miercuri, 11 august 2010

Time for change - E timpul pentru schimbare - Documentar

Am sa dezvolt putin ceea ce se regaseste in documentarul de mai jos strecurand putin ganduri, opinii personale printre randuri. Este un material extrem de motivant si deschizator de noi orizonturi spre care unii se pare ca se indreapta deja.

Documentarul prezinta culturi noi si revolutionare din Barcelona, Tallin si Jakarta denumite Do-It-Yourself (Fa-ti singur) devenind un fel de eroi moderni. Acestia nu vor ca partidele politice sau institutiile statului sa le schimbe viata, ei insisi fac asta prin introducerea de bani locali, lucrand in grupuri sau pur si simplu “jefuind” banci si redistribuindu-le banii in scopuri umanitare si educative. Sunt cei ce s-au saturat ca noile scheme guvernamentale de a salva o mana de bogati si a saraci majoritatea oamenilor prin instabilitate si somaj sa le dicteze viata si sa o faca mai mizerabila pe zi ce trece. Oare aceste schimbari ar putea duce la o schimbare masiva sociala ? Exista oare alternative viabile ? Alaturi de sociologul Manuel Castells si filozoful Peter Sloterdijk documentarul incearca sa dezlege ce se intampla in diferite locuri de pe glob.

Un spaniol din Barcelona a imprumutat pana la 500.000 de euro de la banci, atat cat a putut de altfel, asta ca sa demonstreze ca sistemul bancar nu functioneaza. Dupa ce a luat banii a plecat in exil si a lucrat pe o publicatie care a si publicat-o imediat ce s-a intors in Spania. Restul banilor i-a investit in proiecte similare, invatand oamenii cum se poate trai fara capitalism si cum se pot “fura” bancile (desi eu as numi-o inapoiere), banci care de altfel au primit sume uriase din banii contribuabililor in acesti ani de criza, fara insa sa pateasca nimic in cazul in care i-au pierdut. Mesajul spaniolului este sa se renunte la banci, la platile catre acestea si depozitarea banilor acolo in schimbul reinvatarii convietuirii unii cu altii.

In Estonia, tara atinsa serios de criza si cu o rata mare a somajului s-a creat pe internet o Banca a Fericirii (singura banca fara bani) care functioneaza pe baza de barter si voluntariat unde se poate gasi practic orice, atat produse cat si servicii de tot felul. Banca a ajuns la cateva sute de utilizatori si este in crestere inclusiv pe plan international atingand milioane de accesari. Esenta este ca oamenii sa invete sa-i ajute pe ceilalti in mod altruist, fiecare avand cate ceva ce ar putea oferi gratuit sau ar putea face pentru altii. Unii apeleaza la banca fara sa ofere ceva, insa pe parcurs acestia devin la randul lor “debitori”. Astfel se poate creea din nou o comunitate de oameni care tin unii la altii, se ajuta si inving greutatile impreuna ca o adevarata familie, mai ales daca multi dintre ei nici nu mai au locuri de munca, deci au mai mult timp. Cat de minunat ar fi sa traim intr-o societate in care nu mai sunt bani si deci nici datorii, si fiecare persoana contribuie cu ceea ce are sau ce poate sa ofere celuilalt. Astfel toti ar avea un trai decent, frumos, altruist in care nu le-ar lipsi nimic si ar face exact ceea ce le place dezvoltandu-si astfel identitatea si aducand contributia optima si celorlalti. Cum ar fi o lume in care taxele sa fie platite tot voluntar si nu fortat ? Intreaga presiune existentiala ar dispare astfel. Ar fi o trasformare socio-psihologica benefica pentru intreaga societate si ar da nastere unei societati care s-ar face remarcata prin generozitate. Ce schimbare magica ar fi asta, nu-i asa ? Si pana una alta de ce sa nu se poata ? Daca noi am ajuns astazi sa luam de bun un sistem care urla in noi ca nu e cel corect si nici nu ne face mai fericiti (un sistem in care o hartie dicteaza), atunci de ce nu ne-am putea obisnui si cu binele ? Pana una alta omul are spiritul de turma si astfel inclusiv cei mai "rai" s-ar putea trasnforma intr-o masa pozitiva si buna. Am impresia ca toate aceste notiuni despre natura umana, care e asa cum este si ca omul nu se poate abtine sa nu faca rele si ca e nevoie de disciplina bla bla bla e tot o nascocire a celor ce au dorit sa ne subjuge, sa nu ne dea nici o alternativa roz, pentru a fi docili si controlabili. Dar schimbarea trebuie sa vina de la societatea insasi, altfel nu se poate. Daca ea insa continua sa mearga pe acelasi drum care a dus-o in acest abis prezent atunci poate nu merita sa supravietuiasca - conchide sociologul Manuel Castells.

In invatatura islamica banii nu ar trebui sa fie virtuali, acestia ar trebui sa simbolizeze un schimb de bunuri, de asemenea banii nu pot fi folositi pentru a face mai multi bani ci exclusiv pentru schimburi echilibrate. De aceea introducerea standardului de aur si argint are la baza aceasta mentalitate, adica aceste monede de schimb sunt cele reale, ele au in spate un bun de schimb, nu ceva virtual. Astfel in lumea islamica aceasta trecere la standarde de aur si argint pot avea implicatii atat morale cat si politice. Iar noi nu putem nega influenta unui numar de peste 1 miliard de islamici care traiesc pe glob. Dar nu doar in Coran exista elemente care descriu ca banii reali sunt doar cei bazati pe aur si argint, cat si in Constitutia Americana si constitutiile altor natiuni, notiuni de care guvernele se fac ca au uitat. Inainte bancnotele reprezentau valoarea lor in aur, insa astazi textul a fost inlocuit cu Federal Reserve Note in cazul dolarului.
In Jakarta s-a format o astfel de comunitate care are dinarul din aur si dirhamul din argint, monede care merg in paralel cu rupia indoneziana fara nici o problema. Un indonezian povesteste cum in anul 2000 luat si el de valul conturilor bancare si-a deschis unul, apoi au urmat cardurile, retragerile de la ATM-uri si credea ca totul va fi mult mai convenabil asa. Insa in timp a realizat ca de fapt banca nu-ti ofera nici un avantaj, astfel in 2004 si-a inchis contul constatand ca isi pierde tot mai mult din bani, adica din valoarea banilor daca-i tine acolo. De atunci a trecut la dinar si dirham, iar in timp inflatia a crescut la 20 % insa valoarea banilor sai in aur si argint s-a pastrat si chiar a crescut. Este convins ca in toti anii astia daca-i tinea la banca pierdea tot mai multi bani. Acum isi permite sa faca si economii si sa-si mentina standardul de viata stabil. Pentru el trecerea este una morala si de independenta personala. Pentru aceasta comunitate banii de hartie sunt o iluzie, folositi cu scopul de a ne jefui de posesiunile noastre. Explicatia lor este foarte simpla. Ca sa primesti un bun tu trebuie sa dai un alt bun in schimb care are o valoare similara cu ce vrei sa primesti, asa este echitabil si just. Astfel daca tu dai o bucata de hartie pe un bun asta se cheama deceptie, nu e echitabil si nici normal, pentru ca tu dai o hartie fara valoare pentru un bun cu valoare. Cand a iesit prima data dinarul de aur acum 9 ani acesta putea fi cumparat cu 4 bucati de hartie (rupii) inscriptionate fiecare cu cifra 100.000, adica 400.000 rupii pentru un dinar. Astazi e nevoie de 15 astfel de hartii in valoare totala scrisa de 1.500.000 rupii. Acum 1500 de ani un dinar valora 2 capre. Acum cu acelasi dinar oriunde in lume poti lua tot 2 capre. In acelasi timp cu un dirham (moneda de argint) poti lua o gaina. Sistemul bancar e o infractiune, iar bancherii sunt infractorii. Iar acest sistem este luat asa cum este ca unica alternativa, insa de fapt nu doar ca este nesustenabila, dar e injusta si pe cale sa se prabuseasca. Dinarul si dirhamul nu inseamna revolutie, e intoarcerea spre normalitate.

Scaderea increderii in institutiile statului devine un fenomen global, pretutindeni oamenii devin satui de minciuni si vad cu ochii lor si in viata lor cum toate se schimba in rau sub auspiciile guvernarilor frauduloase. Un aspect sociologic interesant este ca totusi, desi increderea omului de rand in stat scade agresiv, increderea in banci este inca la un nivel mai mare fata de propriul nostru vecin. Realizatoarea filmului explica acest fapt prin nevoia de a cauta alternative, oamenii avand neaparata nevoie de asta, iar daca statul nu asigura aceste alternative, ei se reorienteaza spre ce au inca nevoie, cum ar fi bancile care le administreaza banii fie ca o fac bine, fie ca nu. Iar faptul ca lumea capitalista a indepartat stilul de viata din trecut in care erai orientat pe relatiile interpersonale, face ca alternativa aceasta sa nu fie prima vizata. Omul modern este tot mai preocupat de job si de cariera, fara sa-si mai cultive relatiile sociale. Insa in climatul actual, aceasta revenire la un model mai vechi de trai va deveni o necesitate si chiar o nevoie, doar ca e necesar ceva timp de readaptare. Insa se constata si un curent recent in care grupuri de oameni formeaza comunitati micute, se retrag de la orase si isi cultiva propriile legume, fructe din dorinta de a deveni cat mai independenti de sistem posibil, adica intr-un cuvant mai liberi. Modelul de viata alternativ, mai sanatos si oarecum asemanator cu cel de pe vremuri devine o tendinta atractiva pentru multi care simt apasarea sistemului si lipsa de libertate + indatoririle majore impuse zi de zi. E oarecum un fel de “inapoi in viitor”.
Nevoia de “aer” se percepe si oamenii simt ca nu mai pot respira de impunerile guvernului, astfel si tendinta de noi comunitati care se desprind cum pot si incearca sa se autosustina, sa inventeze chiar noi moduri de viata dupa vorba “e intotdeauna mai bine sa iti ceri scuze decat sa ceri permisiune.”



Mai citit si:
Invataturi pentru noi toti - putina istorie palpitanta - povestiri din Weimer
Treziti-va - ca e de bine ce se intampla !
Noi platim ca sa traim !
Incotro ne indreptam - motiuni, realitati, reflectii
Cat de pregatiti sunt romanii
Tari handicapate
Prezentare in "romaneste" a mecanismului crizei financiar-economice
Ce treaba am eu cu hotia voastra ?
De-ale alimentatiei !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Spune-ti punctul de vedere! E al tau si nimeni nu ti-l poate contesta!