Ma uit in jur si nu mai recunosc lumea in care traim, bunul mers al lucrurilor nu exista, nici o “normalitate” a vietii nu mai exista demult.
Hai sa vedem cum traim noi astazi. Iar noi ca tara suntem prinsi intr-o avalansa ce se apropie de poalele muntilor, dar probabil va continua pana in prapastie. Si sincer, asa cum am mai spus-o sa atingi fundul poate fi un lucru bun si cei mai multi prefera aceasta cale. E natura umana sa se trezeasca in ultima clipa, sau atunci cand nu mai are nimic de pierdut. Din acest punct de vedere tara noastra si oamenii ce o locuiesc se afla pe drumul cel bun. Bine-nteles ca situatia este generalizata in lume, dar de data asta ma voi focusa pe noi ca natie, pe noi romanii si implicit pe natura noastra.
Lumea politica si cei ce ne conduc au ajuns intr-un haos complet, nu mai e nevoie sa fii prea destept, receptiv sau informat ca sa vezi asta. Lucrurile nu merg bine, dar merg extrem de prost si in cadere libera. Clasa politica pentru mine este si ramane oricum o mascarada care insasi prin definitia politicului spune tot. Insa tot aceasta clasa politica este astazi nu stiu prin ce menire meschina cea care desi nu are nici o legatura cu viata mea privata, nu ma cunoaste, nu e interesata de persoana mea, imi conduce mie si voua existenta si are puterea de a ne determina noua soarta, iar noi am acceptat asta de-a lungul timpului. Din aceasta cauza nu pot s-o ignor, desi as vrea s-o vad undeva la un nivel de teatru municipal unde poate sa dea reprezentatii pentru cei ce doresc o adevarata mascarada sau piesa bine jucata de meschinarie, diplomatie si minciuna, unite intr-o forma de arta buna pentru studiu si divertisment. Insa nu, locul ei e acolo sus, reprezentandu-ne cica, atat in viata noastra de zi cu zi, cat si in relatiile noastre cu ceilalti dinafara granitelor tarisoarei noastre minunate, land of choice … Lumea incepe sa vada penibilitatea situatiei in care suntem, insa considera ca prin schimbare se va rezolva totul. Ce schimbare ? Clasa noastra politica se perinda pe rand la putere si fara un spirit civic, onestitate si mandrie nationala, iar fara grija fata de semeni nimeni nu va putea schimba ceva. Pe de alta parte, basescienii convinsi au intrat in faza de negare daca ar fi sa ma explic psihologic. Atunci cand rusinea atinge un nivel dureros si greu de acceptat, omul tinde sa abordeze una dintre variantele care pot sa-l “protejeze” de asta, iar varianta in cauza e negarea. E o varianta mai tipica barbatilor. Acceptarea ca au fost de partea acestui individ demonic in esenta care si-a pierdut orice atribut de normalitate este una atat de dureroasa incat prefera sa nege evidenta si sa mai gaseasca scuze pentru asta, iar astfel de obicei se trece in extrema cealalta.
Nefericirea si totusi bravada devine un mod de viata, adica negarea evidentelor si jucarea unui rol care sa se apropie cat mai mult de asteptarile sociale si de exigentele vremurilor sunt insasi motto-ul de viata. Nu degeaba intr-o astfel de existenta indepartarea de propria persoana este inevitabila. Daca luam o pauza din viata noastra de zi cu zi, cea cladita cu multa truda si sacrificiu si stam sa dialogam cu noi insine ne dam seama ca nu avem habar cine suntem si ce ne dorim cu adevarat. Si mai grav, descoperind asta ne reintoarcem la reperele bine fixate, pentru ca macar sunt familiare si nu ne-ar intoarce viata cu susul in jos ca si in cazul in care am accepta ca am dat-o rau in bara si ca ne-am abatut demult timp de pe traseu.
Dar cand viata ta devine tot mai mult controlata, cand nici o planificare nu mai tine pentru ca nu stii ce ti se pregateste in geanta si ca reperele nu mai sunt valabile nici macar cateva luni, atunci incepi sa ai probleme grave. Pana atunci ai reusit sa tii pasul la impuneri pentru ca aveai ceva repere, aveai cat de cat o viziune. Insa astazi tara noastra nu mai iti ofera nimic din toate astea.
Iar acest moment nu e cazul sa fie de disperare, ci de TREZIRE. In aceste momente solutia nu este sa va sinucideti, sau sa o luati razna de tot, dimpotriva. Este momentul sa incepeti sa priviti cu adevarat, atat in jur cat si in interiorul vostru. Nu sunteti deloc singuri, daca veti privi in jur si veti reinvata sa vedeti cu adevarat atunci veti observa ca marea majoritate a oamenilor sunt exact in aceeasi situatie, cu aceleasi indoieli, semne de intrebare, lipsa de repere si multe insecuritati.
Am urmarit discutiile elaborate pe subiectul mortii Madalinei Manole. Mi-au placut interventiile pline de suflet si empatie a lui Laurentiu Cazan, un personaj care incearca sa isi comunice lumea interioara foarte plina - in cuvinte, uneori mai stangaci, alterori coerent, insa extrem de empatic si sincer. In timp ce majoritatea opiniilor veneau pe accentuarea problemelor artistice, probleme grave si existente de altfel mai ales ca exista insasi caracteristica sufletului de artist mai sensibil in esenta, Laurentiu incerca sa mareasca imaginea pe intreaga Romanie. Mi-a placut cand a precizat ca ritmul vietii noastre a a ajuns atat de tumultuos incat in timpul unei fraze extrem de importante dintr-o discutie intervine nelipsitul telefon care intrerupe tot, si ca e important sa realizezi mesajul: “stiu ca nu stiu nimic”.
Si revenind, acestea sunt momentele favorizante de trezire, si daca ma uit in jur constat semne din acest punct de vedere, chiar daca nu vad inca evitarea “fundului”, mai avem de cazut, dar poate va merita. Cei mai inversunati incatusati in lumea lor doar asa pot fi treziti, cel putin evidentele asta arata.
In plus, reorientarea asupra propriei persoane si asupra celor apropiati noua este un pas inevitabil. Cand lucrurile iti merg rau si nu mai stii ce sa faci tot la cei de langa tine te indrepti, daca nu ai puterea sa te indrepti strict spre propria persoana. Astfel incat este o sansa care o primim ... o sansa de evaluare, cunoastere si trezire.
Si tocmai mai audiez o stire care doar se adauga tabloului absurditatii si neconstitutionalitatii acestei tari, si anume asigurarea obligatorie pe locuinta, si asta indiferent daca ai sau nu deja o asigurare facultativa. Adica eu care realmente am deja o asigurare atat pe locuinta cat si pe bunuri, declarate la valoare reala desi pana si agentul imi spunea ca de ce prefer sa platesc pe valoarea reala cand pot mai putin, am de facut inca o asigurare obligatorie, poate chiar in cadrul aceleiasi companii de asigurari. La fel cum toata lumea care are curent plateste si taxa radio si tv, indiferent ca foloseste aceste servicii, si ma refer mai ales la taxa tv care merge exclusiv la televiziunea publica, indiferent daca te uiti sau nu. Unde sunt drepturile noastre intr-un astfel de mediu ? Absolut nicaieri. Dar suntem pe drumul cel bun. Ma intreb atunci cand cei ce ataca clasa de jos si medie cu toate aceste taxe si absurditati pana ea va da ortul popii sau va fi exterminata astfel, de unde vor mai putea fura, inainte sa ajunga pe rug ? Suntem totusi un popor, care in mod brutal si fara prea mult timp de gandire sau ezitare si-a executat un cuplu prezidential la manie si intr-un moment de disperare, indiferent ca a fost lovitura de stat sau nu, sangele tot pe mainile poporului roman se afla, nu pe mainile unor persoane straine.
Ca sa recapitulam, noi astazi suntem o tara care se apropie de temperatura de fierbere, o tara care nu-si mai apartine, este sau mai degraba a fost furata si vanduta pe bani marunti, care nu se mai poate autointretine singura pentru ca si-a taiat singura toate parghiile in acest sens, cu oameni necajiti care sunt pusi sa plateasca toate greselile celor care o duc bine material (sufleteste nici nu vreau sa stiu). O tara care a ajuns sa importe grau din tara vecina Ungaria, cu o suprafata net inferioara agricola, care prefera sa se planga de cate i se intampla fara sa ia masuri concrete si profilactice, o tara fara simt civic ce isi urmareste propriile interese, fara sa se gandeasca la faptul ca tot ceea ce creezi aici este facut si pentru binele tau, un bine general este pentru toata lumea. Eu daca am o putere financiara enorma insa traiesc intr-o tara care am adus-o la sapa de lemn cu oameni neputinciosi, singuri si fara directie, ce placere mai am sa traiesc in ea ? Cum de lipseste acest aspect esential din sufletul celor ce ne conduc ? Ei nu tot aceleasi drumuri mizerabile le conduc zi de zi, nu in aceleasi locuri murdare si neingrijite se duc, nu tot de aceleasi fete nefericite dau zi de zi ? Chiar nu e suficient de motivant sa vrei sa cladesti ceva daca ai posibilitatea, astfel incat oriunde te-ai duce in tarisoara asta sa vezi urmele realizarilor tale si sa te bucuri de ele impreuna cu intregul popor ? Ce trebuie sa fii ca sa nu ai aceste dorinte si putere suficienta incat sa si faci demersuri in acest sens ? Sa fii diavol sau vandut diavolului, sa fii total insensibil, santajabil, innegrit si bolnav sufleteste incat nimic nu te mai satisface ? Tu si micul tau univers, singur si inchis in el, intre lanturi metalice in care nu te poti bucura de nimic sincer pentru ca cercul vicios a devenit de neinchis ? Trista viata si mai ales deplorabila daca nu vrei sa iesi din ea. Eu nu invidiez nici o persoana publica cu putere pentru asta, nu am cum. Nu as schimba cu ei pentru nimic in lume, e o viata mizera in care esti responsabil pe langa mizeria ta sufleteasca de mizeria altora. Cine vrea asa o povara ? Ei o accepta si nu au curajul sa iasa din ea. De asta ne apropiem noi de fund. Si e bine. Va veni un moment, o clipa, o ceva cand se va spune stop, ca va fi fortat sau voit, va fi pasnic sau agresiv nu stiu, dar asa va fi, mereu asa a fost de-a lungul istoriei.
Intre timp cel mai indicat este sa ne pregatim, pe noi insine si pe cei apropiati noua. Sa ne pregatim sufleteste, prin provizii si masuri de siguranta, dar sa ne pregatim. Sa ne reevaluam viata si sa o luam in propriile maini, sa devenim cat mai independenti chiar si intr-o conjunctura de impuneri ce se inmultesc si se schimba peste noapte, in ciuda tuturor acestor factori defavorizanti - sa ne pregatim. Nu uitati, ceea ce ne desparte mereu de o noua viata, de un nou inceput, de trecerea de la nefericire la fericire, neimplinire la implinire si asa mai departe e un singur lucru … o secunda. O secunda ne desparte de marile revelatii si schimbari in viata noastra. Nu exista – nu exista, sau nu se poate. Atatea exemple personale si nationale si istorice exista pentru asta, doar sa invatam din experientele proprii si ale altora si vom realiza ca orice se poate. Sa te complaci in ceva si sa astepti mereu de la altii este cel mai simplu lucru de facut, e mereu pasarea responsabilitatilor asupra altora. E o minciuna. Nu este usor sa-ti asumi responsabilitati, mai ales daca te-ai obisnuit intr-un sistem in care toate iti sunt predefinite, insa e atat de implinitor cand realizezi ca poti detine controlul incat se merita. Aceea este viata care merita traita, aceea este viata adevarata si autentica, adica aceea care o traiesti TU pentru tine. Altfel tu te prefaci ca-ti traiesti viata, dar de fapt esti o marioneta manevrata de mainile altora.
Mai cititi si:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Spune-ti punctul de vedere! E al tau si nimeni nu ti-l poate contesta!