Jurnal de calatorie

Va propun o lectura mai placuta si destinsa pentru duminica. In acest weekend evenimentele culturale si festive au abundat peste tot in tara, ca doar suntem in plin sezon. In Timisoara s-au serbat zilele orasului si de asemenea festivalul House Parade Timisoara  (30 iulie – 1 august) de pe calea Aradului, la km. DN 1 a rasunat toata noaptea, cel putin la ora 4 inca se auzea de la distanta muzica inconfundabila de la festival.

In schimb eu am optat sa ma delectez cu celebrele clatite de la Festivalul Clatitelor de la Moneasa, insa in final m-am ales cu mai multe placinte de Turnu la pachet decat clatite, care mi s-au parut mult mai gustoase.

Calatoria spre Moneasa a fost o adevarata placere, zona este superba pe intreg traseul de la Arad catre statiune, iar zonele intinse lasate impadurite si dealurile ce imprejmuiesc zona iti dau o senzatie de poveste. Mai ales portiunea de la Luguzau si Cetatea Dezna ies in evidenta prin relief si culoare.V-am pregatit cateva poze la finalul postarii.

La Moneasa lume multa si fiecare cm de parcare este folosit la maxim. Centrul statiunii fierbea de oameni, tarabe pretutindeni, tipicul romanesc la astfel de evenimente era de nelipsit, culminand cu standurile de clatite si produse traditionale. Intre hotelurile statiunii am remarcat frumusetea pe viu al Pensiunii Mayumi (desi spre mirarea mea are doar 2 stele) , care pe viu arata cel mai bine dintre toate ofertele gasite pe net, desi cazare nu mai aveai sanse sa gasesti nicaieri, iar cum excursia a fost una spontana si fara rezervare, sansele de a innopta acolo s-au exclus, insa cu documentarea facuta la fata locului pentru data viitoare vom stii cum sa ne orientam. O mica galerie de arta si produse de antichitate (nu stiu cat de antice) era prezenta in curtea Vilei Club Castel, insa cu un numar foarte mic de vizitatori comparativ cu standurile de mancare, bautura din centrul statiunii. Acest contrast devenea remarcabil cu cat te indepartai mai mult de standuri. Intr-o statiune care fierbea de multime si in care toate locurile de cazare erau ocupate, daca te aventurai la 100 de m mai departe nu mai gaseai pe nimeni pe strazi. Noi am lasat forfota centrala pentru linistea muntilor si a imprejurimilor. Parca toate frumusetile zonale erau doar pentru noi, ajunsi in padurea de langa oras nu mai era nici tipenie de om, nici un cuplu ratacit, nici o famile care sa fac picnic, absolut nimeni. Am facut un trasesu turistic in padure pana pe niste culmi cu luminisuri, am mancat la greu mure din padure, am mirosit aroma inconfundabila de ciuperci de munte si nu era nimeni. A fost superb si totodata straniu. In anumite locatii de pe traseu auzeai muzica din vale si iti dadeai seama de prezenta oamenilor, insa in jur nu era nimeni decat o multitudine de fluturi, greieri si flori salbatice. In urcare intreaga padure era brazdata de vai sapate probabil de suvoaiele de ape din ultima perioada de ploi intense, erau tronsoane de la care se poarneau chiar si 5 astfel de vai, cu radacini de copaci ce stateau marturie a distrugerii naturii. Insa totul era atat de frumos, salbatic incat nu aveai cum sa nu te bucuri de minunatiile naturale.

Dupa cateva ore de ratacit prin natura ne-am intors in statiune, pe un alt traseu mult mai abrupt, dar care ne-a adus direct in centrul forfotei. Lumea de acolo parca nici nu observa ce frumuseti prajmuiesc totul, atat de preocupata de bere, mici si clatite. Spre seara ne-am luat si noi proviziile necesare inaintea drumului inapoi spre Timisoara, insa ne-a atras atentia muzica proaspat venita de la teatrul de vara, astfel ca inainte sa ne umplem un cosulet cu de toate pentru acasa am trecut pe acolo sa vedem ce spectacole sunt. Ne-am asezat pe o bancuta de lemn si am privit reprezentatia unei trupe de fete, de fapt o cantareata cu 2 dansatoare (probabil celebritati locale), care desi cu un anumit potential si talent era o prezenta prea “agresiva” pentru gusturile mele. Cantareata (am cautat pe net si am gasit ca se numeste Paula) era cu aere de vedeta, iar cele 2 dansatoare erau mai mult dezbracate decat imbracate. Ne-am gandit sa plecam, nu inainte de a vedea cine urmeaza. Prezentatorul, o figura carismatica si foarte bine plasata in rol, ne-a introdus trupa etno Autentic. Surpriza a fost de proportii deoarece au declansat o atmosfera deosebit de vesela in randul multimii. Cei doi cantareti au facut un show plin de suflet si talent. I-am filmat si ne-am delectat de intregul concert, renuntand sa mai plecam. Lumea a dansat hore intregul concert, iar cei doi au reusit sa creeze o atmosfera remarcabila. Si astfel aceasta trupa a intrat pe lista mea de ascultat de acum inainte. Am gasit cateva mostre pe youtube astfel incat va recomand sa-i audiati. De mentionat este faptul ca sonorizarea a fost mult peste asteptari, depasind cu mult as spune sonorizarea audiata cu o seara inainte la Smiley si Vita de Vie din Unirii in Timisoara, iar muzica a sunat la fel de bine live precum in inregistrare, dar atmosfera a depasit inregistrarea.

Cand am crezut ca am stat destul si e cazul sa plecam a urmat ultima reprezentatie cu cei de la Bere Gratis. Inca o surpriza … Cu o sonorizare pe cinste si o trupa care stie sa faca un show live adevarat, aceasta trupa ne-a depasit orice asteptare. Desi in mod trist multi s-au retras de la concert, probabil cei care apreciaza in egala masura o performanta live autentica precum frumusetile din zona dupa cum am descris mai sus, cei ramasi s-au bucurat de concert in egala masura cu noi. Intr-o atmosfera lejera cu mult spatiu in jur ne-am putut delecta si observa cu atentie (la un moment dat chiar din fata scenei) aceasta trupa care stie sa cante. Mihai, solistul trupei  este extrem de implicat pe scena, canta cu toata gura si simte fiecare cuvant scos. Nici nu e de mirare ca am stat pana la inchidere si am admirat cu adevarat performata lor. O mostra si de la ei, desi nu am gasit inregistrari de calitate de la ei … pacat.

Felicitari Bere Gratis si Autentic !

Ne-am intors pe la ora 3 noaptea in Timisoara, iar la intrarea in oras am constatat multitudinea de masini parcate la House Parade, dar fara nici un regret ca am ales muntele si am avut parte de o experienta frumoasa si relaxanta. Pana una alta, tara noastra are locatii minunate, chiar daca nu sunt promovate si intretinute, iar drumurile nu ne imbie, insa cate o iesire in natura te poate face sa uiti de toata nebunia care ne inconjoara si te ajuta sa-ti incarci bateriile pentru ceea ce urmeaza.