777. Prăbuşirea Vaticanului şi a Wall Street-ului după Sfântul Ioan (II)

Un articol care merita citit:

Autor: Pierre Jovanovic

Pe 29 septembrie 2008, indicele bursier Dow Jones s-a prăbuşit, ajungând la -777 de puncte, consternând o lume întreagă şi declanşând cea mai mare criză financiară din istoria omenirii, mult mai amplă decât Marea Recesiune din 1929. Din curiozitate, Pierre Jovanovic a făcut o paralelă între această valoare şi cifra vehiculată în textul Sfântului Ioan, vechi de peste 2.000 de ani - care ar anunţa, în realitate, prăbuşirea Vaticanului şi, în acelaşi timp, o perioadă de confuzie totală, din cauza… falimentului universal.

Însă ceea ce nimeni nu a prevăzut este că începând cu 2004, Stăpânii lumii au început să-şi taie craca de sub picioare folosind "arme financiare de distrugere în masă", precum credit default swaps, care au condus la colapsul de pe Wall Street pe 29 septembrie 2008. E adevărat că înainte de aceste produse teoretice inventate în 1994, regula era că dacă banca împrumuta bani, atunci trebuia să aibă o acoperire a împrumutului în cont, spre exemplu în lingouri de aur, imobile etc. Bineînţeles bancherii şi asiguratorii visau să elibereze acest capital - blocat în mod inutil, spuneau ei (şi o tot spuneau de multă vreme) pentru a-şi însuşi milioanele provenite din bonusuri, câştigând astfel şi mai mulţi bani. Pentru asta ei au aplicat o formulă matematică "miraculoasă" pusă la punct de matematicienii de la JP Morgan Chase Bank, ce permite eliminarea acestei garanţii, câştigând în acelaşi timp bani! Această şmecherie poartă numele de CDS…

"Piaţa de CDS a crescut de la 6 miliarde de dolari în 2004, la 58 de miliarde la sfârşitul lui 2007", se putea citi în presa americană, "având drept principal vânzător în întreaga lume banca Lehman Brothers". Deşi la început erau sceptici (în ceea ce priveşte rentabilitatea oferită de aceste "produse"), mai târziu toţi bancherii planetei s-au năpustit asupra lor şi au încercat să le multiplice. Aşa a început o nouă goană, de aceasta dată nu după aur, ci o goană după CDS, Arm, CDO, Alt-A, etc. În 2005, mai bogaţi, mai graşi şi mai respingători ca niciodată, bancherii au devenit nesăţioşi de bani, asemenea vampirilor năpustiţi asupra unui trup însângerat, până în punctul în care şi-au abandonat chiar şi cele mai elementare reguli de siguranţă, pentru că banii picau pur si simplu din cer! Însă, la fel ca în Maestrul şi Margareta de Mihail Bulgakov, era de fapt un cer al Diavolului: toţi aceşti bani aveau să dispară brusc, tot aşa cum au şi apărut.

Între 2002 si 2008, bancherii se comportau ca nişte pompieri care aprind ţigară după ţigară, ori fac grătare pe marginea unor piscine pline cu kerosen… Au ajuns să împrumute chiar şi celor care nu puteau să ramburseze creditul, îndesându-le în buzunare bancnote pentru ca aceştia să-şi pună semnătura în dreptulunui contract, deoarece banca urma să câştige aproape tot atâţia bani vânzând altora riscul de împrumut cu preţul împrumutului! Apoi un mic fir de nisip a blocat rotiţele mecanismului: câţiva necăjiţi nu şi-au mai putut plăti dările, deoarece şi-au pierdut locurile de muncă în urma valului de delocalizare către China, România, Maroc etc. Începând cu 2007, mai mult de 100.000 de familii au rămas în stradă lunar în Statele Unite ale Americii, asta însemnând cam 300.000 de persoane în medie fiecare lună!!!

Încet-încet, motorul a început să dea rateuri. Cu toate acestea Stăpânii Lumii, euforici din cauza bonusurilor (400.000 de dolari în medie pe salariat la Goldman Sachs), au refuzat să vadă primele fisuri ale edificiului lor. Şi-au spus că asta va trece, la fel ca multe alte crize imobiliare.

Imaginaţi-vă că finanţiştii de la Bear Sterns Bank nu au ţinut cont nici măcar de faptul că n-au avut cu ce să-şi plătească salariile în martie 2008 (totuşi, vorbim de bancheri aici!!!). Ruinată, Bear Sterns Bank va fi vândută manu militari de către guvernul american, după cum se ştie, în martie 2008, pentru a nu pune în pericol întreaga economie mondială. Dar acest semnal, în loc să potolească băncile, le-a accentuat sentimentul absurd de siguranţă (!!!). Acestea au continuat să alimenteze piaţa fictivă ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat!

Dacă povestea asta ar fi făcut subiectul unui roman, fie el şi SF, toată lumea ar fi spus că e un roman prost, fiindcă e absolut neverosimil. Şi totuşi aşa s-a întâmplat: o Fiară cântărind 55 de trilioane de dolari a ieşit din grotele Băncii Catastrofei, în momentul în care s-a afişat -777,7 pe ecranul de la New York Stock Exchange. Lucru nemaivăzut de-a lungul întregii istorii a umanităţii, care a cunoscut totuşi destui regi faliţi. Cu sprijinul papei Clement al V-lea, regele Franţei, Filip al IV-lea a masacrat organizaţia Templierilor, cărora le datora milioane de ecu. Şi Henric al VIII-lea al Angliei i-a deposedat de pământuri şi bogăţii pe toţi catolicii... Iar aceşti regi aveau datorii însumate de nici 3 miliarde de ecu! Ziua de 29 septembrie 2008 a marcat începutul unei noi ere, cea a morţii creditului, un omagiu involuntar adus lui Céline, care a scris (ştia el despre ce vorbea): "Nu se moare din cauza datoriilor, se moare când nu le mai poţi face". Gândiţi-vă că în mai multe rânduri în 2009, banca centrală germană, uriaşa Bundesbank, de-abia şi-a găsit cumpărători pentru bonurile sale de trezorerie! Dacă ar fi fost cazul băncii centrale somaleze, era de înţeles…Asta înseamnă că încrederea, elementul central care a permis economiei mondiale să funcţioneze, s-a evaporat.
Din volumul în pregătire la Editura Philobia