Dialoguri pe tema "FMI – distrugator de natii ?"

Doresc sa va redau o noua discutie interesanta initiata de Peter Lavelle invitatilor sai, de data aceasta pe tema FMI.

FMI a fost creat in 1945 cu scopul de a stabiliza cursurile de schimb si nu pentru a reconstrui sistemele monetare. In anii ce au trecut si mai ales in perioada actuala rolul FMI este clar unul discutabil, deoarece este evident ca cel primordial de a mentine o stabilitate monetara nu s-a concretizat. Si totusi de ce FMI este astazi un jucator atat de puternic in peisajul monetar si nu numai ?

Jeffrey Frankel (Harvard Kennedy School) este de parere ca daca FMI-ul nu exista trebuia inventat, aminteste de faptul ca acum 3 ani multi sustineau ca nu va mai fi nici o criza financiara, nimic asemanator cu cel din anii 90” si ca rolul FMI devine inutil, de altfel institutia si-a redus din membrii in acea perioada. Apoi a venit criza si rolul sau din nou a capatat importanta. Astfel rolul FMI s-a facut remarcat in principal in centrul si estul Europei, Asia neavand asa mare nevoie de ajutor si interventii. FMI insa nu poate dicta prea mult in tarile mari si puternice, desi tocmai acolo ar fi nevoie de interventii pentru a rezolva dezechilibrele majore.

Ian Vasquez (Cato Institute) agreeaza ideea ca FMI nu este strain de insasi efectele crizei cat si de criza. El spune ca FMI este o institutie in cautare de misiuni si din aceasta cauza are nevoie de motive sa existe. In loc sa-si fi incheiat activitate in anii 70’ cand parea normal odata cu stabilizarea, FMI-ul a continuat sa se implice in toate crizele aparute de atunci, cautand mereu motive proaspete sa ramana in piata, chiar daca rezultate pozitive nu a prea avut. Din pacate insa astazi FMI-ul a ajuns sa si aiba un capital pe masura care ii confera deopotriva potentialul de a creea daune si a face greseli.

Allan Meltzer (Carnegie Mellon University) este de acord ca dupa anii 90’ relatiile cu Rusia si Asia ale FMI-ului s-au racit deoarece s-au creeat daune imense acolo. Din aceasta cauza FMI nu are o prezenta simtita in aceste zone, fiind mai mult sau putin subtil invitati sa plece de acolo. Vasquez insa adauga si America de Sud pe lista celor care nu agreeaza FMI-ul. Totodata este de acord cu faptul ca FMI este intra-adevar o institutie care cauta misiuni, insa precizeaza ca ar trebui sa aiba 2 misiuni mici si clare. Una dintre ele este precum s-a intamplat in Uruguay, cand Argentina si-a scos banii din aceasta tara chiar daca Uruguay avea o politica monetara buna insa retragerea banilor argentinieni a daunat tarii. Atunci FMI-ul a imprumutat tara si pe buna dreptate deoarece nu incuraja ceva ce nu mergea bine, Uruguay avand o politica buna. Insa astazi FMI-ul incurajeaza tarile sa mearga pana la limita, margand in tari precum America si spunand ca trebuie sa dea bani ca sa-i imprumute tarilor precum: Ucraina, Ungaria, Romania - tari care au politici foarte slabe. Acest lucru incurajeaza respectivele tari sa continue aceleasi lucruri. In acelasi timp banii imprumutati de unde se mai reintorc ? America trebuie sa-i imprumute de la China, Japonia si altele. Are asta vreun sens logic ? Ca America sa imprumute bani din Asia pentru a-i da tarilor precum Ucraina sau Grecia ? Pentru mine nu are nici un sens si nu e politica pe care cineva ar dori-o. Ce ar trebui sa faca FMI-ul este sa imprumute tari care nu au facut nimic gresit, care nu au creeat deficite uriase fiscale sau inflatie mare, aceste tari ar trebui ajutate. Al doilea rol ar fi sa adune informatiile necesare de peste tot si sa le dea mai departe, pentru a ajuta pietele sa functioneze mai bine. Astea sunt cele 2 misiuni pe care FMI-ul ar trebui sa le faca.

Criticii considera ca FMI-ul este apatic si chiar ostil fata de drepturile omului si ale muncii si submineaza dreptul de baza al oamenilor pentru hrana dupa cum sustin organizatiile societatii civile.

Cum poate fi FMI-ul relevant daca marile tari nu trebuie sa-l asculte si nici informatia nu este culeasa si procesata astfel incat sa ajute ?

Jeffrey Frankel isi mentine pozitia de aparator al FMI-ului spunand ca nici o tara nu este obligata sa apeleze la ajutorul FMI-ului daca nu doreste si da exemplul Asiei care nici nu apeleaza si nici nu trebuie s-o faca, deoarece are politici bune aplicate si rezerve care o ajuta. El sustine beneficiul major pe care l-a avut Grecia pentru ca exista FMI, altfel nu ar fi avut cine sa-i ajute. Considera ca UE a facut o greseala ca a amanat sa sustina imprumuturile FMI catre Grecia, deoarece FMI-ul are elementul de conditionalitate care este necesar in astfel de situatii, adica sa impuna tarii careia ii imprumuta ce sa faca in schimb.

Allan Meltzer contrazice ideea de sus spunand ca tarile bogate europene nu au vrut sa-si puna banii la bataie pentru situatia Greciei si atunci au apelat la ajutorul FMI care prin ajutorul altor imprumuturi de la americani, chinezi, rusi englezi au imprumutat tara cu probleme. Nu vede nici un sens in asta. De ce ? Este o problema europeana.

Peter revine la problema conditionarii, despre care multi au parerea ca este de fapt un lucru agravant pentru economia multor tari, dand exemple Argentina si S/E-ul Asiei unde sfaturile date de FMI au fost de fapt sfaturi foarte proaste. Si mai sunt si alte motive pentru care tarile nu se mai reintorc catre FMI…

Ian Vasquez spune ca intr-adevar sfaturile FMI au fost dezastruoase si asta o admit atat cei ce s-au imprumutat cat si FMI-ul insusi. Pe de o parte FMI-ul nu are posibilitatea de impunere totala a conditiilor, iar pe de alta insa FMI-ul mereu imprumuta. Si atunci ceea ce vedem este ca si in cazul Argentinei, Chinei sau Africii pentru decenii ca banii imprumutati nu numai ca nu se transpun in masuri concrete de redresare ci fac motivul unei amanari a acestor solutionari, de vreme ce banii au intrat si pot fi folositi ca scuza de amanare si deci acele tari se vor reintoarce pentru mai multi bani. De asta conditionarea nu a fost niciodata un succes. Cand unele tari au luat totusi masuri acelea nu au avut nici o legatura cu imprumutul FMI, ci de masurile politice.

Criticile aduse FMI-ului si viitorul ?

Jeffrey Frankel: FMI-ul este criticat de unele tari inca de pe la inceputuri, asta datorita masurilor de austeritate cu care se acompaniaza. Insa colegii si compatriotii sai critica FMI-ul pentru motivele exact contrare, cum ca nu reuseste implementarea acelor masuri de austeritate in tarile cu pricina. Dar FMI ramane cel mai bun instrument pentru asta. Cat despre situatia cu Rusia, in 1998 FMI-ul a taiat finantarea tocmai pentru ca Rusia a esuat in a-si taia deficitul bugetar necesar. Deci putem sa criticam ambele tari pentru conditionalitate, dar insuficienta.

Allan Meltzer: da putem critica conditionalitatea insa taierile bugetare mereu s-au facut pe plan politic al guvernelor cu pricina si nu direct conditionarii FMI-ului. Doar cand politicienii au fost de acord cu acele masuri de taiere s-a facut acel lucru. Asa va fi si in Grecia. Insa ce face FMI-ul este sa amane reajustarea si redresarea prin imprumuturi. Cum ajuta asta Grecia ? Tara are 2 mari probleme: salariile sunt cu 20 % mai mari decat productivitatea si faptul ca deficitul este enorm. Asa ca imprumutandu-se si mai mult nu ajuta deloc la asta doar amana inevitabilul pe viitor. Grecii trebuie fie sa isi restructureze datoria, fie sa renunte pur si simplu la achitarea ei, alta solutie nu au. Asta nu se va rezolva cu alte imprumuturi de la FMI. Tara mai are solutia sa-si vanda activele statului. Insa cu ani in urma cand bunicul actualului prim ministru a fost ales, am fost in Grecia si am intrebat conducerea Bancii Centrale ce ar putea socialistii nationaliza, raspunsul final a fost ca : “nu a mai ramas nimic”.

Ian Vasquez revine la problema cu Rusia din anii 90’. El confirma ca intr-adevar FMI-ul a taiat Rusia de pe lista tarilor de imprumutat, insa a facut-o deabia la sfarsitul anilor 90’ si dupa ce a imprumutat aceasta tara cu mai mult de 20 de miliarde de dolari, chiar daca nu s-a implementat nimic pentru acei bani, iar multi din tara spuneau ca nu ajuta cu nimic asta, insa banii au continuat sa vina de la FMI. De asta si imprumuturile catre Rusia si apoi alte tari au fost discreditate.

Tot Vasquez a sustinut teoria ca FMI-ul este de fapt o organizatie politica si nu una economica. El explica asta prin faptul ca imprumuturile se fac de fapt de guverne catre alte guverne, asta si explica si istoria slaba in a promova crestere si reforma. Imprumuturile ar fi trebuit sa fie pe termen scurt si nu lung cum s-a intamplat. Asta ilustreaza aranjamentele politice de la baza.

Jeffrey Frankel sustine in continuare rolul benefic al FMI-ului in situatia Grecia, pentru ca desi statele europene dau in continuare bani acestei tari, nu pot implica si conditionarea datorita implicarilor politice, de asta FMI-ul este singurul care poate mentine politicul la un nivel minor. Totodata sustine o reprezentare mai buna a Chinei in cadrul FMI si a institutiilor similare, pe masura implicarii sale economice.

Allan Meltzer readuce subiectul asupra viitorului FMI pe care nu-l vede bine, deoarece dupa alegerile ce urmeaza FMI-ului ii va fi extrem de greu sa mai obtina banii care-i cere de la congresul american. De asta dupa alegeri FMI-ul va reveni acolo unde a fost inainte de Obama, adica la bani mult mai putini. Cat despre problema cu China, este de parere ca aceasta tara va continua sa faca ceea ce este bine pentru ea, fara sa dea atentie scandalurilor si presiunii asupra propriei valute, facand orice sa tina in frau si sa restranga pe cat se poate somajul.

Ian Vasquez e de acord cu o mai mare reprezentare chineza, insa asta va determina o si mai mare putere de decizie in chestiunile economice, putere care ar trebui sa nu ne mai amagim singuri dar deja este foarte mare fie ca e reprezentata oficial, fie ca nu. Inclusiv faptul ca Mexic a primit bani a fost datorita intereselor Statelor Unite in acea tara, faptul ca Rusia a fost imprumutata in anii 90’ desi nu era viabil imprumutul s-a facut pentru ca departementul de trezorerie a vrut astfel. Asa ca este clara interventia politica in cadrul FMI care intrece puterea economica.

Si Romania, inca odata nu este in stare sa invete din greseleile repetate ale altora. Istoria arata negru pe alb rezultatele dezastruoase ale acordurilor cu FMI fara nici o reusita, iar noi mai vrem sa ne imprumutam cand deja suntem intr-o situatie care depaseste cu mult posibilitatile noastre de a le onora. Inafara de incompetenta crasa si coruptie pe masura – alta explicatie nu exista pentru demersurile tarii noastre. 

Mai cititi si:

Dialoguri pe tema globalizarii