Libia: totul e despre petrol sau totul e despre banci ? Lucruri pe care nu le stiati despre Libia si de ce statea ea pe batatura globalistilor.

Mai multe voci au remarcat ciudatenia reprezentata de faptul ca rebelii libieni si-au facut timp in rebeliunea lor din martie sa creeze o Banca Centrala - asta chiar inainte de a avea un guvern. Robert Wenzel scria in Economic Policy Journal:
"N-am auzit vreodata pana acum ca o banca centrala sa fie creata in doar cateva saptamani de la o revolta populara. Asta ilustreaza faptul ca avem de a face cu ceva mai mult decat o adunatura nepregatita de rebeli alergand de colo pana colo si ca pe undeva exista o influenta mult mai sofisticata."

Alex Newman scria in New American:
"In comunicatul emis saptamana trecuta, rebelii raporteaza despre rezultatele intalnirii din 19 martie. Printre altele, asa zisa grupare "rag-tag" de revolutionari au desemnat Banca Centrala din Benghazi ca fiind autoritatea monetara competenta in Libia si numirea Guvernatorului Bancii Centrale cu sediul central temporar in Benghazi."
Newman a citat editorul senior de la CNBC John Carney, care a intrebat: "Asta este prima data cand un grup revolutionar creeaza o banca centrala in timpul conflictelor deschise cu o putere politica inradacinata ? Cu siguranta asta indica o putere extraordinara de care se bucura bancherii in regiunea voastra."

O alta anomalie implica justificarile oficiale pentru innarmarea impotriva Libiei. Se presupune ca e vorba de violari ale drepturilor omului, insa dovezile sunt contradictorii.
De exemplu, intr-un articol de pe site-ul Fox News (nu ca ar fi asta neaparat o sursa credibila stim cu totii) scria pe 28 februarie:
"In timp ce Natiunile Unite lucreaza intens sa condamne liderul libian Muammar al-Qaddafi pentru atacurile impotriva protestatarilor, corpul Consiliului pentru Drepturile Omului este determinat sa adopte un raport plin de laude la adresa drepturilor omului libiene."

Raportul saluta Libia pentru imbunatatirea oportunitatilor educationale, pentru faptul ca face o prioritate din drepturile omului si pentru imbunatatirea cadrului constitutional. Mai multe tari, printre care si Iran, Venezuela, Korea de Nord, Arabia Saudita, dar si Canada, au dat Libiei puncte pozitive pentru protectia legala atribuita cetatenilor sai - cei care acum se revolta impotriva unui regim si se confrunta cu represalii sangeroase.

Indiferent ce s-ar fi spus de Gaddafi, poporul libian pare a inflori. O delegatie medicala venita din Rusia, Ucraina si Belarus i-au scris presedintelui rus Medvedev si primului ministru Putin ca dupa ce s-au acomodat cu stilul de viata libian au concis ca in vederea lor putine natii au oameni ce traiesc in asa confort:
"Libienii sunt indreptatiti la asistenta medicala gratuita, iar spitalele pun la dispozitie cele mai bune echipamente medicale din lume. Educatia in Libia este gratuita, tinerii au posibilitatea sa studieze in strainatate pe cheltuiala guvernului. Cand se casatoresc, cuplul primeste 60.000 de dinari libieni (echivalentul a 50.000 de dolari) pentru asistenta financiara. Imprumuturi fara dobanzi si dupa cum s-a constatat si fara data. Datorita subventiilor din partea statului, pretul masinilor este mult mai mic fata de pretul din Europa, iar asta face ca fiecare familie sa-si permita o masina. Gazolina si painea costa cate un penny, nu exista taxe pentru cei ce se ocupa cu agricultura. Poporul libian este unul linistit si pasnic, nu sunt predispusi sa bea si sunt foarte religiosi."
Ei au conchis ca societatea internationala a fost dezinformata despre lupta impotriva regimului. "spune-ti", au spus ei, "cine nu ar dori un astfel de regim ?".
Chiar daca e vorba doar de propaganda este imposibil de negat macar o singura realizare a guvernului libian: a dus apa in desert prin construirea celui mai scump si mai mare proiect de irigare din istorie, prin proiectul GMMR (Great Man-Maade River) in valoare de 33 de miliarde de dolari. Chiar mai mult ca petrolul, apa este vitala in Libia. GMMR-ul furnizeaza apa pentru 70 % din populatie, atat pentru baut cat si pentru irigatie, pompand din acvaferul nubian existent in sud catre populatia de coasta, 4000 de km catre nord. Astfel guvernul libian a facut macar un lucru bun.

O alta explicatie pentru asaltul impotriva Libiei este ca "totul e doar despre petrol". dar si aceasta teorie este problematica. Precum este notat in National Journal, tara produce doar 2% din petrolul lumii. Arabia Saudita singura e capabila sa completeze orice pierdere dinspre Libia, chiar daca ar dispare cu totul. Si daca totul e doar despre petrol, atunci de unde viteza sa se infiinteze o noua banca centrala ?
O alta colectie provocanta de date ce au circulat pe net este un interviu din 2007 "Democracy Now" cu Generalul Statelor Unite Wesley Clark (acum pensionat). El spunea in interviu ca la 10 zile dupa atentatele din 11 septembrie, el a primit decizia de la un general care spunea ca se va intra in razboi cu Irakul. El a fost atunci surprins si a intrebat de ce. "Nu stiu !" a fost raspunsul. "Banuiesc ca ei nu mai stiu ce altceva sa faca !". Mai tarziu, acelasi general a spus ca planuiau sa scoata din joc 7 tari in 5 ani: Irak, Siria, Libanon, Libia, Somalia, Sudan si Iran.
CE au toate aceste tari in comun ? In contextul de banking, prima care sare in ochi este ca niciuna din ele nu e listata intre cele 56 de banci membre din cadrul BIS (Bank for International Settlements). Asta in mod evident ii plaseaza inafara ariei de influenta a bancherilor cu banca centrala din Elvetia.
Cele mai renegate din acest lot ar putea fi Libia si Irak, cele 2 care au fost realmente atacate. Kenneth Schortgen Jr. scria in Examiner.com: "6 luni inainte ca Statele Unite sa se mute in Irak pentru a-l inlatura pe Saddam Hussein, natia petroliera a facut o miscare in a accepta euro in loc de dolar pentru petrolul sau, iar asta a devenit o amenintare pentru dominanta globala a dolarului ca si rezerva valutara, respectiv a denomizarii sale de petrodollar."

Conform articolului rus intitulat "Bombardarea Libiei - o pedeapsa a lui Ghaddafi in incercarea lui de a refuza dolarul". Prin asta Gadaffi a facut o miscare indrazneata, insa a plusat prin incercarea de a refuza dolarul si euro in favoarea unei valute noi pentru regiunea araba si africana, e vorba de dinarul de aur. Gadaffi a sugerat infiintarea unei uniuni ale tarilor africane iar cele 200 de milioane de oameni sa foloseasca aceasta moneda de aur. iar in timpul ultimului an, ideea a fost aprobata de mai multe tari arabe si de majoritatea tarilor africane. Singurul oponent a ramas doar Republica Africii de Sud si capul Ligii Statelor Arabe. Initiativa a fost vazuta negativ de catre Statele Unite si de catre Uniunea Europeana (cum altfel ?), cu presedintele Frantei Sarkozy numind Libia o amenintare pentru securitatea finaciara existenta, insa Gaddafi nu s-a speriat si a continuat sa impinga lucrurile catre o Africa unita.

Iar asta ne readuce la puzzle-ul bancii centrale libiene. Avem un articol postat in Market Oracle in care Eric Encina observa:
"Rareori mentionat de catre politicienii vestici si de media este faptul ca banca Centrala Libiana este detinuta de stat in proportie de 100%. ... In mod curent guvernul libian isi creeaza singur banii, dinarul libian, datorita facilitatii create de banca centrala. Putini pot disputa faptul ca Libia este o natiune suverana cu mari resurse, capabila sa-si sustina singura destinul economic. O problema majora pentru cartelul globalist al bancilor centrale este ca pentru a face afaceri in Libia, acestea trebuie sa treaca prin Banca Centrala si prin moneda proprie, loc in care ei nu au nici o putere. Desi preluarea bancii centrale libiene nu se afla in oratoria lui Obama, Cameron sau Sarkozy, insa acest lucru este cu siguranta un punct de varf in agenda globalista pentru absorbtia Libiei in furnicarul sau de natii supuse."
Libia nu doar ca are petrol. Insa conform FMI, banca Centrala Libiana are 144 de tone de aur in seifurile sale. Cu o astfel de baza cine mai avea nevoie de BIS, de FMI si de tirania lor ?

Toate acestea nu fac decat sa ne indice o privire mai in detaliu ale regulilor BIS si efectele acestor regului asupra economiilor locale. Intr-un articol de pe site-ul BIS aflam ca bancile centrale aflate in aceeasi retea si sub o singura guvernare centrala au ca si obiectiv singular si primar "sa conserve stabilitatea preturilor". Acestea trebuiesc tinute independente de catre guvern pentru a face sigura lipsa interferarii guvernamentale politice. Stabilitatea preturilor inseamna mentinerea unei baze stabile monetare, chiar daca asta inseamna impovararea oamenilor cu datorii uriase externe. Bancile Centrale sunt descurajate sa-si creasca baza monetara prin printarea de bani si folosirea acestora pentru beneficiile statului, fie direct, fie prin imprumuturi.

In 2002 a aparut un articol in Asia Times intitulat "The BIS vs National Banks", in care Henry Liu scria:
"Singurul scop al BIS este sa intareasca sistemul bancar privat international, chiar daca asta inseamna riscarea economiilor nationale. BIS este pentru sistemele bancare nationale ceea ce este FMI-ul pentru regimurile monetare nationale. Economiile nationale sub o globalizare financiara nu vor mai servi interesele nationale.


FDI (foreign direct investment) a condamnat economiile multor natiuni la un dezechilibru in exporturi, mai ales pentru a-si primi dobanzile in dolari, cu foarte putine beneficii pentru economiile locale."

Henry a completat: "Aplicarea Teoriei de Stat a Banilor - orice guvern poate sa-si finanteze propria moneda pentru orice necesitate domestica pentru a putea mentine locurile de munca fara inflatie. Aceasta teorie se refera la banii creati de guvern si nu de bancile private."

Presupunerea regulii impotriva imprumuturilor de la Banca Centrala detinuta de guvern este ca asta ar fi inflationist, in timp ce imprumutarea banilor deja existenti de la banci straine sau FMI nu ar fi asa. Insa toate bancile creeaza de fapt banii pe care-i imprumuta, indiferent daca sunt detinuti public sau privat. Majoritatea banilor noi de astazi vin din imprumuturi la banci. Imprumutul de la guvern are avantajul ca este de fapt lipsit de dobanda. Eliminand dobanda ar reduce costurile cu proiectele private cu o medie de 50 %.

Si cam asa functiona sistemul libanez. Conform Wikipedia, atributiile Bancii Centrale Libene includ "introducerea si reglementarea bancnotelor si monedelor in Libia" si "administrarea si reglementarea imprumuturilor publice". Astfel banca centrala detinuta integral de stat poate sa faca bani si sa-i imprumute pentru scopuri publice.

Asta ar explica de unde Libia avea bani pentru educatia gratuita si ingrijirile medicale, cat si cei 50.000 de dolari dati cuplurilor ce se casatoreau fara dobanda. Ar explica totodata de unde a avut tara bani sa-si finanteze cei 333 de miliarde pentru proiectul Great Man-Made River. Libienii sunt ingrijorati ca raidurile aeriene NATO se apropie periculos de conductele sale, amenintand un alt dezastru umanitar.

Asa ca pana la urma despre ce razboi vorbim ? Un razboi pentru petrol sau unul bancar ? Poate ambele - insa si al apei de asemenea. Cu energie, apa si credite ample pentru dezvoltarea infrastructurii pentru a avea acces la ele, o natie poate fi libera si protejata de creditorii straini. Si poate acesta este adevarata amenintare a Libiei: ca ar putea arata lumii ca este posibil. Majoritatea tarilor nu au petrol, dar noile tehnologii dezvoltate ce ar putea face tarile fara petrol independente, mai ales daca cheltuielile cu infrastructura s-ar injumatati prin imprumuturile direct de la propria banca centrala. Indepedenta energetica ar elibera guvernele din panza de paianjen ale bancherilor internationali, si ar schimba nevoia de imprumuturi de la cele domestice la cele straine.

Daca guvernul Gaddafi pleaca, va fi interesant de vazut daca noua Banca Centrala se va alia BIS, daca industria petrolului va fi vanduta catre investitori straini si daca educatia si sanatatea va continua sa fie gratuita.
Sursa: GlobalResearch.ca

Mai cititi/vedeti si:
Confesiunile unui fost asasin economic
Sclavia financiara in cateva cuvinte.
Criza Economica - Inrobirea unei natiuni prin indatorare - subtitrare romana
Fata nevazuta a liderilor sud-americani controversati de Statele Unite - un documentar exceptional !Money as Debt - Banii ca si datorie
Banii ca si datorie 2 – Money as Debt 2 – Banii din banci nu sunt ai nostrii.
Dialoguri pe tema "FMI – distrugator de natii ?"
Tari handicapate !