Teorii si speculatii pentru ziua de vineri cand seful FED-ului Bernanke are un discurs programat asteptat de toate pietele financiare

Bursele recuperează consistent din pierderi, cu gândul la ceea ce va face şi spune, într-un discurs programat abia vineri, Ben Bernanke, preşedintele sistemului Federal Reserve (FED), ca să nu lase SUA să alunece în recesiune.
Orice va spune şi, eventual, va face Ben Bernanke, va trebui să aibă efecte  credibile şi consistente, pentru a nu mai dezamăgi pieţele, aşa cum au făcut-o cancelarul german Merkel şi preşedintele francez Sarkozy, săptămâna trecută. Cu toate că, şi în cazul acestora, încăpăţânarea politică ar putea fi interpretată ca fermitate.

Cel mai probabil este că şeful FED va poza în înţeleptul răbdător şi în adeptul măsurilor discrete şi delicate, nu a celor şocante, potrivit economiştilor de dincolo şi de dincoace de Ocean.

Ben Bernanke ar forţa, astfel, instaurarea stabilităţii pe piaţă. Şi probabil că tocmai pentru se aşteaptă la asta, bursele europene cresc consistent. Ieri la ora 15.30, cu peste 2%, atât  indicele german DAX cât şi francezul CAC40.

Pieţele valutare, de acţiuni şi de mărfuri, negustorii de bani, de aur şi de ţiţei vor fi, totuşi, foarte volatile, cu variaţii mari de preţuri, şi vor răbda cu greu  până vineri.

Principalii indici ale burselor europene, creşteau consistent animate  de  speranţa că Bernanke îşi va reînnoi, măcar, promisiunea făcută la începutul lunii, că va uşura în continuare povara monetară, dacă va fi nevoie.

Există economişti care se aşteaptă ca FED să treacă la a treia campanie de achiziţii de bonduri americane, aşa numita QE 3 („Quantitative   Easing). Campania ar fi, menită ca şi celelalte două, pe de o parte, să introducă lichiditate într-un sistem financiar care se speriase, săptămâna trecută, că urmeză o perioadă de îngheţare a creditelor interbancare. Pe de altă parte, preţurile bondurilor nu s-ar prăbuşi.

Convulsiile bancare au survenit, săptămâna trecută, după ce au fost lansate zvonurile că băncile franceze, şi nu numai, ar fi slăbite de expunerile pe obligaţiunile guvernelor ţărilor lor.

Acum, jucătorii vor avea, totuşi, un reper la care să se raporteze: informaţia de la Banca Centrală Europeană privind suma cheltuită săptămâna trecută pe obligaţiunile Italiei şi Spaniei, noile suspecte europene  de incapacitate de plată. Analişti se aşteaptă la o scădere, la 15 miliarde de euro, de la 22 mld. euro, cu o săptămână înainte.

Ce ar putea spune Bernanke

Totuşi, Bernanke nu va anunţa un QE3, „pentru că nu este încă prezent riscul de deflaţie“, consideră analiştii de la UniCredit într-un raport, citat de Associated Press. Dar „va reitera promisiunea că FED este gata să relaxeze politica monetară“.

Desigur, preşedintele FED îşi va exprima părerea de rău că PIB-ul SUA  are un ritm de creştere anemic, poate chiar îşi va ajusta perspectiva şi va explica ce medicamente i-a mai rămas Rezervei Federale la dispoziţie, ca să păstreze creşterea „pe şine. Dar nu este probabil ca Bernanke să enunţe un tratament şoc“, spune şi Reuters.

FED nu prea ar avea motive să mai facă o infuzie de lichidităţi în piaţă prin achiziţia de bonduri (în a treia repriză QE). Altele sunt circumstanţele faţă de cele ale  derulării QE2 (achiziţii de 600 mld. dolari). Acum nu inflaţia mică este marea grijă, ci creşterea economică mică. Aceasta se va subţia şi în al doilea semestru faţă de progonoza iniţială, de 3%. Unii analişti o văd scăzând până la 1%.

„Anul trecut, la aceeaşi reuniune a băncii centrale din Wyoming (la care va merge şi vineri; banca este una dintre cele 12 bănci de emisiune din sistemul FED - n.red), Bernanke pregătea terenul pentru QE2, pentru că inflaţia scădea periculos de mult. Acum este valabil contrariul“, şi-a luminat clienţi, citat de Reuters, Carl Riccadonna, economistul Deutsche Bank.

Prin urmare, operaţiunile previzibile ale FED vor fi de creştere a scadenţei medii a portofoliului de obligaţiuni şi nu de mărire cantitativă a acestuia.

Asta ar urma să se întâmple dacă, de pildă, Bernanke va  vorbi despre angajamentul instituţiei pe care o conduce să–şi menţină bilanţul, care s-a umflat la 2,8 trilioane de dolari, faţă de 900 miliarde cât era înainte de criză.
Sursa