Articolul saptamanii - Cine a tradat Romania pentru a se imbogati ?

Articolul saptamanii vine de la AdiM. Fara sa mai comentez in plus va las sa-l lecturati:


"Din cauză că bugetul a devenit insuficient, România a apelat la împrumuturi de la FMI. Împrumutul de la FMI ar fi trebuit să acopere necesarul, dar nu l-a acoperit. Doar a făcut România și mai datoare către FMI. La 1989, România nu avea datorii externe. Azi are cu toptanul. Cred că oricine va fi de acord că, logic, datoria externă actuală este din cauza guvernelor care au acumulat-o. Unde s-au scurs banii de la buget? Cine a produs aceste găuri negre de care nimeni nu mai dă socoteală?! Cine a trădat România și a vândut-o bucată cu bucată, ca să își umple portofelul?!
La 1989, România nu avea datorii externe. În 2010, România are o datorie externă imensă. Este logic de gândit că această situație este din vina guvernanților, de la 1989 până la 2010, fiindcă ei au guvernat în așa fel România, încât au înglodat-o în datorii, deși datoria lor ca guvernanți era să facă țara să prospere. În realitate, au prosperat doar ei, ca persoane. Și cine sunt ei? Nu sunt niște anonimi. Sunt doar unii dintre cei mai bogați oameni din România de azi, care au fost și la putere sau apropiați ai puterii din ultimii 20 de ani.
Să ne amintim că, imediat după 1989, s-a trecut la privatizare. Fără nici o măsură, fără nici o regulă, ci doar s-a vândut tot. Ce nu se putea vinde imediat, cu acte, se jefuia în teren, fizic. Apoi, marile firme industriale de stat au fost declarate nerentabile și imediat au apărut o sumedenie de firme mici private, multe create de angajații acelorași firme de stat, care au căpușat firmele mari și în scurt timp au îmbogățit o serie de oameni privați, în timp ce firmele de stat deveneau falimentare. Asta a fost marea privatizare în România - spolierea firmelor mari de stat pentru profitul firmelor căpușă private ale administratorilor acelorași firme mari de stat.
În acest timp, partidele politice se luptau avid pentru putere. Fiindcă, odată ajunși la putere, politicienii aveau fie puterea de a schimba legile pentru profitul lor, fie puteau dirija contractele statului către firmele lor sau ale amicilor lor, la prețuri supraevaluate. Îmbogățirea unora a continuat, iar sărăcirea statului a continuat.
Sindicatele erau prinse între obsesia formală de a apăra drepturile oamenilor muncii, și perspectiva reală de a se îmbogăți fiecare lider de sindicat cum prindea ocazia. Așa, unii mari lideri de sindicat au ajuns miniștri, când s-au lăsat cumpărați de un partid politic sau altul.
Politicienii au continuat să se lupte pentru putere, de la o alegere la alta. Și de fapt, pentru ei puterea nu însemna puterea de a face ceva mai bun pentru popor, ci puterea de a obține mai mult pentru propriul partid. Securiștii au fost înlocuiți de sinecuriști, din nou. Cine lua puterea, înlocuia oamenii din administrație cu oameni proprii, apoi dirija bugetul către propriii oameni. Iar marile contracte erau, fără discuție, acordate celor care erau amici, prieteni, colaboratori de partid și de intenții. Guvernarea era dirijată spre idei de afaceri, nu spre binele poporului.
Și brusc, în 2010, a apărut marea dilemă. FMI, care deja acordase împrumuturi statului român, a cerut schimbări de strategie. FMI e o mare bancă, și nu face acte de binefacere (deși se străduiește să pară caritabilă). Când o țară are nevoie de bani, poate apela la FMI, și apoi îi devine datoare, dar nu numai atât, ci atât de datoare încât trebuie să asculte de FMI. Așa, o țară ajunge să fie supusă FMI și guvernul care a ajuns dator la FMI nu mai e liber să conducă țara cum vrea el, ci cum îi dictează FMI.
De aceea, guvernului de azi îi atârnă limba după un nou împrumut de la FMI. Fiindcă bugetul de stat a fost secătuit de guvernanți, și ei nu mai au bani de păpat de la bugetul normal, așa că vor un nou împrumut din care să sugă bani pentru firmele lor și ale acoliților lor, nu pentru România și poporul român. Dacă ar fi fost pentru poporul român, nu le mai trebuia alt împrumut, dacă ei ar fi făcut ceva să redreseze economia și situația României. Dar fiindcă nu asta îi interesează, vor încă un uger de muls dacă FMI varsă bani către bugetul României.
Așa a ajuns și guvernul lui Băsescu în 2010. Și el are multe lucruri de rezolvat:
- să convingă România că împrumutul la FMI este util. De ce o fi util?! Dacă guvernanții au jefuit bugetul, timp de 20 de ani, un împrumut nou la FMI nu face decât să arate că ei vor mai mulți bani de jefuit, fiindcă banii de la FMI nu vor ajunge la popor, așa cum nu au ajuns nici împrumuturile anterioare și se cer altele, de către guvernanți, fiindcă singurul lor scop e să aibă mai mulți bani de jefuit, fie și din împrumut la FMI în numele poporului român...
- să convingă România că guvernanții ei vor binele poporului român. Un guvern care, păstrând salarii și pensii mari pentru cei de sus, și acceptând inegalitatea socială prin legile promovate, și mai ales reducând salariile și pensiile celor mai săraci din țară, doar se laudă că e echitabil, în timp ce corupția din administrație și spolierea statului e agreată, e un guvern corupt pentru toți.
- să convingă România că acest sistem mai merită păstrat. Un sistem în care cei puțini fac legile și câștigă, în dauna celor mulți, în timp ce se laudă că ei asigură progresul statului, dar îi sărăcesc pe toți, este un sistem ipocrit și orice om simplu și onest are dreptul moral să lupte împotriva lui.
Și nu e doar vina lui Băsescu pentru asta. Căpitanul a făcut doar ce a știut el. Dar e și vina celor care au marșat la metoda lui, iar România are dreptul să aleagă ce cale va urma mai departe, pentru binele tuturor.
Găurile negre din bugetul României se datorează celor care s-au îmbogățit din ele, și încă se îmbogățesc din ele. Statul nu se ocupă de ele, doar caută să le astupe, luând bani de la popor...
Dar oare cât mai poate astupa Băsescu găurile  lăsate de propria lui mentalitate?! Și cât mai poate astupa clasa politică găurile în buget produse de propria ei lăcomie?!
Este evident că România de la 2010, față de 1989, a fost jefuită de cei care au condus-o, din toate partidele care au guvernat! Dacă nu se face dreptate și aceiași jefuitori sunt lăsați să jefuiască mai departe, ce progres mai este posibil?!
Cât timp guvernul României (cu Băsescu în frunte) stă în limbă să mai ia un nou împrumut de la FMI (după ce împrumuturile anterioare nu au rezolvat nimic ci doar au alimentat lăcomia unor afaceriști), acest guvern e compromis. Un guvern cu adevărat eficient în România ar trebui să curețe țara de oportuniști și de lacomi, și să dea legi (și să asigure aplicarea lor) pentru binele poporului, nu pentru binele câtorva afaceriști de la putere.
Este evident azi că statul român a fost sărăcit/jefuit, și acum este sărăcit și poporul român, de guvernanți care s-au îmbogățit schimbând sistemul în avantajul lor personal. Ei cer solidaritatea poporului, dar solidaritate pentru ce? Pentru ca ei să continue să stea la putere și să fie bogați din jaful lor?! Oare nu sunt ei niște trădători de țară și de popor?!"

Mai cititi si:
Ce treaba am eu cu hotia voastra ?
Email-ul saptamanii - Prezentarea pe "romaneste" a mecanismului crizei financiar-economice
Articolul saptamanii - Cersetorul de solidaritate
Tari handicapate !
Tupeu de ministru in Romania
Sa va fie rusine - taxa pe apa de fantana ? Noi platim ca sa traim !