Rapirea legala de copii - afacerile tot afaceri raman indiferent pe cine implica

Abuzul asupra copiilor este un act condamnabil in sine, indiferent cum l-ai descrie. De aceea exista o gramada de agentii si legi, atat private cat si de stat, pentru a proteja copii. Si mai ales se scurge foarte mult capital in aceste cauze. Insa stiati ca tocmai aceste fonduri alocate fac ca aceste servicii sa fie incurajate in a va acuza de molestare, abuz sau chiar crime, avand scopul final in a lua copii de langa parintii lor, chiar daca acestia nu sunt vinovati de nimic, si chiar in lipsa probelor ?

Oricat de oripilant suna, abuzul asupra copiilor a ajuns sa fie o afacere - o industrie in toata regula - in care statele platesc pentru a lua copii din familii si plasarea lor spre adoptie sau cine stie catre ce alte cauze (de ce nu experimente ?). Si mai mult decat atat, desi banii vin teoretic pentru protejarea minorilor, multe state iau acei bani si-i varsa in deficitele bugetare pentru o echilibrare a balantei lor. Astfel se iau copii de acasa, dar nu ei beneficieaza de fondurile alocate.

Un politician californian (un stat care abunda in astfel de situatii) a spus ca daca va fi ales va face o serie de dezvaluiri despre acest sistem:

"Multi oameni nu sunt constienti de cat profit aduc aceste servicii regiunii", afirma John Van Doorn unui ziar din San Diego. "Aceste profituri sunt greu de ignorat si chiar mai dificil de trecut cu vederea. Regiunile pot aduce venituri de mii de dolari pentru fiecare copil adus intr-un centru de plasament, asta insemnand ca au un mare stimulent pentru a indeparta copii din familii fata de varianta de a lasa familia in pace. Astfel guvernul nostru local este un factor major destabilizator al familiilor si distrugator al vietilor acestor copii", a conchis el.

Pe langa asta el a acuzat serviciile de protectie a copilului de comportament total deplasat in acuzarea parintilor de abuz fara nici o dovada.
Din nefericire insa San Diego nu e sigura comunitate cu astfel de acuzatii. NCCPR (Coalitia Nationala Pentru Reforma in Protectia Copilului), o comunitate de oameni ce s-au axat pe aceste probleme, semnaleaza practici similare in intreaga natiune.

CAPTA este legea federala privitoare la preventia si tratarea abuzurilor asupra copiilor. Ea a fost introdusa in 1988 si da voie statelor sa-si personalizeze legislatia si fondurile, in acord cu legea generala. Scopul legii era de a reduce abuzurile si ar fi trebuit ca in decursul anilor sa asistam la o alocare tot mai mica de fonduri odata cu succesul programelor implementate. Insa dimpotriva, astazi se aloca tot mai multe fonduri pentru aceste programe, care in mod evident nu functioneaza. Succesul se masura si prin numarul tot mai scazut de copii in plasament si de adoptat.
In realitate avem insa opusul. In loc de mai putini copii in ingrijire speciala, numarul acestora a crescut gradat in cei 9 ani de dupa implementarea CAPTA. Si ca o extindere pentru asta s-a creat o noua profesie si au aparut tot mai multi avocati si agentii specializate numai pe asta, avand si fondurile alocate.
In 1999 a fost o scadere a cazurilor in ingrijire, dar asta doar datorita noilor legi care incurajau scoaterea copiiilor din aceste case si plasarea in case sau familii adoptive. Bine-nteles, aceste legi veneau si ele cu fonduri alocate, astfel ca se creeau si mai multe locuri de munca, si mai multe programe.

Cazul San Diego nu e nici ceva izolat, nici nou, doar ca explica foarte bine cum s-a ajuns cu aceasta lege la cresterea numarului de rapoarte despre copii abuzati. Treaba e simpla pana la urma, legile federale incurajeaza financiar luarea copiilor de acasa, fara a incuraja lasarea acestora in sanul familiei. Acestea fiind spuse, stimulentul financiar face ca dezintegrarea familiei sa devina o afacere banoasa.  In cifre, recompensele banesti pentru fiecare copil ce ajunge sa fie adoptat peste un anumit barem este de 8000 $ sau chiar mai mult. Insa injustitia nu se opreste aici, deoarece toate aceste proceduri implica defaimarea familiei, iar agentiile devin o fabrica de minciuni mai mult sau mai putin fondate despre ce au facut sau de ce sunt banuiti parintii. Falsele acuzatii odata puse la punct, copilul poate fi luat cu forta de acasa si intra in programul finantat, doar ca in buzunarele lucratorilor din aceasta industrie.

"Serviciile de Protectie a Copilului fac ceva ce nu au fost invatate sa faca vreodata" spune Kim Hart (cu o experienta lunga profesionala de peste 18 ani in asistarea avocatilor ce aparau parinti acuzati de abuz). "Acestia ajung sa acuze si sa investigheze oameni care nu au avut nici o problema cu legea pana atunci, catalogandu-i ca abuzatori si rapind copii acestora, urmand sa fie platiti pentru asta. Acest mecanism e mai mare decat oamenii pot constientiza. Merge pana in anii 1980' cand legea intrata in vigoare impunea crearea de registre obligatorii cu rapoarte despre abuzurile asupra copiilor."
Banii ce urmeaza a fi primiti pentru fiecare acuzatie si respectiv plasarea copilului asa zis "molestat" sunt adevaratii catalizatori pentru aceasta epidemie a acuzatiilor in domeniu, spune Hart.
"Si nu exista nici o stimulare pentru nimeni implicat pentru a fi onest, deoarece legea le acorda imunitate in cazul in care au gresit. Astfel in secunda in care CPS devine implicat - sau cand serviciile de urgenta sunt chemate pentru morti subite de copii, parintii devin deja catalogati ca fiind abuzatori."

Si situatia devine si mai macabra. NU sunt destui copii abuzati ? Schimbam definitia pentru "abuz asupra copilului". Astfel au mai bagat in lege si "the Shaken Baby Syndrome" (SBS) sau copilul scuturat, care desi nu e elucidat cu totul mai aduce inca 1500 de copii sau bebelusi in program, cel putin aceasta cifra este singura furnizata oficial.

NCCPR a semnalat totodata faptul ca se vizeaza mult mai mult "rapirea" copiilor pe baza etniei, iar copii "albi" sunt in preferinte, detronand evident copii de culoare sau hispanicii, astfel ca parintii caucazieni isi pot face mult mai multe griji. Toate astea pe principiul simplu din orice afacere: cerere-oferta.

Una din momelile cele mai bune si macabre folosite de guvern este urmatoarea:
- atunci cand nasti in state, ti se da o lista de numere de telefon care te asista pentru "x" si "y" probleme pe care le poti avea pe drum ca si proaspat parinte, poate esti deprimat sau nu stii cum sa gestionezi o problema cu noul nascut, etc ... ;
- daca insa ai apelat unul din acele numere de telefon, ai ajuns direct intr-o baza de date a guvernului de potential parinte "abuzator", iar pe viitor poti deveni tinta acestor servicii finantate pentru asta.