Dupa cum ati observat am evitat des sa scriu subiecte din Romania care se invart pe acelasi subiect al incompetentei si prostiei clasei politice, limitandu-mi subiectele la cateva idei esentiale. Nici de motiune nu am vrut sa scriu indiferent cat de important este subiectul pentru noi. Dar nu am cum sa nu scriu.
Sper ca cititi articolele de pe acest blog si incepeti sa va pregatiti pentru perioade grele pentru ca nu am de gand sa infloresc nimic de data asta. Nu va bagati capul in nisip pentru ca nu mai e cazul si aceasta optiune incepe sa dispara. Fraiele tarii noastre, dar nu numai ale Romaniei se afla cu totul in alte parti decat aici, astfel incat “nebunii” care si-au batut joc de scopul nobil care trebuia sa-l joace pentru o natiune sunt nici mai mult nici mai putin decat niste marionete lamentabile care sunt folosite atata vreme cat isi indeplinesc rolul deloc innaltator.
Intr-un context in care fiecare parte spune altceva, in care toate optiunile vizate se refereau doar la masuri de austeritate, fara nimic concret pe partea de creatie a CEVA si de “revenire”, prezentul si viitorul se prezinta sumbru. Optimismul este bun si ne duce inainte, dar acum avem nevoie de mai mult decat atat. Puterea concreta a poporului roman aproape ca a atins pamantul deoarece refuzam sa vedem cat de tare am picat in mocirla. Doar diversiune si joc de glezne in fata noastra, insa in spate se ascunde o Romanie vanduta, bani datorati care nu pot fi platiti inapoi si aranjamente batute in cui pentru satisfacerea clientelei politice. ATAT. Si toata clasa politica e asa. Opozitia a demonstrat si ea ca desi pe fata vroia motiunea, de fapt ii convenea sa piarda la cateva voturi, deoarece daca motiunea era adoptata isi pierdeau arma de foc impotriva celor de la putere. Nimic altceva nu putea sa primeze in acest caz, politica a fost si ramane o lupta pentru putere. Ea nu este pentru noi, nu ne reprezinta. Si totusi ea detine controlul asupra noastra, desi ea insasi e subminata de puteri mai mari care ii dau fraiele. Intre timp la noi toate se destrama.
Sa iei masuri care taie intr-un procent mare de populatie in mod egal fara nici o departajare pe baza de merit si contributii, sa dai in pensionari, batranii nostrii, inteleptii nostrii, cei care in loc sa fie folositi pentru experienta lor sunt doriti morti, e ceva ce anuleaza tot ce este mai frumos si ar putea fi mai innaltator pentru fiinta umana. Nu am sa compar cine a mai luat astfel de masuri, sau cine nu, ideea e ca am facut-o noi - Romania. Nu degeaba aminteam eu ca specia umana este cea mai diabolica, daca poate trata intr-un mod inuman oamenii si animalele la olalta fara nici o remuscare si intr-un mod care sfideaza tot ce tine de calitati, aspecte, cuvinte, emotii pozitive. Unde este partea noastra frumoasa, latura noastra divina, cea care ne face deosebiti si capabili de lucruri inaltatoare ? Am ajuns atat de tare in intuneric ca ne identificam cu aceasta lipsa a luminii.
In momentul actual, oricat de mult incerc sa intrevad o solutie “mai placuta”, am impresia ca ne asteapta cu pasi siguri fundul. De-a lungul vietii mereu ai variante si poti alege intre mai multe cai, asta in mod inevitabil si pentru orice fiinta care respira. Niciodata nu exista doar o singura cale. NICIODATA. Insa se pare ca noi mergem pe cea mai grea cale, dar care ne duce rapid la fund. Sa atingi fundul este un lucru pozitiv in esenta, deoarece de acolo nu ai alta alternativa decat sa te ridici. Puteam sa evitam asta ? Cu siguranta puteam. Am facut-o ? Nicidecum. Urmarind viata oamenilor si cum se desfasoara evenimentele in lumea noastra constat, si cu siguranta impreuna cu voi, ca noi oamenii avem tendinta sa alegem varianta cu izbitul de fund cel mai des. Atragem situatii si oameni in viata noastra de-a lungul vietii care ne ajuta de cele mai multe ori sa experimentam nu odata situatii de cazaturi grele pana jos, cand toate ni se infunda, cand nimic nu ne mai merge, cand orice am face iese prost. Intram in energia esecului, al deceptiei si neputintei care in mod inconstient creeaza cadru perfect acumularii de situatii similare pana cand toate ni se infunda. Si acelea sunt momentele cand suntem capabili sa spunem stop si sa intrevedem luminita din capatul tunelului. Pana atunci parca am intra intr-un tunel al intunericului in care luminita e undeva ancorata intr-o mansarda dar nu lasa sa fie vazuta. Si doar dupa ce cutreieram toate camerele intunecate, dam de ea. Nu ajungem mai repede acolo din diferite motive. E calea cea mai grea dar adesea o preferam si o atragem. Si iata ca la nivel national facem acelasi lucru. Ne astepta ultimele camere de intuneric. Pregatiti-va. Acum e un moment in care e necesara reorientarea atentiei si a prioritatilor. Momentul pregatirilor atat pentru noi in plan individual, cat si pe plan familial. Multi inca nu vad ca ne apropiem de fund si atunci cei ce vad asta e necesar sa ia masuri si pentru cei ce nu vad. Sa se pregateasca pentru ei, ca sa ii poata ajuta cand primii vor da de fund fara sa stie pe ce lume se afla deodata. Varianta strutului merge si ea pana la un punct, peste acel punct insa devine incostienta si prostie.
Mai cititi si:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Spune-ti punctul de vedere! E al tau si nimeni nu ti-l poate contesta!