miercuri, 22 februarie 2012

Furia populara islandeză, la baza celei mai spectaculoase redresari economice


Redau articolul insa modific cuvantul "furie" - nu-mi place cum suna. As spune mai degraba "rezistenta" islandezilor fata de prostirea colectiva la care au luat pana atunci parte.


Islandezii care au aruncat cu pietre în clădirile oficiale în 2009, cerându-le liderilor lor și bancherilor să răspundă pentru colapsul economic și financiar al țării lor, culeg roadele furiei lor.

De la sfârșitul lui 2008, băncile națiunii insulare au iertat datorii a căror sumă totală este echivalentă cu 13% din produsul intern brut al țării, aleviind povara datoriilor a mai mult de un sfert din populație, conform unui raport publicat luna aceasta de Icelandic Financial Services Association, instituția reprezentantă a sectorului financiar islandez , și citat de agenția de știri Bloomberg.

„Putem să spunem, cu siguranță, că Islanda deține recordul mondial în ceea ce privește reducerea datoriilor gospodăriilor”, a declarat Lars Christensen, economist-șef pe piețe emergente la Danske Bank A/S. „Islanda a urmat la literă ceea ce este necesar de făcut într-o criză. Orice economist poate fi de acord cu acest lucru”.

Măsuri eficiente de gestionare a crizei

Pașii luați de Islanda pentru a se redresa economic și financiar după 2008, când băncile sale au intrat în incapacitate de plată, strivite, fiind, de o datore comună de 85 de miliarde de dolari, se dovedesc a fi foarte eficienți. Creșterea economică a Islandei va depăși, anul acesta, pe cea a zonei euro și, în medie, pe cea a economiilor dezvoltate, conform estimărilor OECD. Costul asigurărilor contra intrării în incapacitate de plată a Islandei este același cu cel al asigurării contra unui eveniment similar în Belgia. Majoritatea sondajelor arată că Islandezii nu doresc să se alăture Uniunii Europene, afectată de criză pentru al treilea an consecutiv.
Gospodăriile islandeze au fost ajutate de semnarea unui acord între guvern și bănci, acestea din urmă fiind, în continuare, sub controlul parțial al statului, să ierte datorii care depășeau 110% din valoarea locuințelor. Mai mult, o decizie a Curții Supreme din iunie 2010 a declarat că împrumuturile indexate valutelor străine sunt ilegale, însemnând că gospodăriile nu mai trebuie să acopere pierderile suferite de krona islandeză.

Lecții de criză

„Lecția care trebuie învățată din criza islandeză este că, dacă alte țări consideră necesară iertarea datoriilor, ar trebui să se uite la succesul înregistrat de „acordul 110%” în Islanda”, a declarat Thorolfur Matthiasson, profesor de economie la Universitatea Islandei din Reykjavik, în cadrul unui interviu. „Este acordul cel mai larg aplicat vreodată”.
Fără această ștergere de datorii, gospodăriile ar fi fost strivite sub greutatea creditelor după ce rata datoriilor față de venituri a crescut la 240% în 2008, a declarat Matthiasson.
Economia Islandei, în valoare totală de 13 miliarde de dolari și care s-a contractat cu 6,7% în 2009, a crescut cu 2,9% anul trecut și va crește cu 2,4% în 2012 și 2013, conform estimărilor OECD. În comparație, zona euro va crește cu doar 0,2% anul acesta, iar zona OECD va avea o creștere medie de 1,6% conform estimărilor din noiembrie.
Piața imobiliară islandeză și-a revenit aproape complet
Prețul locuințelor, măsurat ca un subcomponent al indicelui de prețuri de consum, este doar aproximativ cu 3% sub valoarea din septembrie 2008, dinainte de colaps. Fitch Ratings a crescut nivelul de evaluare al țării la cel de „țară cu risc acceptabil pentru investiții”, prognoza acesteia fiind stabilă, considerând că „metodele neortodoxe de gestionare a crizei au avut succes”.

Cetățenii contra piețelor

Abordarea guvernului islandez în gestionarea consecințelor colapsului sistemului bancar a pus nevoile cetățenilor înainte de nevoile piețelor.
Odată ce a devenit clar, în octombrie 2008, că băncile islandeze nu mai puteau fi salvate, guvernul a intervenit, a protejat conturile domestice și a lăsat creditorii internaționali să aștepte. Banca centrală a impus măsuri de control de capital pentru a opri vânzările de krona iar guvernul a creat noi bănci de stat din ruinele băncilor falite.

Consecințele legale

Islanda a fost scena primelor proteste contra incompetenței guvernamentale și bancare în gestionarea crizei
Cu mult înainte de apariția protestelor contra austerității în Europa sau a mișcării Occupy Wall Street, islandezii au fost primii care au ieșit pe străzi, imediat după colapsul bancar din 2008. Protestele au escaladat în 2009, forțând intervenția în forță a poliției pentru a preveni luarea cu asalt a clădirilor oficiale, inclusiv a parlamentului și a sediului guvernului de atunci, condus de Geir Haarde. Parlamentul încă dezbate dacă să continue cu procesul de punere sub acuzare a acestuia, proces început în septembrie 2009, pentru rolul său în declanșarea crizei.
Procurorul special al Islandei a declarat că ar putea pune sub acuzare 90 de persoane, în timp ce mai mult de 200 de persoane, printre care se află și directorii executivi ai principalelor trei bănci islandeze, sunt puse sub acuzații penale.
Larus Welding, fostul director executiv al Glitnir Bank hf, fosta a doua bancă majoră islandeză, a fost pus sub acuzație în decembrie pentru acordarea de împrumuturi ilegale și își așteaptă procesul. Sigurjon Arnason, fostul director executiv al Landsbanki Islands hf, a fost închis de câteva ori pe fondul procesului de investigare penală la care este supus.
Conform lui Christensen, „concluzia este că, dacă gospodăriile sunt insolvabile, atunci băncile trebuie să accepte acest lucru, indiferent de interesele acestora”.

O recapitulare pe aceasta tema: