Un director de la Coca Cola face dezvaluiri "socante" dupa cum spun ziarele

Acest cuvant "socant" a fost atat de tavalit deja prin media, doar ca sa dea bine la cautari si sa trezeasca stari de exaltare si curiozitate suprema, incat mi-e greu sa-l mai folosesc in vreun fel. Dar fie ..., conform titlului original avem un director de la Coca Cola, avem si nume, James Quincey, care spune urmatoarele:


"... o cutie din aceasta bautura contine cantitati de zahar care nu sunt necesare corpului uman. Mai mult, acesta a afirmat ca lucrurile trebuie sa se schimbe in ceea ce priveste marimea recipientelor in care este servita bautura.

James Quincey, care raspunde de piata europeana, a declarat ca secretul Coca Cola consta in zaharul continut. Potrivit declaratiilor facute unei televiziuni, oamenii "nu realizeaza" cat de mult zahar se afla in aceatsa bautura, informeaza news.com.au.

 Referindu-se la o portie de Coca Cola extra large, vanduta de obicei la cinema, directorul companiei a spus ca aceasta contine imensa cantitate de 44 de lingurite de zahar.

In ciuda acestui fapt, face parte din dieta zilnica a milioane de oameni, a mai spus el. In ceea ce priveste o Coca Cola normala, aceasta contine 35 de grame de zahar, adica 6 lingurite, similara din punct de vedere al caloriilor cu un capuccino sau jumatate de croissant.

James Quincey a tras atentia asupra faptului ca, in ultima vreme, Coca Cola a facut eforturi pentru a-si informa cumparatorii cu privire la numarul caloriilor si continutului de zahar. Cum consumatorii nu vor sa asimileze aceste informatii, poate nu ar fi o idee rea ca ambalajele bauturilor sa fie micsorate, a mai spus acesta."
Sursa: Ziare.com

Ok, toate bune si frumoase, dar as mai adauga faptul ca si aceasta modalitate de a te imbraca in bunul samaritean are forme de manipulare. In sensul ca, mai bine accept public ca bautura mea are muuult zahar, considerat per ansamblu o chestie mai inofensiva pentru publicul larg, decat sa spun de alte chimicale care transforma Coca Cola intr-un substitut bun de detergent si chiar de scos urme de sange in criminalistica. E mai digerabil cu zahar!

Adevarul despre par si de ce indienii americani poarta parul lung

O lectura deosebit de interesanta despre niste studii comandate si realizate pe vremea razboiului din Vietnam. Se pare ca parul nu degeaba creste cat de lung vrea el, stie el ce stie. De altfel privind din logica faptului ca tot ce exista in mod natural are un scop bine definit, atunci si parul care continua sa creasca ar trebui sa aiba si el un scop foarte clar. Se pare ca gasim raspunsul in urmatorul articol.

Il gasiti aici: Adevarul despre par si de ce indienii americani poarta parul lung

Curatenie de final de toamna :)

Fac curatenie pe blog! Incet, incet reverific link-urile lipsa si caut variante functionale, in special la documentare. Cu ocazia asta mi-am dat seama ce colectie serioasa s-a strans pe acest blog. Ma incanta valoarea informatiilor, cat si faptul ca desi scriu rar de o vreme, am mereu mesaje private care-mi reamintesc ca unele link-uri nu functioneaza. Va multumesc si tin cont de toate mesajele primite. Ma ajutati cu adevarat.
Se face pur si simplu ca incep cu TRIVE. Gasi-ti mai jos link-ul catre postare, cu mentiunea ca asta va fi a 4-a oara :)
Thrive

Apocalipsa dupa Chevron

Vin cu o lectura interesanta pe subiectul ultimelor zile dintr-un articol publicat in Formula AS. Ia sa vedem ce zice:

Adevărul despre exploatarea gazelor de şist 

Bucureşti, 27 mai, dimineaţa devreme. Tele fonul ţârâie ascuţit şi vibraţiile lui pe podea mă irită.
"Tu ce ştii despre gazele de şist?"
"Cum adică?"
"Aşa. Eşti pro sau contra?"
Am închis telefonul. Nu era nici locul şi nici mo mentul pentru discuţii. Am tras pătura peste ochi şi-am încercat să adorm la loc. Nu puteam, întrebarea prie tenei mele mă hărţuia. Ce-i drept, nu ştiam prea multe, dar de ce-aş fi fost contra? Gu vernanţii ne anunţau bucuroşi că România se află deasu pra unui zăcământ de 1444 mi liarde de metri cubi de gaze de şist, care o plasează pe locul trei în Europa, după Polo nia şi Franţa. Stăteam pe un ocean de gaz, care i-ar fi putut asi gura României consu mul vreme de 100 de ani de-acum încolo. Trebuia doar exploatat, şi condu cătorii s-au grăbit s-o facă, concesionând tere nuri unor companii străine. Printre ele, şi companiei americane Chevron, lider în domeniul gazelor de şist. Doar că, acum, exact când România părea că-şi vede visul ame rican cu ochii, la Bârlad, 5000 de oameni au ieşit în stra dă să protesteze. 5000 de oameni spu neau "nu frac turării hidraulice" şi "nu companiei-ma mut Che vron". Ceva nu era totuşi în regulă în toată afa ce rea. Trebuia să aflu cât mai curând.

Când viitorul e fracturat

Deci, ce era cu fracturarea hidraulică, încât bârlă denii nu şi-o doreau? O căutare pe google avea să-mi dea răspunsul. Spre deosebire de gazele convenţionale, care se găsesc în pungi subterane uşor de extras, gazele de şist sunt risipite în porii unor roci argiloase. Frac turarea hidraulică e metoda nouă (şi foarte costi sitoare) prin care acestea sunt exploatate. Imaginaţi-vă o sondă de dimensiuni impresionante, care forează la mare adâncime, întâi vertical, şi apoi orizontal, lăsând în urma ei pământul ciuruit precum un şvaiţer. Fracţio narea e asemănătoare unui cutremur, face pământul să vibreze. Presiunea enormă sparge roca şi eliberează gazul captiv din porii ei. Pentru a-l aduce însă la supra faţă, e nevoie de un fluid de fracţionare. Un cocktail de aproape 600 de substanţe chimice - de la cele cu denumiri imposibil de pronunţat, până la cele mai simple, pe care le găsim deseori şi pe etichetele unor alimente - puse într-o cisternă uriaşă, în care nu mai trebuie adăugată decât apă. Adică, foarte multă apă. Pentru o singură forare la un singur puţ se folosesc între 10 şi 40 de milioane de litri de apă! Un puţ poate fi

Părintele Vasile Lăiu, un preot care îşi dovedeşte patriotismul

 

fracturat şi de 7-8 ori. Or, numai în judeţul Vaslui se estimează că vor fi în jur de 2.800 de sonde. La final, după ce gazul e scos la suprafaţă, odată cu el ies şi milioanele de litri de fluid toxic şi radioactiv, rămase fără nicio între buinţare. M-am întrebat, desigur, ce fac companiile exploatatoare cu ele. Ei bine, cum fractura rea hidrau lică în volum mare este o metodă destul de nouă, lipsită deci de o reglementare adecvată, în Statele Unite, fie care a făcut după capul ei. O vreme, fluidul rezidual a fost diluat cu apă şi aruncat în râuri. După ce orga nismele de mediu s-au sesizat, companiile au fost obli gate să găsească altă soluţie. L-au pulverizat în aer, gene rând un val de ploi toxice şi acide. Acum, în acor dul pe care l-a semnat cu statul român pentru perime trul Constanţa, compania Chevron promite că le va reinjecta în pământ, riscând astfel declanşarea unor cutremure (mici ca magnitudine, dar numeroase) şi contaminarea rezervelor de apă potabilă. Mai aveam oare motive să fiu pro?

După Chevron, potopul!

6 iunie 2013. Gonesc pe şosea în drum spre Bârlad, oraşul de unde a pornit toată revolta românilor împo triva acestui tip de exploatare. Sub lumina începutului de vară, satele risipite din Podişul Moldovei se scaldă în bunăstare. Dealuri cu viţă de vie, holde de porumb şi cartofi, araci încărcaţi de fasole. Fiecare curte e un imperiu în sine, ridicat cu grijă de oameni gospodari. Nu mai călătorisem în zona aceasta de ţară, iar acum descopăr cu uimire o Româ nie prosperă, despre care la televizor nu ni se spune ni mic. O Românie a oameni lor simpli, care trăiesc din ceea ce produc şi care riscă să cadă victime uneia dintre cele mai mari catastrofe eco logice ale ultimelor decenii: gazele de şist. Pe piciorul de pod de la Cosmeşti cineva a scris cu spray de graffiti "STOP Chevron". Sunt 286 de km de parcurs, un drum de trei ore, în care m-am gândit la războaiele purtate îm potriva acestei companii peste tot în lume. Din Bra zilia, unde a lăsat în urmă un dezastru ecologic pentru care statul a dat companiei o amendă de 22 de miliarde de dolari, până în Ecuador, unde după 30 de ani de ex ploatare nemiloasă, aceeaşi companie a pierdut în instanţă cel mai mare proces din istorie privind impac tul asupra mediului natural. Aţi văzut vreodată copii cu tălpile picioarelor putrede, de pe care carnea cade fâşii, fâşii? Curtea de Justiţie din

27 mai 2013. protest de amploare la Barlad impotriva Chevron - 5000 de persoane au iesit în strada

 

Ecuador a văzut şi a obligat compania la plata a 18 mi liarde de dolari despăgubiri pentru decimarea comuni­tăţilor indigene, pentru miile de cazuri de cancer de care au murit şi vor mai muri aceşti locuitori şi pentru contaminarea şi distrugerea pădurii tropicale amazo­niene. 2012 a fost şi cel mai prost an din istoria Che vron în Nigeria, unde exploziile şi incendiile la sonde păreau că nu se mai sfârşesc. Poluarea masivă a râului a lăsat comunităţile din Delta Nigerului, al căror sin gur mijloc de existen ţă îl reprezenta pes cui tul, ruinate şi nea jutorate. De râurile con taminate de pe te ritoriul Statelor Unite, de fermele părăsite şi de întinderile uriaşe de pământ pe care nu mai creşte nicio plan tă ce s-ar mai putea spune? În 2010, un do cumentar impresio nant semnat de jur na listul Josh Fox, Gas land, scotea la iveală adevărul dureros al exploatării gazelor de şist pe teritoriul ame rican. 107 minute de groază, care au putut fi urmărite şi de ro mâni, la Cluj, în ca­drul Festivalului Tiff de anul trecut. Filmul a fost nominalizat şi la Oscar. Pentru că, nu-i aşa, realitatea bate ficţiunea, iar sce nele din film ar fi fost greu de imaginat vreodată de vreun regizor. Un bărbat aprin zând cu o brichetă jetul gălbui care curge la ro binet. Apa arde şi asta nu mai e o metaforă, ci un ade văr cu care nu se poate trăi. O femeie pe câmpul din ju rul casei sale, adunând broaşte otrăvite şi iepuri morţi. Un fermier pe un câmp inundat de ape negre, care bol bo rosesc de gaz ca un pahar de Coca Cola. Cai jigăriţi care nu se mai pot ţine pe picioare. Pisici cărora le-a că zut părul şi care vomită încontinuu. Muncitori arşi pe mâini şi pe faţă, în urma accidentelor. Şi feţele dispe rate ale oamenilor care cer ajutor şi nu sunt auziţi de propriii lor guvernanţi. Alternet, o prestigioasă re vistă online creată în New York, renumită pentru campaniile sale ecologice de anvergură, i-a oferit Che vron-ului titlul dezonorant de "cea mai toxică com­pa nie ener getică a anului 2011". Exact în acelaşi an, Chevron pu nea piciorul în România, iar guvernanţii o întâmpinau cu braţele deschise. Să nu fi auzit ei nimic de toate plângerile de care vuia presa occidentală?

Pentru cine bat clopotele?

Bârladul e un oraş de provincie ca multe altele, pe care moştenirea comunistă şi-a lăsat amprenta: blocuri ce nuşii şi case vechi, un bulevard mărginit de petunii, magazine modeste, două hoteluri şi-un parc umbrit de arbori. Cândva, număra 70.000 de locuitori. Azi, nu mai mult de 60.000. Fără loc de muncă şi lipsiţi de perspective, oamenii au preferat să plece spre Occi dent. Dacă n-ar fi cele câteva maşini prinse în trafic, ai fi tentat să spui că bârlădenii, câţi au mai rămas, sunt adormiţi. Au dovedit însă contrariul când, în urmă cu un an de zile, au organizat prima mare manifestaţie publică împotriva exploatării gazului de şist.
"Noi apărăm viaţa. Şi viaţă fără apă nu se poate", îmi spune preotul Vasile Lăiu, motorul acestei mişcări, speriat de perspectiva secării izvoarelor şi a conta minării apelor subterane. Are 50 de ani şi e protopop peste 100 de parohii, 153 de sate şi 26 de comune din regiu nea Bârladului, în total în jur de 160.000 de oa meni, pentru viaţa cărora se simte responsabil. Nu doar ca preot însărcinat să transmită cuvântul adevă­rului mai departe, ci şi ca sim plu cetăţean, de fap tele căruia de pinde soarta între gii regiuni. Năs cut la Moineşti, într-o zonă petrolieră, pă rin tele Lăiu a cres cut printre sonde. Pen tru el, ca pentru mulţi al ţii, ga zele şi petrolul erau ga ranţia unei bu nă stări, pentru care alte ţări ne-ar fi invi diat. Despre gazele de şist nu ştia însă mai ni mic, când, în 2011, în tihnitul oraş de pro vincie şi-n satele dim prejur îşi făceau apa riţia maşinile de la SC Prospecţiuni SA. In trau pe terenurile agri cole, culcau la pă mânt porumbul, fă ceau teste cu material explozibil, iar dacă pro prietarul făcea scan dal, şoferul îi a runca în scârbă câte-o sută de lei, fără măcar să coboare de la vo lan. "Într-o după-amia ză, am auzit o bu buitură de s-au zgu duit ferestrele. Am ieşit imediat din casă şi am alergat. Oame nii erau indignaţi, li se încălcau proprietăţile fără niciun acord, mă între bau ce să facă, iar eu nu ştiam ce să spun. Am început să mă informez şi, pe măsură ce aflam detalii, mă îngrozeam de gravitatea lor. Dacă ai conştiinţă, nu poţi rămâne indiferent. E în joc viaţa mea, a familiei mele, a enoriaşilor mei şi a urmaşilor noştri".

 

În Postul Mare al anului 2012, Vasile Lăiu a început o campanie puternică de informare a cetăţenilor prin biserică. În fiecare săptămână în altă localitate, îi aduna pe oameni laolaltă, le povestea tot ce ştia şi-i sfătuia să nu-şi mai vândă pământurile te miri cui. Apoi a venit şi ziua în care în toate satele au bătut clopotele. Ziua pri­mului miting în care străduţele comunelor s-au umplut de lume. Oamenii şi-au îndesat în sacoşe cearşafurile pe care scriseseră lozinci şi câte-un pachet de biscuiţi, să le ţină de foame, şi au pornit spre Bârlad. "Nu aveam maşini în sate pentru câtă lume ar fi voit să vină", îşi aminteşte Vasile Lăiu şi mă priveşte hotărât. Ştie că lupta pe care a început-o e grea şi s-ar putea să dureze ani. S-a înarmat cu răbdare şi are susţinerea unor intelectuali de pri mă mână: geologi, matematicieni, in gineri, jurişti, economişti şi chimişti. În ianuarie, anul trecut, s-au constituit în Grupul de Iniţiativă al Societăţii Civile Bârlădene (GISC). Au orga nizat colocvii de informare publică, au scris petiţii şi scrisori, au mers personal la Preşedinţie, la Guvern, la Parlament, la Academia Română. Au făcut sesizări la DNA şi la Parchetul General. Fiindcă bârlădenilor li s-a suprimat dreptul la informare, prevă zut în certificatul de urbanism, au în tocmit singuri documente peste docu mente pentru a-i convinge şi pe alţii că există şi o parte nevăzută a lucru rilor, de care politicienii nu zic nimic. "Uitaţi - îmi spune şi îmi întinde un vraf de hârtii -, premierul Victor Pon ta iese şi declară că n-ar trebui să ne temem, fiindcă licenţa dată Che vron-ului în perimetrul Constanţa se referă deocamdată doar la explorare, nu şi la exploatare. Minciună sfrun tată, acordul petrolier pe care îl de ţi ne compania este un acord de explo rare-dezvoltare-exploatare, nedife ren ţiat. Şi chiar dacă ar fi aşa, explo­rarea nu e decât o exploatare la scară mică, bazată pe exact aceeaşi proce dură a fracturării hidraulice. A recu noscut-o şi managerul de ţară al Che vron, în timpul unei conferinţe, o atestă şi ma pa de prezentare a com paniei. Cine poate crede că, după ce vor investi câteva sute de milioane de euro ca să ridice sonde, se vor mai retrage?".
Pentru perimetrul Bârlad, acordul petrolier a fost secretizat, fără niciun motiv. Un gest ilegal din partea auto rităţilor, care nu face decât să dea de gândit. Ce se ascunde oare în hâr tiile semnate cu Chevron, de nu pot fi fă cute publice, aşa cum au fost cele referitoare la peri me trul Constanţa? "Am cerut în mod repetat să ne arate acordul. Dacă totul e lipsit de riscuri, ce motiv au să îl ascundă?", mai spune părintele Lăiu. Autorităţile au refuzat însă, iar bârlădenii au ieşit din nou în stradă. Au făcut-o pe 22 martie 2012, pe 26 aprilie 2012, pe 15 septembrie 2012, pe 27 februarie 2013 şi din nou pe 27 mai 2013. De fiecare dată, s-au strâns pe străzile oraşului între 5000 şi 8000 de oameni care au scandat împotriva Chevron şi împotriva guvernului care îi con cesionase perimetrul Bârlad. Au fost catalogaţi de pri mar drept golani, iar asupra mem brilor GISC s-au făcut presiuni să îşi ţină gura. "Am primit din partea unei asociaţii care face lobby pentru companiile care do resc exploa tarea gazelor de şist un mail în care sunt invitat, foarte politicos, să mă alătur demersurilor lor. Când le-am răspuns că am conştiinţă şi că nu pot fi cumpărat, mi-au replicat scurt: «Nici nu ştiţi ce-aţi pierdut!». Nici nu mă interesează. Ştiu, în schimb, ce am câştigat", îmi mărturiseşte Gabriel Milan Sava, dr. inginer geolog. E membru fondator al GISC şi a fost acuzat nu o dată că reprezintă interese ruseşti. "Ei susţin că gazele de şist ar asigura indepen denţa Româ niei faţă de gazul rusesc. Or, după ei, dacă eu mă opun acestei posibile exploatări înseamnă că servesc inte rese străi ne. Oamenii care acuză refuză să accepte cea mai sim plă motivaţie care nu poate fi cumpărată nicio dată: pa triotismul!"
Ceva însă tot au obţinut. Speriată de mişcările de revoltă de la Bârlad, ministrul Rovana Plumb a amânat începerea explorărilor, cerând un raport de impact asu pra mediului la nivel local, după ce deja concesiu nea fusese făcută. În aşteptarea lui, membrii Grupului în cearcă să nu-şi piardă speranţa. Au înţeles că statul român şi compania Chevron şi-au dat mâna într-o afa cere foarte murdară. "Vocea cetăţenilor nu e auzită, în timp ce compania Chevron se bucură de sprijin făţiş din partea Guvernului şi a reprezentanţilor organelor locale, care o învaţă cum să eludeze legile româneşti", spune Ovidiu Tiron, inginer, membru şi el al Grupului GISC. În trei zile, cât am petrecut la Bârlad, aveam să înţeleg eu însămi că vorbele despre interesul strategic al României nu sunt altceva decât praf în ochi.

Continuarea aici pe Formula AS

Situatia Pungesti si Ziua Mondiala impotriva fracturarii hidraulice - 19 octombrie

Daca tot m-am intors, sa nu credeti ca o sa omit subiectul fierbinte din ultimele zile.

Am urmarit cu atentie si am luat si parte la demonstratii in toata aceasta perioada de cand Rosia Montana si gazele de sist au ajuns in centrul interesului. E foarte greu de estimat ce se intampla si e buna precautia. Stiti ca mereu v-am spus sa va documentati inainte si sa nu luati nici o informatie a buna din prima. Subiectul fracturarii este unul sensibil si am postat pe aceasta tema acum ceva timp.

Aceasta comuna Pungesti cu epicentrul actiunii in satul Silistea este oarecum o premiera pentru intrarea fracturarii cica pe cale legala la noi in tara. Nu e important ca terenul nu e chiar al primarului care a dat cu semnatura si apoi s-a dus de luni in concediu. Totusi ma intriga faptul ca Chevron s-a hotarat sa faca aceasta ocupatie exact inainte de Ziua Mondiala impotriva fracturarii hidraulice. Coincidenta sau nu, ideea e ca retragerea era oarecum "intelectuala" de moment, pentru ca maine Romania activista din domeniu se muta in zona cu numar mare. Si va mai fi si Europa care deja urmareste cum namila de Chevron a fost infruntata de niste sateni.

Televiziunile au fost extrem de subtiri si la faza asta. Realitatea a tinut plutonul cu stiri mici punctate si fara o vizibilitate prea mare; Antena 3 e scrantita la cap deja de o vreme si nici nu mai comentez tentativele lor manipulatorii (pacat); a mai fost TV-ul Poporului din Italia cica, nu m-am uitat dar am inteles ca ei au mai transmis live. B1 i-a suparat pe cei de la fata locului prin telefoane gen securist si cam atat despre TV.

In orice caz, saptamana aceasta a fost cruciala si ce s-a intamplat si se intampla la Pungesti are semnificatie. Dar treburile e bine sa fie duse la bun sfarsit, pana cand tara noastra va deveni zona libera de astfel de exploatari. Ca doar un cocktail de cianura si chimicale de la fracturare + cutremure e numai bun de distrus ce a mai ramas din tarisoara noastra.

 Ziua de maine este iarasi foarte importanta, apogeul cum s-ar spune, ramane sa urmarim ce se intampla la fata locului. De altfel tot weekendul se anunta plin cu demonstratii in toata tara. E timpul sa ne miscam si sa contribuim. E vorba de urmatoarela generatii, poate ca aceste toxice se infiltreaza ele in timp, dar nu atat de mult incat sa nu se vada in mod dramatic chiar pana prindem noi pensia. Si coruptia devine intolerabila atunci cand pune in pericol tot ce este mai sfant: viata, sanatate si libertatea de exprimare.

 Acesta este link-ul catre TV-ul live din Pungesti, acum uneori emite, alteori ba, insa stima iesenilor care s-au ocupata sa inlocuiasca televiziunile, care desi pe teren preferau sa contribuie mai putin la raspandirea informatiei.

 http://www.ustream.tv/channel/tv-pungesti

Ramanem pe receptie si nu uitati sa comentati cu informatii utile pentru toata lumea.