luni, 28 ianuarie 2013

Blogul "Lumea in care traim" pus in pericol de un bloger malitios

Dupa mai bine de 3 ani de existenta fara probleme al acestui blog ma confrunt cu o situatie care nu pot s-o numesc decat MALITIOASA si am hotarat ca cel mai indicat este sa va informez despre ce poate face un om rauvoitor in noua era a internetului, in care te poti feri mai mult sau mai putin de astfel de situatii. La final aveti intregul text insa va descriu situatia pe scurt.

Florin Rosoga, care are un blog pe acelasi titlu, n-am sa mai pun link ca poate iar ma reclama :) nu a fost incantat ca am preluat un articol de la el. Articolul respectiv era de fapt, dupa spusele sale,  un email care l-a primit de la o cititoare care i-a dat dreptul sa-l publice. Fiind un site de dezvoltare personala, articolul scris de acea cititoare si publicat de el era de mult bun simt si cu invataminte (inocente) pentru noi toti. Asa ca l-am publicat integral, anuntand la inceputul articolului ca e scris de o cititoare si punand la final si sursa (cu link cu tot), catre acest blog al lui Florin Rosoga. Din motive care nu mi le explic (poate reusiti voi) el a reclamat postarea, desi nu avea nicaieri pe site text cum ca nu e voie sa preiei continut de acolo. Ba mai mult, se lauda ca vrea sa imparta cunoastere si sa ajute oameni. Pai exact asta am facut dragule, si ti-am mai adus si trafic pentru ca desi nu mai scriu zilnic, acest blog mai este inca destul de citit. De altfel probabil dupa trafic ai si ajuns la mine. Insa se pare ca traficul de pe un astfel de blog, poate mai altfel si controversat nu i-a placut. Sincer nu pot sa-mi dau seama. Daca il cunoasteti sau ati mai avut probleme cu el, dincolo de aparentele de pe blog, va rog sa-mi dati de stire.

Am avut diverse situatii cu acest blog in 3 ani de zile, am publicat multe materiale de reflectat, controversante, unele foarte serioase si cu implicatii uriase. Scopul este si a fost mereu sa fim deschisi si sa nu inghitim orice din prima. Lumea e mult mai larga si cuprinde mult mai multe lucruri ascunse ochilor decat suntem invatati. E un deschizator de ochi si o pilula de gandire. Am avut abonati diversi, de la institutii publice, pana la cel mai inalt nivel. Am avut cateva mesaje mai putin binevoitoare, de asemenea am format aliante si colaborari cu alte bloguri similare cu care ne citim si ne apreciem reciproc. Insa nu am avut tentative care sa puna existenta acestui blog in pericol. Si apare acest Florin care te miri pentru ce articol se apuca si reclama. Si nu-mi scrie mie sa-mi spuna sa dau jos articolul, ci reclama direct la autoritatile care au puterea sa inchida bloguri. Felicitari Florin pentru exemplul de dezvoltare personala care il dai. Lovitura pe la spate, sub centura, fara atentionare, pur si simplu ? Poate lasi un comment aici si te explici intr-un final ca sa intelegem si noi astia mai putin "destepti" ce anume nu ti-a placut? Si poate iti scrii de acum si un disclaimer prin care precizezi ca nu doresti preluari de nici un fel, inclusiv cu citarea sursei, ca altfel, dragul meu, nu prea avem de unde visa ce se petrece in capul tau. Asta ca sa stie altii, ca in ceea ce ma priveste e de la sine inteles ca nu mai calc pe acolo "de frica" sa nu ma contaminez de malitiozitate.

Astept cu mult interes parerile voastre. Daca vi s-ar intampla acelasi lucru, voi cum ati proceda?

Iata textele in cauza.
Aceasta este notificarea care imi apare pe prima pagina a listei mele de bloguri.
Am primit o reclamaţie DMCA legată de blogul dvs., Lumea in care traim. Vi s-a trimis un e-mail cu detaliile reclamaţiei la data de 08.01.2013, iar starea postării a fost resetată la „Schiţă”; puteţi edita postarea aici. Puteţi republica postarea după ce eliminaţi conţinutul şi/sau linkurile care fac obiectul reclamaţiei. În cazul în care consideraţi că aveţi dreptul de a posta acest conţinut, puteţi să ne trimiteţi o contranotificare
Email-ul primit este acesta:
Notificare de eliminare a blogului din serviciul Blogger
Serviciul Blogger a fost notificat cu privire la faptul că, în conformitate cu prevederile legii Digital Millennium Copyright Act (DMCA), un anumit conţinut de pe blogul dvs. face obiectul unei presupuse încălcări a drepturilor de autor ale altor părţi. Prin urmare, am resetat starea postărilor la \„schiţă”\. (Dacă nu procedăm astfel, riscăm să se depună o reclamaţie împotriva noastră pentru încălcarea drepturilor de autor, indiferent de fond. Adresele URL ale postărilor despre care se pretinde că încalcă drepturile de autor sunt disponibile la finalul acestui mesaj.) Aceasta înseamnă că postarea dvs., inclusiv toate imaginile, linkurile şi alte tipuri de conţinut, nu a fost eliminată. Puteţi să modificaţi postarea pentru a elimina conţinutul în cauză şi o puteţi republica, după care postarea va redeveni vizibilă pentru cititori.

Context: DMCA este o lege din Statele Unite ale Americii cu privire la drepturile de autor, care prevede reguli pentru răspunderea furnizorilor de servicii online în cazul încălcării drepturilor de autor. În cazul în care consideraţi că aveţi dreptul să postaţi conţinutul în cauză, puteţi să depuneţi o cerere reconvenţională. Pentru completerea unei cereri reconvenţionale, consultaţi http://www.google.com/support/bin/request.py?contact_type=lr_counternotice&product=blogger.

Notificarea pe care am primit-o, din care au fost eliminate informaţiile de identificare personală, va fi postată online de un serviciu numit Chilling Effects la adresa http://www.chillingeffects.org
. Această măsură este luată în conformitate cu DMCA. Puteţi să căutaţi notificarea DMCA asociată cu eliminarea conţinutului dvs. accesând pagina de căutare Chilling Effects la adresa http://www.chillingeffects.org/search.cgi şi introducând adresa URL a postării de blog care a fost eliminată.

Dacă ni se aduce la cunoştinţă faptul că aţi republicat postarea fără să eliminaţi conţinutul/linkul în cauză, vom şterge postarea dvs. şi o vom considera o încălcare în cadrul contului dvs. Încălcările repetate ale Termenilor şi condiţiilor pot duce la măsuri corective suplimentare luate împotriva contului dvs. Blogger, inclusiv ştergerea blogului şi/sau închiderea contului. De asemenea, notificările DMCA referitoare la conţinutul de pe blogul dvs. pot duce la măsuri luate împotriva oricăror conturi AdSense asociate. Dacă aveţi întrebări de natură juridică în legătură cu această notificare, contactaţi consilierul dvs. juridic.

Cu stimă,

Echipa Blogger

Românul care face apa să ardă, a descoperit combustibilul viitorului

Articol publicat in 2009, de atunci oare ce s-a intamplat? Ca vesti despre Bianca Dragusanu avem, dar noutati despre o sursa care ne-ar ieftini in mod eco existenta, nu. 

După trei ani de studii intense şi încercări, Radu Marin, un fost antreprenor pasionat de inventică, este de părere că a făcut una dintre cele mai importante descoperiri în domeniul combustibililor. Acesta a realizat o instalaţie care, alimentată cu apă de la robinet, produce hidrogen, combustibil ecologic, inepuizabil şi care are toate şansele să devină noul pas în ceea ce priveşte alimentare automobilelor şi încălzirea locuinţelor.

Interesat de avantajele pe care această instalaţie o poate aduce, Ministerul Economiei l-a informat pe inventator, de faptul că potenţialul de aplicabilitate al invenţiei în termocentralele ce funcţionează cu gaz metan va fi studiată de Termoelectrica SA Bucureşti şi Electrocentrale Bucureşti.

Specialişti din domeni, profesori universitari şi membri ai Academiei Română, susţin realizarea lui Radu Marin şi se arată încrezători că în cel mai scurt timp se vor obţine şi resursele financiare necesare producerii acesteia pentru consumul în masă.

EVZ: Cum v-a venit ideea de a crea o instalaţie de producere a hidrogenului? Ce anume v-a motivat să acţionaţi în această direcţie?
Radu Marin: „Povestea” hidrogenului obţinut de noi a început cu mai bine de trei ani în urmă. Pe atunci, noi, cei de la Centrul de Cercetare pentru Materiale Macromoleculare si Membrane (CCMMMM) din Bucureşti, căutam să obţinem biocombustibili, de bioetanol si biodiesel, folosind noi “reţete tehnologice” de mare randament, ceea ce am şi reuşit să facem.

Dar încă de pe atunci am sesizat conflictul inevitabil dintre culturile de plante pentru biocombustibili şi cele pentru cereale şi plante agricole, conflict care azi s-a confirmat şi se află la ordinea zilei.

În contextul cererii tot mai mari de produse alimentare, o prioritate absolută în situaţia în care populaţia globului creşte, am realizat că  biocombustibilii nu au viitor, că ei constituie doar o soluţie de moment pentru criza energetică ce ne ameninţă civilizaţia.

Aşa stând lucrurile, viaţa însăşi m-a obligat să-mi concentrez atenţia asupra hidrogenului, pe care, cu mai bine de un secol în urmă, Jules Verne l-a considerat ca fiind “combustibilul viitorului”.


Care a fost pasul următor?
Din acel moment m-am documentat şi am ajuns, relativ repede, la concluzia că mii de cercetători din întreaga lume, cu preocupări în acest domeniu, mergeau pe un drum greşit. Toţi au mizat pe “pilele de combustie”, acele instalaţii în care hidrogenul produs, transportat şi depozitat în afara lor este combinat cu oxigenul, obţinându-se astfel curent electric. Se procedează la fel ca acum 150 de ani, singurul avantaj fiind noile tehnologii şi materiale. În consecinţă, după ce am “analizat” foarte bine lucrurile am hotărât ferm: “fără pile de combustie! Fără transport şi depozitare!”. După mai bine de trei ani de cercetări şi experimentări am reuşit să obţinem hidrogenul aşa cum ne-am propus.

Care sunt avantajele folosirii hidrogenului drept combustibil?
Hidrogenul se obţine din apă şi, prin ardere, se transformă tot în apă. În consecinţă, sursa sa este inepuizabilă.

Hidrogenul nu poluează mediul înconjurător, iar cel obţinut prin instalaţia concepută de mine şi realizată în institutul nostru este la un preţ de câteva ori mai mic decât al benzinei, motorinei sau gazelor naturale. Întruneşte, deci, toate condiţiile unui combustibil ideal.

Cum funcţionează această instalaţie revoluţionară?
În momentul de faţă, invenţia mea este protejată doar la nivel naţional, urmând ca în circa şase luni să obţinem protecţie şi la nivel internaţional. Secretul oricărei invenţii trebuie păstrat pe cât posibil, altfel, inventatorul poate să rămână fără ea. De aceea, acum vă pot oferi numai informaţiile care nu o pun în pericolul de a fi descifrată.Deocamdată, utilizăm apa de la robinet pentru producerea hidrogenului.

Nu este exclus, însă, ca într-un viitor nu prea îndepărtat să se utilizeze şi o altfel de apă, una “specială”, capabilă să-i mărească randamentul. Curentul electric utilizat este mic, iar cantiatea de hidrogen obţinut este foarte mare, aceasta datorându-se faptului că principiul de funcţionare al instalaţiei, în totalitate original, nu se bazează pe hidroliză, ci pe ceea ce am putea denumi ca fiind, poate impropriu, electrocataliză membranară, la care am ajuns utilizând cunoştinţe din mai multe domenii, cum ar fi fizica, chimia, biochimia şi altele.

În ce stadiu se regăseşte instalaţia: testare, omologare, pregătire pentru producţie?
Instalaţia se află în stadiul de model experimental şi urmează ca în scurt timp să realizăm primul prototip pentru centrale termice şi autoturisme.

Ce presupune, pentru un viitor client al instalaţiei de încălzire cu hidrogen, achiziţia acesteia, din punctul de vedere al costului, al spaţiului necesar, al condiţiilor de securitate?
Pentru centralele termice de apartament şi aragazuri, ca şi pentru automobile, instalaţia este compusă dintr-un singur modul de dimensiuni reduse, căruia i se poate găsi uşor un amplasament. După estimările noastre, costul acesteia este relativ mic, de circa 1.500 de lei. În ceea ce priveşte siguranţa în exploatare şi securitatea utilizatorilor, ambele condiţii sunt îndeplinite pe deplin.

Hidrogenul se autoaprinde şi explodează în contact cu aerul în plaja de puritate cuprinsă între 4% şi 75%. În instalaţia noastră acesta este de înaltă puritate, de peste 98%, şi cum este ars imediat ce ia contact cu aerul, pericolul de autoaprindere şi de explozie este în totalitate exclus.

Desigur, după omologare şi intrare în producţia de serie, fiecare instalaţie va fi însoţită de un manual de utilizare care va fi pus la dispoziţia utilizatorului. Ca pentru orice aragaz, de pildă.

Cum poate fi adaptată pe maşini? Presupune, cumva, unele modificări ale acesteia? Elimină complet folosirea benzinei sau a motorinei?
Pe automobile, instalaţia noastră înlocuieşte rezervorul de combustibil, pe care îl elimină. Motoarele automobilelor dotate cu această instalaţie nu mai folosesc nici benzină, nici motorină, nici alt carburant, ci numai hidrogenul şi nu necesită modificări esenţiale. Totul se rezolvă prin reglajul corespunzător al debitului de hidrogen.

Luând însă în considerare faptul că puterea calorică a hidrogenului este mai mare decât a combustibililor clasici, s-ar putea ca în perpectivă motoarele cu ardere internă să suporte unele mici modificări, menite să le îmbunătăţească randamentul şi durata de utilizare. Aceste modificări ar putea fi operate la pistoane şi la cilindri, mai precis la camera de ardere, pentru construcţia căreia ar putea fi utilizate materiale mai rezistente.

Care este impactul aceste instalaţii asupra industriei petroliere şi care este strategia dumneavoastră de a evita ca invenţia pe care aţi realizat-o să fie achiziţionată de grupuri de interese care să împiedice comercializarea, în ideea de a menţine „dependenţa” de combustibilii obţinuţi din hidrocarburi?
Apariţia pe piaţă a hidrogenului nu trebuie să-i sperie nici pe deţinătorii de resurse petroliere şi de gaze, nici pe cei care produc şi comercializează derivatele acestora ci, dimpotrivă, să-i bucure. În primul rând, aşa cum susţin specialiştii din domeniu, în circa 30 de ani rezervele de hidrocarburi se vor epuiza. Şi ce vor mai face atunci producătorii şi cei care comercializează derivatele acestora?

N-ar fi mai bine pentru ei să-şi concentreze încă de pe acum atenţia şi asupra hidrogenului, mai ales că tot cam atâta timp îi va fi acestuia necesar până să-şi câştige statutul de combustibil principal. În al doilea rând, trebuie să vă informăm că instalaţia noastră poate să producă hidrogen şi din benzină, motorină, bioetanol, reducând consumul de carburanţi clasici cu circa 30%, iar poluarea, la zero, obţinând ca reziduu carbon de înaltă puritate, care poate fi utilizat la rândul lui.

Hidrogenul nu este o ameninţare nici pentru petrol, nici pentru gazele naturale. Dimpotrivă, va prelungi existenţa în timp a rezervelor de hidrocarburi şi va permite utilizarea mai eficientă a hidrocarburilor în petrochimie.

Practic, hidrogenul va merge braţ la braţ cu petrolul şi cu gazele naturale, într-o lume cu poluare din ce în ce mai redusă, ceea ce va fi în beneficiul tuturor, inclusiv în cel al producătorilor de combustibili clasici.

Ce îmi puteţi spune despre demersurile pe care le-aţi realizat către autorităţi? Care sunt planurile dumneavoastră în ceea ce priveşte comercializarea acestei instalaţii?
Sunt conştient de valoarea deosebită a invenţiei mele, atât pe plan naţional, cât şi internaţional. Pe mine mă interesează ca de avantajele ei să beneficieze, în primul rând, ţara mea.

O variantă de instalaţie bazată pe principiul mai sus menţionat constituie o temă principală din Programele Naţionale de Cercetare, dar la care finanţarea a fost sistată, prin măsurile luate de Guvernul României de a aloca doar 0,18% din PIB activităţii de cercetare.

Tocmai de aceea am făcut toate demersurile posibile în această direcţie. Am prezentat-o tuturor factorilor de decizie din ţară, Preşedinţiei României, Ministerului Economiei, Primăriei Capitalei şi preşedinţilor unor partide politice de la guvernare sau din opoziţie. Probabil că nu le-a venit să creadă că aşa ceva a putut fi realizat la noi, de către noi, şi nu prin alte părţi ale lumii, de către alţii.

Dacă în 1989 România avea un număr de 90.000 de cercetători şi 9.000 de cereri de invenţie, în anul 2008 numărul acestora a ajuns sub 9.000 iar cel al cererilor de brevetare a invenţiilor, la doar 900.  Majoritatea cercetătorilor români emigranţi au succes pe toate meridianele globului, situându-se în elita mondială a acestora, ceea ce demonstrează că inventivitatea este una dintre trăsăturile de bază ale românilor.

Iată de ce în noi, cercetătorii români, care dorim să slujim în continuare România, din interior, suntem profund afectaţi de măsura aberantă a guvernului Boc, prin care acesta a diminuat drastic fondurile de cercetare, expunându-ne, practic, la foamete şi la umilinţă, întrucât ei consideră cercetarea ca fiind ineficientă.     

Opinia specialiştilor

Ion Brad, profesor universitar doctor biochimist şi membru al Academiei Române. "Este vorba espre un catalizator anorganic, asociat cu un curent electric în cantităţi extraordinar de mici, motv pentru care costul este foarte scăzut în raport cu cheltuiala. Pe de altă parte, randamentul caloric este mai mare şi este o treabă fantastică. Cu un preţ absolut derizoriu se obţine un combustibil ideal. Amestec de oxigen cu hidrogen, care se transformă, prin ardere, în apă. Fără dioxid de carbon. Astfel, nici nu poluează şi salvează omenirea din viitoare criză de cărbune şi de petrol. Şansele producţiei în masă ar trebui să fie absolute, pentru că realizarea sa este inegalabilă la nivel mondial. Ca atare, dacă nu se aplică, se va face o mare greşeală".

Constantin Antohi, profesor la Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi din Iaşi. "Am văzut instalaţia realizată de domnul Radu Marin şi pot spune că hidrogenul este energia viitorului, categoric. Acesta va revoluţiona tot ceea ce înseamnă energie. Se deosebeşte de tot ceea ce a mai fost până acum prin simplitatea execuţiei, al sistemului care pune în valoare această energie".

Viorica Pârvulescu, cercetător ştiinţific 1, Institutul de chimie-fizică al Academiei Române. "Eu am făcut analizele gazelor care se obţineau. Şi astfel, vă pot spune ce a depins mai mult de mine. În formula aceasta, care este acum, rezultatele sunt chiar spectaculoase, în sensul că analizând concentraţia de hidrogen care se obţinea, din probele aduse, am constatat o puritate mare a hidrogenului. Din punctul meu de vedere, aceasta este o chestie extraordinară, pentru că se pot obţine diverse alte componente în afara hidrogenului. Comparând cu ceea ce am mai văzut prin literatură, capacitatea instalaţiei şi viteza cu care se obţine acest hidrogen şi condiţiile de temperatură sunt superioare, în sensul că nu se lucrează la temperaturi ridicate şi nu este nevoie de un consum energetic semnificativ. Se obţine un hidrogen foarte pur, în condiţii de consum energetic nesemnificativ, iar cantitatea cu care se obţine cantitatea de hidrogen este foarte mare, astfel că ar fi o sursă foarte bună de energie".

Ioan Pop, profesor universitar la Universitatea Tehnică din Cluj. "Ceea ce s-a realizat pare interesent şi de perspectivă. Am fost la ei în vară, unde am văzut instalaţia în stadiul ei experimental, şi merge. Acum depinde de modul în care se va pune în practică. Eu am auzit că pe plan mondial, în acest domeniu, există o invenţie care a fost pusă sub secret de peste 20 de ani, pentru că marile firme nu au interes să schimbe tehnologiile. Cred ca fi ceva foarte interesant în momentul în care va fi aplicată, mai ales pentru automobilele de oraş. Cred că are perspective."

Cine este Radu Marin?

Data şi locul naşterii: iulie, 1958, judeţul Dolj

Studii:
• Academia de Ştiinţe Energo informaţionale Moscova (2005-2007) - Doctor în ştiinţe juridice
• Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi, Facultatea de Ştiinţă şi Ingineria Alimentelor (2003-prezent) - Doctorand în chimie
• Universitatea Transilvania, Braşov, Facultatea de Mecanică (2002-2004) - Doctor în inginerie mecanică
• Universitatea Politehnica, Bucureşti, Facultatea IMTS (2002-2006) - Doctor în inginerie industrială
• Universitatea din Craiova, Facultatea de Mecanică (1978-1983) - Licenţă

Experienţă profesională:
• Director General (2002-prezent) - SC. CCMMMM SA
• Director General (2001-2002) - Prod Med 2000
• Director General (1999-2000) - Bere Băileşti
• Inginer principal (1998-1999) - SC. CCMMMM SA
• Director General (1991-1998) - Bere Băileşti
• Inginer proiectant (1983-1987), Şef serviciu proiectare (1987-1991) - Întreprinderea Mecanică din Băileşti

Pentru inveţiile sale a obţinut, la expoziţii şi evenimente din ţară şi din străinătate:
• Diplome: peste 130 de diplome, pentru diverse invenţii
• Medalii: 45 de aur, 10 de argint, 2 de bronz
• Premii: peste 10 titluri câştigate.

Alte titluri:
• Gradul de Comandant, "Le merite de l'invention", acordat de Camera Inventatorilor din Belgia (2006)
• Ordinul Ştiinţific Gogo Constantinescu, în grad de comandor, din partea Societăţii Inventatorilor din România, filiala Cluj (2005)

Acesta a participat la peste 60 de Proiecte şi programe, în cadrul cărora a fost director sau responsabil de proiect. Dintre acestea:
• Seturi arterio-venoase destinate procedurii de dializa renala si tehnologie de obtinere
• Inslataţii pentru producerea apei potabile
• Avion microlight cu aripa din voalură pe schelet mecanic
• Obţinerea vinului eco-biologic cu şi fără alcool
• Noi sortimente de bere
• Materiale pentru securitatea minieră
• Îmbrăcăminţi bitumoase rutiere
• Îndepărtarea metalelor grele din ape industriale

• Brevete şi invenţii: 15
• Lucrări elaborate: 701


Sursa: Evenimentul zilei

duminică, 6 ianuarie 2013

NERUŞINARE, sau Semne proaste anul are

Redare completa articol:

“S-a depăşit orice limită.” “S-a întâmplat inimaginabilul.” “Cam cât de tâmpiţi ne cred autorităţile/ guvernanţii?” Afirmaţii şi întrebări pe care fiecare dintre noi le-a făcut/ şi le-a pus de cel puţin câteva ori, în 2012. Un an care a dus România mult dincolo de obişnuita prostie şi nesimţire a celor care ne conduc – a dus-o în isterie, nebunie, absurd.

Cum a fost posibil aşa ceva? Răspunsul, cred eu, nu e foarte complex – el ar putea fi redus la trei factori principali: 1) izolarea politicienilor într-un joc ‘între ei’, în despărţire totală de orice agendă/ problemă reală a cetăţenilor; 2) transformarea presei, din mijloc de investigare alternativă şi corectă informare asupra faptelor, în agent de propagandă fie al partidelor şi alianţelor politice, fie al clienţilor corporatişti; 3) învrăjbirea fără precedent a populaţiei, făcută să creadă, pentru o vreme cel puţin, în faptul că o tabără politică reprezenta binele, alta răul.

Or, astăzi nu mai încape nici o îndoială că ambele părţi erau rele, într-atât de catastrofice încât mulţi oameni lucizi pur şi simplu n-au mai putut alege/ vota, îngroşând procentul, oricum atât de periculos, al nepăsătorilor, apaticilor, descurajaţilor.
Fără glumă, pentru noi 2012 a marcat, în oarecare măsură, sfârşitul lumii. Al bunelor intenţii şi corectitudinii, apoi al decenţei, apoi al normalităţii. Şi vă rog să mă credeţi că nu scriu cuvintele acestea cu deznădejde. Dimpotrivă, am optimismul paradoxal al celui ajuns la fundul prăpastiei.
Vă supun, aşadar, atenţiei, o ultimă enormitate a anului care tocmai a trecut.
——————————————————-
Pe 9 decembrie, Consiliul Judeţean Alba a organizat ceea ce trebuia să fie cea mai ruşinoasă acţiune de lobby din bani publici, pentru o corporaţie privată, din istoria post-’89 a României. Un aşa-zis ‘referendum’ în 35 de localităţi cu autorităţi locale demult corupte de către Roşia Montana Gold Corporation ar fi trebuit să confirme (măcar local, din moment ce opoziţia la nivel naţional era formidabilă) voinţa oamenilor de a se reîncepe mineritul în Apuseni – cu accent, fireşte, pe proiectul RMGC.

Rezultatele acestei ‘consultări’ au fost departe de aşteptările organizatorilor. Nu s-a întrunit cvorumul, ceea ce a dus, juridic vorbind, la invalidarea referendumului. Cu toată ambiguitatea şi perversitatea întrebării de pe buletinele de vot, cu toată mita ‘electorală’ oferită de companie, cu toate presiunile exercitate de “aleşii” locali, cu toate fraudele, Gold Corporation a înregistrat o înfrângere usturătoare. Au fost prezenţi la urne doar 43% dintre cetăţenii cu drept de vot, iar voturile pentru redemararea mineritului au atins de-abia 63 de procente. Asta în condiţiile în care propaganda RMGC vorbea la un moment dat de 81% susţinere la nivelui întregii Românii.
Civic vorbind, ceea ce s-a întâmplat pe 9 decembrie reprezintă, poate, cel mai pozitiv semnal din întreaga realitate românească a anului 2012.

Foarte pe scurt spunând lucrurile: moţii nu s-au lăsat păcăliţi. Cea mai amplă campanie de dezinformare/ manipulare pe care a văzut-o vreodată această ţară s-a încheiat cu un răsunător eşec.
Dar de la simplul adevăr la ceea ce ştie populaţia românească e o distanţă importantă. Fiindcă singura soluţie a companiei, ca şi a tuturor celor cumpăraţi de ea, a fost, după un moment de şoc şi stupoare, să continue minciuna şi să preseze şi mai tare asupra politicienilor. De altfel, încă de la închiderea urnelor, mass-media românească mainstream a dat rezultate (provenite din sondaje) false, afirmând că votul pozitiv a fost undeva în zona de 75% şi trecând sub tăcere nerealizarea cvorumului – deşi aceasta din urmă se putea constata fără probleme în chiar momentul respectiv şi era perfect cunoscută atât de autorităţi, cât şi de către RMGC. În zilele următoare, minciuna a continuat, şi doar datorită unor canale alternative – mai cu seamă web-site-uri, bloguri, reţele sociale – oamenii au putut afla care fusese situaţia reală.

Însă trebuie să recunoaştem că n-a fost nimic surprinzător în comportamenul obedient-cu-corporaţia şi mincinos-cu-spectatorii/ cititorii al televiziunilor şi ziarelor româneşti, care se hrănesc de ani de zile cu sume astronomice pentru publicitatea Gold-ului şi care cenzurează, de tot atâta timp, orice ştire despre multiplele motive de a stopa proiectul şi despre uriaşa opoziţie populară cu care, mai ales după căderea de popularitate a principalului ei lobby-ist, Traian Băsescu, se confruntă compania.
Nu. Surpriza a venit din altă parte.
————————————————-
Pentru toate ‘autorităţile’ româneşti de la nivel naţional sau local, ziua de 27 decembrie a fost, dacă nu chiar o sărbătoare legală, o zi lejeră în care oamenii, istoviţi de Crăciun, începeau să se dezmeticească şi să pregătească Revelionul.

Nu însă şi în Alba. Acolo, probabil din pur spirit cetăţenesc, aceiaşi 35 de primari de la care, cică, pornise ideea referendumului s-au întâlnit, în şedinţa Consiliului Judeţean, nu doar cu membrii acestui organism, ci şi cu parlamentarii ‘locali’. Primarii au prezentat un Memoriu, pe care consilierii ‘şi l-au asumat’, iar reprezentanţii judeţului în Senat şi Camera Deputaţilor au luat, pe rând, cuvântul ‘făcând frumos’ şi promiţând că vor cere în Legislativul României re-pornirea în Apuseni a mineritului, şi în primul rând a proiectului de la Roşia Montana.

Cu alte cuvinte, la comanda Gold-ului, toţi reprezentanţii autorităţilor ‘de Alba’, de la toate nivelurile, nu doar că au continuat să invoce rezultatele unui scrutin juridic invalidat, dar au şi inventat/ semnat o logică potrivit căreia, în realitate, acest plebiscit ar fi demonstrat SUSŢINEREA MASIVĂ a comunităţilor locale pentru Proiectul RMGC.

Nu doar o ilegalitate. Nu doar o minciună grosolană. Ci şi, dacă mai contează, o prostie (de asta am pus subtitlul ‘semne proaste’, nu ‘semne rele’) de o gravitate rar întâlnită, chiar şi în România. În ultimă instanţă, avem de-a face, pur şi simplu, cu afişarea (de un tupeu inadmisibil) a credinţei/ convingerii politicienilor că noi, cetăţenii, suntem proşti.

În data de 27 decembrie 2012, politicienii de Alba ne-au scuipat în faţă – pe mine, pe dumneata, pe dumneata, pe orice om cu o brumă de inteligenţă şi bun simţ din România.
Iată câteva fragmente referitoare la cvorum şi rezultatele votului, ca să înţelegeţi despre ce e vorba:
“Numărul real al votanţilor a fost cu circa 25% mai mic decât numărul de votanţi înscrişi pe listele electorale. Având în vedere faptul că oamenii duc lipsă de locuri de muncă în zonă, mulţi dintre ei au plecat în străinătate sau în alte localităţi din ţară, în căutarea unui trai mai bun /…/. Viscolul şi ninsoarea abundentă au îngreunat mult şi au influenţat semnificativ procesul electoral. /…/ Aceşti doi factori însumaţi fac ca participarea reală la referendum să depăşească 85% din totalul alegătorilor care locuiesc efectiv în zonele respective şi care în ziua votului nu au rămas înzăpeziţi. /…/ Estimăm că, în condiţii normale, participarea la referendum putea uşor ajunge la circa 60%, iar voturile cu DA ar fi reprezentat peste 70%.”

Vă credeţi ochilor?

Aveţi nevoie de o recapitulare? Prezenţa oficială la vot: 43%. Voturi în favoarea reînceperii mineritului (fără nici o menţiune, în întrebare, despre cianură): 63%. Decizia oficială, cu valoare juridică, a Biroului Electoral Judeţean Alba: INVALIDARE. Procentele invocate în memoriul asumat de politicienii ‘de la vârful’ judeţului: 85 la sută prezenţă; 70 la sută voturi pentru minerit.
Aceasta, dragi prieteni, nu e o glumă. Nu e vreo farsă sinistră pe care s-o fi inventat ca să vă testăm rezistenţa. Nu e nici măcar tipica dezinformare de presă ‘obedientă’. Nu. Este un act oficial al Consiliului Judeţean, adresat Preşedintelui României, Parlamentului şi Guvernului Ponta.
—————————————-
Puteţi citi, dacă aveţi nervii necesari, ceva mai jos tot memoriul. Eu, unul, aş putea comenta şi contraargumenta la fiecare din minciunile, exagerările sau simplele inepţii care îl compun de la un capăt la celălalt… şi poate că, într-o zi, mă voi calma îndeajuns ca să reiau dialogul cu cei pe care, personal, nu-i pot numi decât proştii-tupeişti-neruşinaţi-de-Alba. Deocamdată, însă, reacţia mea se reduce la atât:

Vă rog să daţi de veste. Să citiţi cu ochii proprii, să judecaţi cu mintea proprie şi să le spuneţi şi altora – fiindcă dincolo de subiectivismul meu (al unui om ajuns la capătul capătului răbdării), ceea ce contează e să fi văzut, înţeles, cântărit argumentele ambelor tabere şi să vă faceţi o părere. De luni de zile, ceea ce vi se arată, vi se comunică, vi se explică e doar versiunea promovată de Gold Corporation. E absolut necesar să existe o a doua sursă, tocmai fiindcă – sunt convins – nu vă veţi opri la ea, ci veţi căuta mai departe cu onestitatea omului care vrea, mai întâi, să îşi clarifice/ nuanţeze înţelegerea adevărului, şi apoi să facă, sau măcar să ajute ceea ce el crede că e binele.
Roşia Montana e, ‘în mic’, o oglindă a ‘marii’ Românii. Indiferent de direcţia în care o să vrem să o luăm, important este ca decizia să fie a noastră, a cetăţenilor.
Sursa si imagini memoriul complet: Active Watch