De la primavara araba la iarna natiunilor. Aurel Rogojan: In ziua de astazi, cine tine cu tara lui si incearca sa o apere e prost, extremist, terorist ...

Publicam mai jos si o analiza a generalului (r) Aurel Rogojan pe tema lumii arabe de ieri, azi si maine si a agresiunilor din Egipt, Siria si Libia, provocata de lansarea cartii ambasadorului Dumitru Chican, “Primavara araba sau chipurile lui Janus”:Excelenta, Domnule Ambasador al Republicii Irak la Bucuresti, Onorat auditoriu, Multumesc Editurii Proema pentru invitatia de a ma adresa distinsului si reprezentativului auditoriu prezent la acest eveniment cu totul special. Asumarea proiectului editorial “Biblioteca araba” este, in opinia noastra, un important si binevenit act de cultura, data fiind, pe de o parte, universalitatea spiritualitatii acestei lumi fascinante, iar, pe de alta parte, refuzul obstinant al fundamentalismului si exclusivismului occidental de a-i cunoaste si intelege intim pe musulmani, in general si pe arabi, in special.

Relatiile Romaniei cu lumea araba constituie un capitol al istoriei veacului trecut care, atunci cand se va scrie numai in lumina adevarului, va darama esafodajul multor mari minciuni politico-mediatice, lansate in spatiul comunicarii publice pentru a impune istoria falsa, bazata pe miturile propagandei invigatorului vremelnic.
Avem in fata noastra, la acest eveniment, o intrebare de neevitat: Cine au fost si sunt arabii si care au fost si mai sunt patriile lor?
Raspunsul sau raspunsurile la dubla intrebare ne-ar putea indica cine sunt cei interesati sa controleze prezentul lumii arabe, pentru a-i rescrie trecutul si a-i stapani viitorul.
Eu as dori ca nepotii mei sa invete despre lumea araba, ceea ce si eu am invatat, fara a fi agresat cu informatii si cunostinte prelucrate pentru a eluda sau ascunde adevari incomode, pentru unii de-a dreptul compromitatoare.

La scara timpului istoric, civilizatia lumii nu si-a decontat ceea ce datoreaza lumii arabe.
In secolul VII un popor necunoscut de nomazi a intrat spectaculos pe scena istoriei universale.
In mai putin de zece ani, arabii, impulsionati de noua lor religie, cuceresc Iranul, Mesopotamia, Irakul, Siria, Palestina si Egiptul.
In urmatoarele sase sau sapte decenii stapanesc Sicilia, Africa Septentrionala si Peninsula Iberica, aproape in intregime.

Trec Pirinei, ajung pe Valea Loarei si ameninta puternicul regat al francilor merovingieni, in timp ce la rasarit ating granitele Indiei si Chinei, iar in sud- vest pana la actualele granite ale Etiopei si Sudanului.
In mai putin de un secol, arabii au creat un imperiu mai intins decat fusese marele Imperiu roman la apogeul sau.

Astfel, intr-o perioada in care Europa suferea de pe urma dezastruoaselor invazii barbare, arabii au jucat, in multe privinte, un rol de educatori ai Occidentului, aportul lor constituindu-se intr-o componenta a culturii si civilizatiei medievale europene.

[Sub aspectul civilizatiei urbane, in jurul anului 1000, cand in Europa foarte putine orase aveau populatie de peste zece mii de locuitori, arabii aveau orase cu peste un million de locuitori (Bagdadul – 1,5 milioane locuitori de sex masculin), numeroase cladiri cu etaje, bai publice (60.000 in Bagdad), scoli, spitale si aziluri (60 in Cordoba).Strazile erau bine luminate noaptea, cu lampi cu petrol in Iran si Mesopotamia, cu lampi cu ulei in Siria si Egipt. Alimentatia cu apa era asigurata in fiecare oras de catre un serviciu special. Mestesugurile si comertul erau bine dezvoltate si reglementate, pentru a se preveni fraudele, ori desfacerea produselor falsificate, alterate sau necorespunzatoare calitativ.]
Din Golful Persic pornea cel mai important drum comercial maritim, pana in China, la Canton. In anul 800 coloniile de negustori arabi in China aveau un statut perfectat pe cale diplomatica.
Ceea ce as-a intamplat dupa apogeul Marelui Imperiu Arab este de mult istorie. A invingatorilor, a invinsilor.

Noua ordine mondiala nu a inceput pentru intreaga lume araba sub cele mai bune auspicii. Pentru unele state arabe, asa numite din “axa raului” si devenite tinte ale “razboiului mondial antiterorist”, a inceput chiar foarte prost. Unica superputere mondiala, pe o parte, ofensata de atacurile gruparilor extremiste fundamentalist – islamice, iar, pe de alta parte, confruntata cu amenintarea de a nu putea controla rezervele mondiale de petrol detinute ori controlate de regimuri politice islamice, nesigure din punctul de vedere al intereselor si obiectivelor securitatii sale nationale, Statele Unite ale Americii, si-a reconsiderat strategia politica fata de lumea islamica, in general si fata de cea araba, special.
In contextul creat dupa evenimentele din septembrie 2001, “Alianta mondiala antiterorista” , condusa de Statele Unite , secondata de unii dintre principalii si traditionalii sai aliati, a mobilizat apropate intreaga planeta impotriva unui inamic invizibil, dar neechivoc, etichetat ca fiind motivat de o ideologie religioasa fundamentalist –islamica.
De ce a fost posibila o asemenea eroare istorica la scara planetara si unde va ajunge lumea in urma consecintelor?
Intre urmarile unei asemenea impartirii a lumii si al unui astfel de debut al noii ordini mondiale, tarile arabe au avut mult prea putine optiuni in ceea ce priveste participarea si manifestarea lor in viata politica internationala.
Am primit tarziu exemplarul cartii “Primavara araba sau Chipurile lui Ianus”, ca sa ma refer aplicat asupra temei si mesajelor.
Nu prea tarziu, insa, pentru a nu fi provocat de anumite abordari si a simti nevoia complinirii lor cu noi informatii, doarece cartea refera asupra unor realitati dinamice, dintr-un proces in care – aici poate ca am o opinie clar transanta,diferita de autor – nimic nu este intamplator. Toate surprizele – cu ghilimele de rigoare – au fost cu parcimonie planificate.

Am sa exemplific cu cazul Libiei.

Care au fost fortele dezlantuite asupra lui Gaddafi si a poporului libian?
Mereu si mereu am auzit de poporul inocent in lupta cu tiranul cel rau.
Cine este acest popor “nevinovat”, cine sunt acesti “rebeli”, asa cum au fost numiti ei in mass media internationala ?

Este vorba de patru forte interne principale, toate infiltrate si imputernicite de mandatari externi :
1. Triburile monarhiste Harabi si Obeidat din coridorul Benghazi – Darna – Tobruk. In timpul luptei impotriva colonialismului italian, aceste triburi au servit in zona interesele britanice. Drept recompensa, unul din leaderii lor a fost urcat pe tronul Libiei, sub numele de regele Idris I. Acest rege a fost indepartat de Gaddafi in anul 1969 !

2. Al Qaeda. Organizatia Al Qaeda a fost infiintata in anii 1981-1982, in timpul razboiului din Afganistan, de catre Robert Gates, Secretarul de Stat al Apararii american de pina in iulie 2011, pe vremea aceea adjunct al sefului CIA. Scopul a fost acela de a crea o arma in lupta cu URSS. De atunci, Al Qaeda a fost folosita pentru a declansa razboaie in diferite tari, sub pretextul de a lupta impotriva Al Qaeda ( Serbia, Afganistan ) sau de a ajuta Al Qaeda (deghizata acum sub numele de “rebeli” in Libia). Desi infiintata de CIA in Afganistan, Al Qaeda care a luptat in Libia este de origine locala, pentru ca regiunea Darna este cea care a furnizat cel mai mare numar de membri din istoria acestei organizatii. Astfel, putem chiar spune ca Al Qaeda este libiana.

3. Al Frontul National de Salvare Libian, condus de Khalifa Hifter, agent CIA.

4. Miscarea rebelilor condusi de Nuri Mesmari, aflat cindva in anturajul lui Gaddafi. Acesta a fugit in octombrie 2010 din Libia la Paris, fiind urmarit in tara pentru deturnare de fonduri. In Franta , a primit consultanta serviciilor speciale de actiune externa ale Frantei , caderea regimului de la Tripoli.

Fortele externe :
1. Este cunoscut ce a facut NATO. Bilantul: cca. 60.000 de victime, majoritatea din rindul civililor.

2. Cel mai mare dusman al poporului libian, care a lovit in lumea intreaga, mai periculos si mai distructiv decit bombele, a fost atacul prin agresiunile psihologice de imagine. Prin intermediul caselor de presstitutie, razboiul psihologic a fost cistigat din start. Poporul libian nu a avut nicio sansa in fata opiniei publice internationale manipulate.

Despre Ceausescu s-a spus cindva ca avea toaleta cu accesorii de aur, iar in decembrie 1989 ca otravise fintinile. Despre Sadham Hussein s-a zis ca oamenii lui scoteau copiii kuwaitieni din incubatoare si ii lasa sa moara. Despre Gaddafi s-a spus ca a dat viagra soldatilor si ca ii indeamna sa violeze sau ca isi omoara proprii supusi (pe care de altfel, i-a facut anterior cei mai educati si mai bogati oameni din Africa).

Jurnalisti, oameni politici, istorici si altii despre care nu a auzit nimeni, adesea pe cheltuiala proprie si riscind totul, au calatorit in aceasta perioada in zona conflictului ca sa afle adevarul, ca sa aiba ce spune celorlalti si ca sa scrie istoria. Au trebuit sa intre in Libia din Egipt sau din Tunisia, pe uscat, caci caile aeriene si navale fusesera blocate . Acolo au gasit o lume cu totul diferita de ceea ce portretizase mass media. In pofida ceea ce stiau, Tripoli nu era ocupat, poporul nu era in teroare, majoritatea covirsitoare il sustinea pe Gaddafi, nu aveau loc violuri in masa, copiii mergeau linistiti la scoala…

Dimpotriva, au vazut si au filmat de exemplu demonstratia de la 1 iulie din Piata Verde din Tripoli (a auzit cineva de aceasta demonstratie?), unde in jur de 1 milion de oameni, in nici un caz citeva mii, asa cum s-a spus, – adica aproape toata populatia orasului Tripoli – au iesit in strada pentru a-si arata sustinerea fata de Gaddafi si opozitia fata de interventia straina , in scop umanitar si in numele poporului libian. Asemenea demonstratii au avut loc aproape saptaminal in toata tara. Desi stiau ca moartea avea sa vina asupra multora dintre ei in zilele urmatoare.
Un alt lucru pe care mass media nu l-a spus este de exemplu uciderea in masa a negrilor de catre rebeli, deghizata de occidentali in omorirea unor mercenari .

Un alt exemplu de presa alternativa (reala) este reprezentat de imagini ale victimelor bombardamentelor . Peste tot in lume asemenea materiale au fost cenzurate, pentru a nu se afla ce s-a intimplat de fapt.
Gaddafi o fi pacatuit, inclusiv prin faptul ca a incercat sa-si apere tara. In ziua de astazi, cine tine cu tara lui si incearca sa o apere nu se cuvine sa fie etichetat decat prost, extremist, terorist, criminal de razboi.
In alte asemenea precedente, istoria ne-a demonstrate ca, cel mai adesea, de ambele parti ale baricadelor s-au aflat oameni care au crezut sincer in maretia si gloria neamului, pentru care si-au pus ofranda pe altarul patriei vietile lor.
Urez Editurii Proema sa fie un promor temerar, competent si nepartinitor al valorilor si adevarurilor mistuitoare, precum arsita desertului, din lumea araba.

ALOCUTIUNEA GENERALULUI BRG. (R) AUREL I. ROGOJAN LA LANSAREA CARTII “PRIMAVARA ARABA SAU FETELE LUI IANUS”, AUTOR AMBASADOR DUMITRU CHICAN, EDITURA PROEMA, GAUDEAMUS, 24.11.2011,
Sursa: Ziaristi Online