Intr-o zi i se solicita unui prestigios
consultant financiar sa explice în cuvine simple, oamenilor obisnuiti,
cauzele crizei economice. Acesta incearca sa explice totul printr-o
poveste care incepe astfel:
Un om merge intr-un sat necunoscut de el
pana acum si le ofera satenilor cate 100 de Euro pentru fiecare magar
vandut. Majoritatea acestora isi vand animalele.
In ziua urmatoare se intoarce si le
ofera un pret mai mare, 150 Euro pentru fiecare magar pe care i-l
vindeau. Astfel si alti sateni isi vand animalele. Apoi a oferit 300 de
Euro iar restul satenilor isi vand si ei magarii.
Vazand ca nu a mai ramas niciun animal
de vanzare, omul le ofera satenilor 500 de Euro pentru fiecare magar
vandut si pleaca, dand de inteles ca ii va cumpara saptamana viitoare.
In ziua urmatoare, omul isi trimite
ucenicul sa vanda magarii cu cate 400 de Euro fiecare, in acelasi sat de
unde ii cumparase. Satenii, gandindu-se ca in saptamana ce urmeaza vor
putea vinde animalele pe un pret mai mare, platesc fiecare cate 400 de
Euro, iar cei care nu dispuneau de acesti bani au cerut imprumut. De
fapt acestia au cumparat toate animalele din regiune.
Cum era de asteptat, ucenicul dispare la
fel ca si omul care le oferise prima data bani, niciunul dintre ei
nemaiaparand vreodata.
Rezultatul:
Satul s-a umplut de animale si de persoane indatorate.
Aici se incheie istorisirea consultantului financiar. Sa vedem ce s-a intamplat mai departe:
Cei care au cerut un imprumut, nu l-au mai putut achita, avand in vedere ca nu si-au mai vandut animalele.
Cei care dadusera bani imprumut s-au
plans la Primarie, spunand ca daca nu isi vor primi banii inapoi, vor
ajunge in ruina, iar astfel nemaiputand imprumuta niciodata banii
satenilor, tot satul va ajunge in ruina.
Pentru ca cei care au dat bani cu
imprumut sa nu ajunga in faliment, primarul, in loc sa le dea bani
satenilor sa-si achite datoriile, le-a dat bani direct celor care au
acordat imprumuturile. Dar acestia, in ciuda faptului ca au incasat o
mare parte din bani, nu i-au iertat de datorii pe sateni, acestia
ramanand in continuare indatorati.
Primaria a ramas cu datorii din cauza faptului ca primarul a cheltuit bani din bugetul acesteia.
Din cauza datoriilor, primarul a cerut
bani imprumut altor primari, dar acestia nu l-au ajutat temandu-se ca nu
isi vor primi banii inapoi.
Rezultatul:
Cei doi, omul care a cumparat animalele
prima data si ucenicul sau care le-a revândut satenilor animalele pe un
pret mai mare, s-au imbogatit.
Cei care au dat bani cu imprumut, au
ramas cu bani primiti de la primar si au incasat in continuare bani si
de la satenii pe care i-au imprumutat adaugand la aceste datorii si
dobanzi. Satenii nu si-au mai putut plati datoriile niciodata.
Satul a ramas plin de animale si de persoane indatorate.
Primaria a intrat in faliment.
Rezultatul final:
Pentru a rezolva aceata problema si pentru a salva satul, primaria a redus salariile angajatilor.
Nu este nici prima nici ultima data cand apare o criza economica.
Citat din Marco Tulio Ciceron:
“Bugetul trebuie echilibrat, tezaurul
trebuie reaprovizionat, datoria publica trebuie micsorata, aroganta
functionarilor publici trebuie moderata si controlata, si ajutorul dat
altor tari trebuie eliminat pentru ca Roma sa nu dea faliment. Oamenii
trebuie sa invete din nou sa munceasca in loc sa traiasca pe spinarea
statului.”
Sursa
Sursa
