Redau articolul insa modific cuvantul "furie" - nu-mi place cum suna. As spune mai degraba "rezistenta" islandezilor fata de prostirea colectiva la care au luat pana atunci parte.
De la sfârșitul lui 2008, băncile națiunii insulare au iertat datorii a căror sumă totală este echivalentă cu 13% din produsul intern brut al țării, aleviind povara datoriilor a mai mult de un sfert din populație, conform unui raport publicat luna aceasta de Icelandic Financial Services Association, instituția reprezentantă a sectorului financiar islandez , și citat de agenția de știri Bloomberg.
„Putem să spunem, cu siguranță, că Islanda deține recordul mondial în ceea ce privește reducerea datoriilor gospodăriilor”, a declarat Lars Christensen, economist-șef pe piețe emergente la Danske Bank A/S. „Islanda a urmat la literă ceea ce este necesar de făcut într-o criză. Orice economist poate fi de acord cu acest lucru”.
Măsuri eficiente de gestionare a crizei
Pașii luați de Islanda pentru a se redresa economic și financiar după
2008, când băncile sale au intrat în incapacitate de plată, strivite,
fiind, de o datore comună de 85 de miliarde de dolari, se dovedesc a fi
foarte eficienți. Creșterea economică a Islandei va depăși, anul acesta,
pe cea a zonei euro și, în medie, pe cea a economiilor dezvoltate,
conform estimărilor OECD. Costul asigurărilor contra intrării în
incapacitate de plată a Islandei este același cu cel al asigurării
contra unui eveniment similar în Belgia. Majoritatea sondajelor arată că
Islandezii nu doresc să se alăture Uniunii Europene, afectată de criză
pentru al treilea an consecutiv.
Gospodăriile islandeze au fost ajutate de semnarea unui acord între
guvern și bănci, acestea din urmă fiind, în continuare, sub controlul
parțial al statului, să ierte datorii care depășeau 110% din valoarea
locuințelor. Mai mult, o decizie a Curții Supreme din iunie 2010 a
declarat că împrumuturile indexate valutelor străine sunt ilegale,
însemnând că gospodăriile nu mai trebuie să acopere pierderile suferite
de krona islandeză.
Lecții de criză
„Lecția care trebuie învățată din criza islandeză este că, dacă alte
țări consideră necesară iertarea datoriilor, ar trebui să se uite la
succesul înregistrat de „acordul 110%” în Islanda”, a declarat Thorolfur
Matthiasson, profesor de economie la Universitatea Islandei din
Reykjavik, în cadrul unui interviu. „Este acordul cel mai larg aplicat
vreodată”.
Fără această ștergere de datorii, gospodăriile ar fi fost strivite sub
greutatea creditelor după ce rata datoriilor față de venituri a crescut
la 240% în 2008, a declarat Matthiasson.
Economia Islandei, în valoare totală de 13 miliarde de dolari și care
s-a contractat cu 6,7% în 2009, a crescut cu 2,9% anul trecut și va
crește cu 2,4% în 2012 și 2013, conform estimărilor OECD. În comparație,
zona euro va crește cu doar 0,2% anul acesta, iar zona OECD va avea o
creștere medie de 1,6% conform estimărilor din noiembrie.
Piața imobiliară islandeză și-a revenit aproape complet
Prețul locuințelor, măsurat ca un subcomponent al indicelui de prețuri
de consum, este doar aproximativ cu 3% sub valoarea din septembrie 2008,
dinainte de colaps. Fitch Ratings a crescut nivelul de evaluare al
țării la cel de „țară cu risc acceptabil pentru investiții”, prognoza
acesteia fiind stabilă, considerând că „metodele neortodoxe de
gestionare a crizei au avut succes”.
Cetățenii contra piețelor
Abordarea guvernului islandez în gestionarea consecințelor colapsului
sistemului bancar a pus nevoile cetățenilor înainte de nevoile piețelor.
Odată ce a devenit clar, în octombrie 2008, că băncile islandeze nu mai
puteau fi salvate, guvernul a intervenit, a protejat conturile domestice
și a lăsat creditorii internaționali să aștepte. Banca centrală a impus
măsuri de control de capital pentru a opri vânzările de krona iar
guvernul a creat noi bănci de stat din ruinele băncilor falite.
Consecințele legale
Islanda a fost scena primelor proteste contra incompetenței guvernamentale și bancare în gestionarea crizei
Cu mult înainte de apariția protestelor
contra austerității în Europa sau a mișcării Occupy Wall Street,
islandezii au fost primii care au ieșit pe străzi, imediat după colapsul
bancar din 2008. Protestele au escaladat în 2009, forțând intervenția
în forță a poliției pentru a preveni luarea cu asalt a clădirilor
oficiale, inclusiv a parlamentului și a sediului guvernului de atunci,
condus de Geir Haarde. Parlamentul încă dezbate dacă să continue cu
procesul de punere sub acuzare a acestuia, proces început în septembrie
2009, pentru rolul său în declanșarea crizei.
Procurorul special al Islandei a declarat că ar putea pune sub acuzare
90 de persoane, în timp ce mai mult de 200 de persoane, printre care se
află și directorii executivi ai principalelor trei bănci islandeze, sunt
puse sub acuzații penale.
Larus Welding, fostul director executiv al Glitnir Bank hf, fosta a doua
bancă majoră islandeză, a fost pus sub acuzație în decembrie pentru
acordarea de împrumuturi ilegale și își așteaptă procesul. Sigurjon
Arnason, fostul director executiv al Landsbanki Islands hf, a fost
închis de câteva ori pe fondul procesului de investigare penală la care
este supus.
Conform lui Christensen, „concluzia este că, dacă gospodăriile sunt
insolvabile, atunci băncile trebuie să accepte acest lucru, indiferent
de interesele acestora”.
prin
O recapitulare pe aceasta tema:
