Sinucideri alarmante la o fabrica de componente electronice in China

Fabrica produce pentru Apple, Dell, HP si Nokia si are un complex atasat in care traiesc si lucreaza 300.000 de tineri chinezi, majoritatea de la tara. Complexul are 3 spitale, o sectie de pompieri, restaurante si supermarketuri si doar cateva locuri de recreere (4 piscine, o librarie si 4oo de calculatoare, adica un calculator la 750 de muncitori). Salarul este de sub 300 de dolari lunar. Conditiile in astfel de fabrici sunt de obicei stricte, ai un program fix, cu ture, muncesti, mananci, dormi. Astfel de conditii sunt dezumanizante. Dormitoarele sunt cu cate 8 paturi, ceva comun pentru China, asemanator cu a sta la camin, insa discrepanta majora este ca nu exista nici un sentiment de comunitate in incaperi. Adesea cei care dorm in aceleasi dormitoare nici macar nu se cunosc, ceea ce pe langa faptul ca suna incredibil arata dezumanizarea accelerata in astfel de conditii. Angajatii sunt supravegheati cu atentie, iar managerii au o atitudine dura si nepoliticoasa fata de cei care nu-si fac treaba cum scrie la carte.

S-a creeat o linie de hotline si servicii de consiliere, insa nu este suficient pentru a opri sinuciderile.

Din pacate pentru preturile bune si produsele care ajung astazi peste tot in lume se plateste prea scump in resurse umane. Reportajul arata doar una dintre locatiile de robotei, insa ele sunt mult mai multe si mult mai precare ca si conditii, pe tot cuprinsul Chinei si Indiei. De fapt reportajul este extrem de finut, ca sa vezi ansamblul trebuie sa privesti dincolo de imagini, direct la informatiile culese, sa-ti inchipui viata ta ca o succesiune fixa de aceleasi activitati si evenimente in fiecare zi. Am vazut mai multe filmulete despre asta in trecut si unele dintre ele te cutremura la maxim. Sunt fabrici in care munca se desfasoara 7 zile din 7, iar somnul poate deveni un lux, locatii in care accidentele, mortile si handicapurile capatate sunt la ordinea zilei, iar cand asta se intampla tu ca si muncitor esti aruncat afara ca si pierdere colaterala. Si toate astea pentru ca ce gasim noi in supermarket si lanturile mari de magazine sa poata fi vandut la preturi cat mai mici, chiar si pentru reduceri nesemnificative. Dar cum este de altfel o societate care ajuns sa se trateze pe sine astfel, nu doar alte specii ? Daca oamenii sunt capabili sa trateze alti oameni astfel nu e de mirare ca viata e asa cum este, adica nefericita.