaza Cernobilul in ceea ce priveste cantitatea de radiatii emise.

Nivel foarte ridicat de radiatii in anumite parti din Tokio

Busby a dus in Japonia un echipament sofisticat de masurare a radiatiilor, si spune ca unul dintre masuratori in Tokio a indicat cote ce depasesc Cernobilul.


Raport: muncitorii din zona afectata spun ca pamantul de sub centrala de la Fukushima se crapa si ca aburi radioactivi ies la suprafata. 

Avand in vedere ca zona este cu risc crescut de cutremure frecvente aceste crapaturi sunt alarmante, mai ales ca problema este si una recenta, noi crapaturi aparand dupa noi cutremure in ultimele saptamani. Acesti aburi se deplaseaza de-a lungul noilor crapaturi aparute astfel zonele afectate cresc in continuare. In plus incep sa apara zvonuri ca afectarea reactorului a aparut dupa cutremurul cel mare si deci inainte de Tsunami. Acestea pun sub semnul intrebarii stabilitatea acestor reactoare cat si decizia ciudata de a se construi astfel de centrale in astfel de locatii. 



Statele Unite stiau la cateva zile ca reactoarele de la Fukushima s-au topit integral. Agentia internationala de Energie Atomica stia dupa cateva saptamani de topirea reactoarelor, insa publicul a aflat doar la o luna si jumatate.

Dupa cum o prestigioasa publicatie stiintifica "Nature" noteaza:
"La scurt timp dupa ce masivul tsunami a lovit centrala Daiichi de la Fukushima pe 11 martie, o statie de monitorizare de pe coastele Takasaki au semnalat cresteri mari ale radiatiilor. In primele 72 de ore, oamenii de stiinta de acolo au luat mostre din aer si le-au transmis catre analiza la Viena - la centrul CTBTO, un corp international special pentru monitorizarea tuturor testelor pentru arme nucleare.
Era doar inceputul unei avalanse de date colectate si trimise catre CTBTO de la un numar de 63 de statii de monitorizare pe plan global. In urmatoarele saptamani aceste date au fost impartasite cu guvernele din lume, fara insa a fi impartasite cu academicienii sau cu publicul."

Incercarea de musamalizare despre severitatea de acolo nu e ceva nou. Guvernele musamalizeaza dezastrele nucleare de 50 de ani, iar designul initial pentru reactoarele nucleare nu a fost ales din motive de siguranta ci pentru ca erau functionale pentru submarinele de la fortele marine si pentru ca produceau plutonium pentru militari.
(Intr-adevar, toate raspunsurile guvernamentale in orice criza sunt de musamalizare).

Astazi Yomiuri Shinbun raporteaza ca Statele Unite stiau la cateva zile de gravitatea de la Fukushima:
"Ideea despre evacuarea cetatenilor americani a fost lansata la primele ore in data de 16 martie (ora locala). Statele Unite ... stiau deja de temperaturile neobisnuit de mari din reactoare de la datele Global Hawk, si au determinat ca acel combustibil din reactoare era deja topit."
Oficialii de top din America au vrut evacuarea cetatenilor proprii din Tokio insa oficialii locali incluzandu-l pe Maher au obiectat prin faptul ca "ar fi subminat in mod sever alianta US-Japonia."

Sursa: Zerohedge

Mai cititi si:        
Retrospectiva de stiri - situatia din Japonia !
Japonia poate deveni o noua Hiroshima ?
Catastrofa din Japonia - reflectii, invataturi, asocieri ...
Seism de 8,9 în Japonia: Un tsunami de zece metri a devastat regiunea de nord-est

vineri, 12 august 2011

Profetul crizei: Capitalismul se autodistruge, Marx a avut dreptate

Economistul care a prezis criza din 2008, Nouriel Roubini, avertizează că există peste 50% şanse să intrăm din nou în recesiune, în timp ce capitalismul este la un pas de a se autodistruge.
 
Economia este prinsă în cleştele reducerii consumului, mai ales prin reticenţa firmelor de a face noi angajări, noi investiţii care să dea un imbold economiei, spune economistul Nouriel Roubini. Toată lumea încearcă să îşi creeze rezerve pentru cazul în care economia intră într-o nouă pantă descendentă, companiile stau pe munţi de cash.

“Afacerile nu fac nimic acum, nu ajută economia, există aceste riscuri care îi fac nervoşi. Se plâng că nu investesc pentru că există exces de capacitate, că nu angajează pentru că nu există suficientă cerere, suficient consum final. Dar aici există şi un paradox. Dacă nu angajezi muncitori, nu există suficiente venituri ale muncitorilor, nu există suficientă încredere a consumatorilor, nu există suficient consum, nu există suficientă cerere finală”, a declarat Rubini într-un interviu pentru The Wall Street Journal.

Sistemul capitalist este aproape de a intra într-o buclă autodistructivă, în care fiecare încearcă să se salveze, spre detrimentul interesului general.

„În ultimii 2-3 ani această situaţie s-a înrăutăţit. Am avut o redistribuţie masivă a veniturilor din piaţa muncii către capitaluri, din salarii către profituri, inegalitatea în venituri şi averi a crescut. Tendinţa firmelor de a cheltui e mai redusă decât cea a populaţiei, şi companiile îşi permit să economisească mai mult decât populaţia. Redistribuţia veniturilor şi averii fac problema lipsei de cerere agregată chiar şi mai rea.

Karl Marx avea dreptate, la un moment dat, capitalismul se poate autodistruge. Nu poţi să muţi veniturile din muncă către capital fără să ai un exces de capcacitate şi o lipsă a cererii agregate. Asta se întâmplă. Credeam că pieţele funcţionează, dar nu funcţionează. Este un proces autodistructiv”, spune economistul.

Nu suntem exact încă în această fază. Dar riscul de depresiune economică globală există şi Roubini îl plasează la 50% în acest moment.

Există prea multă datorie a mediului privat şi a celui guvernamental. Din datorie nu poţi să ieşi decât prin economisire, într-o creştere economică puternică sau prin metoda periculoasă a inflaţiei, spune Roubini. Dar, dacă nu reporneşte consumul populaţiei şi firmelor, atunci rişti să rămâi în recesiune.

În SUA, însă, nu există creşterea economică puternică iar consumul populaţiei nu creşte. Există însă “sectorul imobiliar zombie şi băncile zombie”. Băncile sunt şi cele mai mari riscuri pentru economie, pentru că sunt mai mari şi mai greu se salvat. "Am putea avea un Lehman la puterea a 2-a".

Faptul că Fed a anunţat că va ţine dobânzile aproape de zero până în 2013 nu va ajuta prea mult economia, spune Roubini. El se aşteaptă ca Bernanke să anunţe un nou program de quantitative easing, şi apoi încă unul, şi încă unul. Politica monetară nu va putea elimina riscul ca economia să intre într-o nouă recesiune. Totuşi, economistul crede că banii nou apăruţi nu vor crea prea multă inflaţie, pentru că vor ajunge din nou la Fed, ca rezerve în exces ale băncilor.

Mai mult, măsurile de austeritate vor împinge ţările mai adânc în recesiune. Inclusiv ţări ca Marea Britanie, Franţa sau SUA, ţări care nu şi-au pierdut încă accesul la pieţe, dar pe care există o presiune imensă. Economistul crede că pe termen scurt aceste ţări ar trebui să dea un imbold economiei prin deficite mai mari şi să vină cu o strategie pe termen mediu şi lung care să promită reducerea gradului de îndatorare, după ce economia intră într-un ciclu de creştere.

Până ca apele să se limpezească, Roubini spune că îşi ţine banii în cash şi că îşi sfătuieşte clienţii să evite activele riscante. El crede că aurul este bun pentru hedging în această perioadă de incertitudine economică, în plus este şi un antidot la inflaţie, deşi vede riscuri limitate în această ultimă direcţie.
Sursa: Money.ro

marți, 9 august 2011

Interviu cu Nomi Prins (fosta managera de la Goldman Sachs) despre situatia economica actuala si agentiile de rating

"Din 2008 incoace nu a existat deloc vreo revenire, toate s-au petrecut in spatele usilor inchise, noi nu avem acces la o privire ampla asupra tuturor aspectelor, a toxicitatii, toate aceste datorii create de sistemul bancar ce au marcat inceputul oficial al crizei din 2008, dar care s-au extins global de atunci.Ideea este ca bancile au creat un dezastru si au indatorat masele facand bani de pe urma lor si desi unele s-au inchis sau au iesit in pierdere la suprafata, in fond ele au facut foarte multi bani, iar contabilitatea lor nu este integrala, deoarece titlurile de valoare nici macar nu sunt cerute a fi prezentate in acte, cat si alte smecherii bine puse la punct.
Intre timp insa aceste banci sunt inundate cu bani de catre guvern, rezerva federala si alte entitati asupra carora noi nu avem nici o putere de vot, astfel aceste banci continua sa arunce cu bani ducand la toate aceste repercursiuni pe care le simtim si vom continua sa le simtim.
Cred ca acum ne aflam in mijlocul unor caderi masive globale, asta pentru ca daca nu rezolvi problema aceasta nu dispare. Nu conteaza cine din ce partid este, cine alege secretarul trezoreriei, nu conteaza nici macar cine conduce FED-ul. Ultimele trilioane de dolari create ca si datorii in acesti ani nu au avut nimic de a face cu redresarea economica sau cu crearea locurilor de munca. Aceste datorii de aproape 4 trilioane au fost de altfel etichetate direct pe site-ul guvernamental ca fiind "schimbari economice si tehnice"(o gluma proasta). Si pachetele de salvare nu se regasesc in cei 3.6 trilioane. Acesti bani sunt de fapt ceva necontabilizati, ceva neclar si care a derivat de la printarea de bani si aruncarea lor pe fereastra la discretia celor ce au profitat de asta.

Alt exemplu: bancile detin 1.6 trilioane in obligatiuni de trezorerie pe care i-au luat de la trezorerie i-au dat apoi FED-ului si au incasat dobanda de la FED, nefacand nimic productiv pentru acesti bani, nimic pentru economie sau pentru oameni. Acesta arata o singura schema din ce s-a facut cu acei 3.6 trilioane nejustificate nicaieri.

Gaura e atat de mare incat nu mai exista cai de rezolvare astazi, desi din nefericire se putea evita situatia pe tot acest parcurs. Insa acum ne aflam in Marea Depresiune II, precum Marea Depresiune de dupa I Razboi Mondial, care s-a numit de altfel inainte Marele Razboi (de aici si-a luat numele de Marea Depresiune), insa cand a aparut al doilea Razboi Mondial s-a schimbat si titlul pentru primul razboi. Problemele au fost ignorate prea mult timp: de Washington, de bancile centrale globale, de toti cei care trebuia sa faca ceva concret, pentru ca acestea fie nu recunosteau fie sustineau de fapt marile banci private care au umplut ulterior economia cu datorii toxice, datorii evaluate ca sigure de catre agentiile de rating, asa ca aceste agentii au fost in mod cert piese in acest puzzle. Si cu aceste evaluari gresite sau false s-au distrus municipalitati, fonduri de pensii, etc ... iar tot ce sustin aceste municipalitati si fonduri nu este ceva real.

Geithner a fost cel care cu putin timp inainte de retrogradarea ratingului pentru datoriile Statelor Unite a declarat sus si tare pe postul national ca riscul pentru o asemenea retrogradare este zero, astazi el e cel care vede situatia ca inevitabila si dintr-o data se suceste anuntand ca Statele Unite trec prin cea mai mare recesiune a tuturor timpurilor. Tot ce scot acesti oameni pe gura se dovedeste a fi exact pe invers la scurt timp.

Aceste agentii de rating sunt platite direct de catre banci pentru ratingurile pe care le dau. 
Bancile se pot acoperi intre ele, ele pot sa lucreze mana in mana cu bancile centrale pentru a primi banii tipariti de care au nevoie pentru ca apoi sa primeasca dobanzi pe acele datorii, iar bancile centrale au interesul sa suporte acest mecanism existent prin care bancile mari pot sa stea de ambele parti ale baricadei prin toate aceste mecanisme finaciare existente, facand ceea ce oamenii de rand nu pot sa faca. Tocmai de aceea marile banci supravietuiesc mai mult fata de bancile locale, care nu au aceste parghii cu bancile centrale. Ca rezultat economiile globale se deterioreaza deoarece nu se mai tranzactioneaza bunuri de valoare.

Profiturile de astazi din GDP sunt profituri facute din hartie si din profituri bancare pe instrumente toxice financiare, nu din bunuri economice de valoare. Asa ca nu exista productivitate reala si nu exista sustinerea viabila a unei economii.
In 1929 cand a fost Marea Depresiune am avut o situatie similara in care 6 banci mari aveau control asupra economiei cu suportul politic aferent si care au supravietuit luand diferite forme de atunci.
Astfel pana nu se eradica problema si nu se iau masuri realmente economice si productive aceste probleme doar se intarzie pana cand nu se mai poate face nimic."




Mai cititi si:
Statele Unite, o tara cladita pe datorie: Washingtonul a cheltuit mereu mai mult decat a incasat
Cresterile burselor din 2011 s-au evaporat. S-a terminat piata bull?
Un experiment periculos: americanii se pregatesc sa inunde lumea cu dolari
Top 50 ale celor mai urate realitati despre economia americana
Idaho pe cale sa devina primul stat chinez din America - nu e gluma
FED-ul admite: Noi nu avem aur !
O noua bomba ipotecara pe cale sa explodeze in America ! Bancile prinse in opside !
Viitorul arata sumbru - viziune acceptata public chiar de unul dintre arhitectii acestui sistem care astazi ne omoara - Alan Greenspan

Confesiunile unui fost asasin economic

miercuri, 3 august 2011

Statele Unite, o tara cladita pe datorie: Washingtonul a cheltuit mereu mai mult decat a incasat

SUA împrumută 42 de cenţi pentru fiecare dolar cheltuit de guvern Excedent bugetar în doar patru ani din 40 Creşterea economică, elementul care poate duce la reducerea datoriei, este anemică. 

Politicienii americani duc o luptă contra cronometru pentru a ma­jora plafonul de îndatorare a guvernului şi pentru a evita în ultima clipă un default al celei mai mari economii a lumii. Dar o privire aruncată înapoi în istorie arată că datoriile şi deficitele, care au adus ţara în situaţia de acum, au însoţit Statele Unite încă de la crearea lor.
Singura dată în istorie când Statele Unite au avut datorie zero a fost în 1835 datorită devotamentului “maniacal” pentru reducerea aparatului de stat din partea unui preşedinte, Andrew Jackson (1829-1835), care a forţat relocarea a zeci de mii de indieni nativi şi a introdus tarife comerciale atât de mari încât a adus uniunea în pragul destrămării, scrie agenţia de presă Thomson Reuters. Când Jackson a devenit preşedinte, SUA aveau datorii de 58,4 milioane de dolari. Şase ani mai târziu, SUA aveau datorie zero şi pe deasupra 440.000 de dolari în conturi.
“Pentru Jackson datoria era periculoasă, pentru că datoria punea puterea în mâinile cre­ditorilor, iar dacă puterea aparţinea credito­rilor, atunci nu mai era a poporului, acolo unde el credea că îi este locul”, potrivit biografiei lui Andrew Jackson, “American Lion”, scrisă de Jon Meacham.
De atunci, datoriile au crescut constant, ajungând să depăşească 90% din Produsul Intern Brut anul trecut. În prezent, datoria sau, mai precis, creşterea plafonului de îndatorare a guvernului este folosită de politicienii SUA ca mijloc de constrângere pentru a obţine unii de la alţii concesii privind măsurile care trebuie luate pentru reducerea deficitului bugetar.
Această dispută a adus SUA în pragul unei crize artificiale a datoriilor, deoarece dacă până pe 2 august, după cum avertizează Casa Albă, sau după 15 august, aşa cum spun unii analişti, plafonul nu este ridicat, ţara riscă să intre în incapacitate de plată a datoriilor. Limita de îndatorare, în prezent de 14.300 miliarde de dolari, a fost atinsă în luna mai.
Dacă politicienii reuşesc în cele din urmă să majoreze plafonul, măsură la care au recurs de mai multe ori aproape toate administraţiile anterioare, SUA s-ar putea confrunta cu probleme legate de creşterea datoriei. Dacă majorarea limitei întârzie, problemele nu vor întârzia să apară, aşa cum deja au ameninţat analiştii şi agenţiile de rating.
O ia SUA pe urmele Greciei?
În Europa, state care fac parte din zona euro, una dintre cele mai mari puteri econo­mice ale lumii, au pierdut controlul datoriilor şi au intrat în criză financiară, fiind salvate de la faliment cu fonduri externe şi măsuri dure de austeritate. Se vor afla SUA în aceeaşi situaţie, adică vor ajunge la punctul în care nu vor mai putea absorbi datoriile? Nimeni nu poate ştii, deoarece SUA este totuşi cea mai mare economie a lumii, cu o influenţă comercială, economică, financiară şi militară enormă.
Pe de altă parte, SUA riscă să-şi piardă poziţia de lider al economiilor lumii până în 2016, în faţa Chinei, potrivit estimărilor Fon­dului Monetar Internaţional. Cea mai recentă criză financiară a demostrat că nici cele mai mari forţe economice nu sunt imune la probleme care se propagă rapid datorită globalizării sistemelor financiare.
Excedentul bugetar, o raritate
Guvernele americani şi-au făcut un obicei din a cheltui mai mult decât încasează, după cum o arată statisticile. În ultimele patru decenii, SUA au avut excedent bugetar în doar patru ani, din 1998 până în 2001. Cum poate supravieţui financiar un stat în astfel de condiţii? Simplu: împrumutându-se.
Potrivit lui Paul Ryan, preşedintele co­misiei pentru buget a Camerei Reprezen­tanţilor, în prezent SUA împrumută 42 de cenţi pentru fiecare dolar cheltuit de guvern, iar aproape jumătate din această sumă vine de la creditori precum China.
Singurul mod prin care statul poate păstra sub control datoriile care cresc este prin creş­tere economică. Ori, potrivit celor mai re­cente evaluări ale guvernului, avansul econo­mic este mult mai slab decât s-a anticipat. Econo­mia a crescut, în ritm anualizat, cu 1,3% în T2, după un avans de 0,4% în primele trei luni ale anului. În ritm trimestrial, eco­nomia a crescut cu 0,1% în ianuarie-martie şi cu 0,3% în cele trei luni care au urmat. Plafonul de îndatorare, care este stabilit de Congres, a fost introdus în 1917.
Cheltuielile SUA în luna august

Cresterile burselor din 2011 s-au evaporat. S-a terminat piata bull?

Cele mai pesimiste estimari s-au adeverit dupa ce Senatul american a aprobat cresterea plafonului de indatorare al SUA: S&P 500 a inregistrat cea mai mare cadere din ultimul an, iar odata cu aceasta scadere au fost sterse si toate castigurile din 2011. Nici pe BVB lucurile nu arata mult mai bine.

Cresterile burselor din 2011 s-au evaporat. S-a terminat piata bull?Recordurile negative nu se termina aici, cele sapte sedinte consecutive de scadere ale indicelui american S&P 500 reprezentand cea mai indelungata serie negativa,  dupa octombrie 2008.

Investitorii din SUA si-au mutat atentia asupra datelor economice. Un raport de marti, care a evidentiat o scadere neasteptata a cheltuielilor de consum, a alimentat pesimismul acestora.

Aurul si francul elvetian au reprezentat locul de refugiu. Moneda nationala a Elvetiei a castigat teren in comparatie cu cele mai importante 16 valute internationale, in vreme ce aurul era in urcare cu 1,64% la inceputul zilei de miercuri, pana la pretul de 1.671,5 dolari/uncie.

Actiunile tranzactionate pe bursele din intreaga lume au revenit puternic de la minimele atinse in martie 2009, insa piata bull pare foarte aproape de un sfarsit abrupt, evolutiile negative de pe Bursa de la New York alimentand temerile pesimistilor. S&P500 si Dow Jones, principalii indici ai pietei americane, au pierdut 2,5%, respectiv 2,1% in sedinta de marti.

Nici pe continenul european lucururile nu aratau mai bine in ziua urmatoare: DAX-ul german a suferit o corectie de 1%, in vreme ce indicele FTSE 100 pierdea 1,27%.

Coincidenta sau nu, si BET, principalul indice al bursei romanesti, a intrat pe scadere fata nivelul inregistrat la inceputul anului, toate castigurile din 2011 fiind pierdute in prezent.
Sursa: Wall-Street.ro


Mai cititi si:
Un experiment periculos: americanii se pregatesc sa inunde lumea cu dolari
Razboiul valutelor
Uitati de argintul la 50 $. Pretul argintului ajustat la inflatia reala e de 500 $ +
Aurul si argintul la un pas de o noua detonare
De ce sa cumparam argint si aur astazi ?
Lucruri importante de stiut despre AUR si ARGINT
Un calcul interesant asupra valorii actuale a unciei de aur si argint

marți, 2 august 2011

Cum a jefuit statul roman populatia in plina criza

Dacă te întrebi de ce nu-ţi mai ajung banii care-ţi ajungeau anii trecuţi. Sau dacă te întrebi de ce nu mai ai clienţi. Răspunsul comun e că partea care lipseşte a fost luată de stat. Majorarea TVA a mutat o parte însemnată din resursele populaţiei în mâinile guvernanţilor, care doar mimează austeritatea bugetară
Guvernul s-a decis foarte rapid anul trecut să majoreze TVA de la 19% la 24%. Premierul Emil Boc promitea solemn că, în contrapartidă, cota unică nu va fi majorată şi nu se va umbla la niciun alt impozit.

Şi nici nu avea de ce să umble. Veniturile statului din TVA la nivelul lunii iunie anul acesta sunt cu nu mai puţin de 31,5% peste cele din iunie 2010. Este ultima lună care dă pe faţă dimensiunea câştigurilor pe care guvernul le-a avut pe urma acestei decizii – TVA s-a majorat la 1 iulie 2010, iar din cauza efectului de bază, dinamica anuală a încasărilor din TVA va dispărea din prim plan.

Astfel, statul a luat din buzunarul populaţiei, dintr-o mişcare, 1,23 miliarde euro în plus. Atenţie, doar până la jumătatea anului.

Pentru o imagine de ansamblu a ce înseamnă contribuţia populaţiei, prin TVA, la finanţele publice ale ţării, veniturile statului din această taxă reprezentau la 30 iunie un sfert din încasările bugetului general consolidat al României. TVA este astfel, de departe, principala sursă de venit a statului.

Ce ar putea face statul cu suma aceasta

Un guvern ar putea face cu aceşti bani 300 de kilometri de autostradă, la actualul standard de cost, de aproximativ 4 milioane de euro pe kilometru la şes.  Or, într-un scenariu optimist, în 2011 s-ar putea construi încă 42 de kilometri de autostradă, ceea ce ar duce “reţeaua de autostrăzi” folosită de contribuabilii români la incredibila lungime de 350 de kilometri.

Mai există o variantă pentru aceşti bani “recuperaţi” de la populaţie, care vrând, nevrând, a fost cuprinsă în bugetul semnat de fruntea guvernului şi adoptat de reprezentanţii alegătorilor, în parlament.

De pildă, plata pe un an a pensiilor speciale luate de foştii angajaţi ai statului din apărare, poliţie şi servicii speciale.

Statul îţi ia prin TVA o vacanţă în Grecia

Aşadar, majorarea TVA a avut efectul scontat – a adus foarte mulți bani la buget. Ca fapt divers, fiecare român de peste 15 ani, exclusiv cei aproximativ două milioane care au plecat afară, deci dau TVA altui stat, a plătit pe această taxă 320 de euro în doar jumătate de an. Adică fiecare dintre cei aproximativ 16 milioane de români plătitori s-ar putea duce într-un sejur în Grecia cu banii daţi într-un an pe TVA. Din majorare, statul a câştigat 77 de euro de persoană, în jumătate de an. Deci din majorarea TVA s-ar asigura transportul.

Acest cost exorbitant al TVA-ului de 24% l-a făcut până și pe ministrul Finanțelor care a semnat decizia, Sebastian Vlădescu, să declare că a fost o măsură haotică, greșită.

Dar nu doar încasările din TVA s-au mărit consistent. Sumele încasate din accizele majorate, care ocupă 10% din veniturile statului, au crescut şi ele cu 27,1%, în acelaşi interval. Per total, veniturile statului au crescut cu 9,6%. De ce atât de puţin la total? Pentru că, potrivit execuţiei bugetare, Finanţele n-ar mai fi făcut bani din (!) donaţii (-71%), venituri nefiscale şi autorizaţii. Mai e o serie de minusuri, dar de impact foarte mic.

Populaţia şi-a făcut datoria, dacă avea vreuna, faţă din criza de bani prin care a trecut statul român. De cealaltă parte, modul în care a înţeles guvernul României  austeritatea la care s-a angajat în fața instituțiilor creditoare este cel puţin dubios.

Austeritatea la stat, o glumă nesărată

Banii strânşi din taxele mărite ajută guvernul să-şi plătească angajaţii. Pe unii dintre ei, sfidător de bine. Tăierile de salarii de 25% în sectorul bugetar din luna iulie a anului trecut au rămas în mintea tuturor. Dar o abilitate de comunicare a ascuns publicului larg că a fost vorba de o tăierea salariului brut de bază. Or, în administrație grosul câștigului îl aduc premiile și sporurile, nu salariul.

Ce au reușit să ascundă cu multă grijă guvernanţii este că în administraţia publică veniturile sau întors la un nivel foarte apropiat de valoarea de dinaintea tăierilor. Mai precis, în administraţia publică, venitul salarial mediu net din mai anul acesta este cu doar 6% mai mic decât cel din iunie 2010.

Cel mai important este că datorită echilibrării buhgetului cu ajutorul majorării TVA, dinamica salariilor de la stat a fost mult superioară celei a salariilor din economie. În intervalul iulie 2010 – mai 2011, câştigul funcţionarului s-a mărit cu 9,6%, în timp ce venitul mediu pe economie a crescut cu doar 7,6%.

Aşa s-a ajuns că venitul net din administraţie este (net) superior celui mediu pe economie 1.813 lei, faţă de 1.458 lei.

Peste toate acestea, uimeşte creşterea puternică a cheltuielilor statului cu bunuri şi servicii. Altă dată, scăderea lor era folosită de guvern ca o dovadă că-i pasă de cheltuielile din banii publici. Că statul nu risipeşte taxele plătite de contribuabili pe birouri şi maşini noi. Acum, în plină austeritate bugetară, cheltuielile cu bunuri şi servicii au crescut cu 14,6% în prima jumătate de an faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

Aşadar 20% din cheltuielile totale sunt ocupate de personal, iar 15% de cele cu bunuri şi servicii. Asta înseamnă că peste o treime din banii, tot mai mulți, plătiţi la stat de cetăţenii României se duc pe propria lui funcţionare.
Sursa: Money.ro