marți, 28 februarie 2012

De ce se inghesuie elvetienii sa faca agricultura in Romania ?

Din ce în ce mai mulţi agricultori elveţieni se stabilesc în România, unde pot cumpăra suprafeţe agricole de câteva sute de hectare la preţuri semnificativ mai mici şi mai apoi exportă produsele biologice obţinute în Elveţia sau Germania, scrie swiss.info într-un comentariu dedicat potenţialului agricol al ţării noastre.
Swiss.info menţionează exemplul lui Christian Hani, un agricultor elveţian care la scurt timp după absolvirea studiilor de agronomie s-a mutat în satul Firiteaz din vestul României şi care acum are un teren agricol de 800 de hectare.

'În Elveţia este foarte greu să găseşti un teren mare la preţuri rezonabile. Aproape toate terenurile sunt deja cultivate, iar tinerilor agricultori nu le mai rămâne nimic. Aici, în România, mi-am început afacerea de la zero', spune Christian, potivit autorului articolului din swiss.info.

Tatăl agricultorului elveţian lucrează şi el în acelaşi domeniu, în calitate de consilier financiar. El este convins că România va deveni viitorul agriculturii biologice.

De la căderea dictaturii comuniste în 1989, cea mai mare parte a terenului agricol românesc a rămas necultivată. Tocmai acesta este motivul pentru care acest ogor uriaş şi necultivat este acum ideal pentru agricultura biologică, explică tatăl fermierului elveţian. În plus, în Elveţia un hectar de teren agricol poate ajunge la 80.000 de euro, în timp ce în vestul României acesta costă între 2.000 şi 3.000 de euro.

Pe terenul său de 800 de hectare, Hani produce în fiecare an circa 600 de tone de cereale, care sunt exportate în totalitate în Elveţia, ţară în care cererea este foarte mare şi care importă 60% din produsele sale biologice.

Având o suprafaţă agricolă de 15 milioane de hectare, România îşi doreşte să devină pe viitor grânarul Europei. România se situează pe locul doi, după Franţa (4 milioane de hectare) în ceea ce priveşte suprafaţa ecologică. Potrivit preşedintelui Traian Băsescu, scrie swiss.info, prin cultivarea acestei suprafeţe s-ar putea hrăni 80 de milioane de locuitori.

Potenţialul este cu atât mai mare cu cât Bruxellesul va dubla începând cu 2014 subvenţiile PAC (Politica Agricolă Comună) către Bucureşti.

De aceea, agricultura României a devenit din ce în ce mai interesantă pentru investitorii occidentali.

'Firma noastră aparţine unor investitori elveţieni şi germani, care au cumpărat 4.000 de hectare de păşune', spune crescătorul elveţian de animale Samuel Widmer, care s-a stabilit în centrul României, adăugând că în ţara noastră posibilităţile pentru creşterea animalelor sunt infinite şi este nevoie doar de bani şi de dorinţa de a avea succes.

România a fost şi înainte de Al Doilea Război Mondial grânarul Europei Centrale, iar ţara îşi doreşte să-şi reia acest loc şi să se transforme într-un motor regional pentru a putea îngrădi efectele unei viitoare crize alimentare, după cum a afirmat şi preşedintele Traian Băsescu, scrie swiss.info.
Sursa

P.S. Ce s-ar intampla daca ar deveni romanii interesati de agricultura in Romania ? Nu de alta, dar pana mai exista teren agricol romanesc; in ritmul acesta si pana se trezesc romanii nu vor mai avea unde cultiva.

sâmbătă, 25 februarie 2012

SCRISOARE DIN POLONIA - Asasinarea lui Lech Kaczynski (23.02.2012)

LETTER FROM POLAND (2011)

”Regizorul Mariusz Pilis, în colaborare cu postul olandez de televiziune "vPro", a realizat acest documentar, Letter from Poland, în 2011, încercând să arunce o rază de lumină asupra controverselor privind natura reală a evenimentului, incompetenţei crase şi manipulării practicate de autorităţile ruseşti în anchetarea dispariţiei tragice a preşedintelui polonez Lech Kaczynski şi a altor 95 de demnitari, în aşa-zisul accident din apropierea aeroportului "Severny" din Smolensk, în data de 10 aprilie 2010.
La momentul "accidentului" am evitat să urmăresc evoluţia evenimentelor, în primul rând fiindcă nu mă uit la televizor de foarte mulţi ani - şi nu aş fi făcut o excepţie în acest caz - în al doilea rând fiindcă în perioada imediat următoare unui asemenea eveniment domneşte confuzia, informaţiile fiind adeseori contradictorii şi pline de patimă şi mai puţin de date concrete, iar în al treilea rând sunt, sincer vorbind, sătul de crimele mai marilor planetei, mai ales de cele realizate prin înscenarea de accidente aviatice unor preşedinţi incomozi:
1. Jaime Roldós Aguilera (1940 – 1981), preşedintele Ecuadorului, a fost asasinat de CIA, în data de 24 mai 1981, prin sabotarea avionului său care s-a prăbuşit pe muntele Huairapungo, din cauza politicii sale petroliere anti-corporatiste şi a unui tratat încheiat cu ţările vecine, Venezuela, Columbia şi Peru, pe care senilul Ronald Reagan l-a declarat ca fiind preludiul apropierii de politica sovietică.
Raportul comisiei aviatice a dat vina, ca de obicei, pe o eroare de pilotaj - morţii nu se mai pot apăra - constând în supraîncărcarea avionului. Comisia parlamentară, formată la insistenţa membrilor de familie şi a partizanilor politici ai lui Roldós, a descoperit numai erori şi contradicţii în raportul iniţial, dar, în absenţa cutiei negre, nu a putut fi probată nici ipoteza că ambele motoare erau, de fapt, oprite la impactul cu muntele.
2. Omar Efraín Torrijos Herrera (1929 – 1981), preşedintele statului Panama, a fost asasinat în condiţii similare, tot de CIA şi tot în administraţia "prolifică" în crime, Bush-Reagan, dispariţia avionului său fiind declarată aproape după o zi întreagă.
Politica anticomunistă a lui Torrijos nu putea fi negată, dar insistenţele sale privind suveranitatea Panama asupra canalului, obţinută prin tratatul din 1977, semnat împreună cu Carter, se pare că i-au atras sfârşitul.
În mai 1991, avocatul lui Manuel Noriega, Frank Rubio, a dat o declaraţie spunând: "Generalul Noriega este în posesia unor documente care demonstrează planurile de asasinare a sa şi a domnului Torrijos, de către agenţii secrete din SUA.", dar preşedintele completului american de judecată le-a respins ca dovezi, fiindcă ar fi încălcat procedurile legate de manipularea informaţiilor secrete.
Şi avea perfectă dreptate !
Ce ar putea fi mai secrete decât planurile CIA de asasinare a unor preşedinţi ?
În privinţa documentarul de faţă, voi încerca să fac o analiză obiectivă a evenimentului în cauză, care a condus la decapitarea conducerii statului polonez, dar o voi face fără a uita că reporterul ucrainean Andrei Menderey, care a filmat zona prăbuşirii, aproape imediat, a fost înjunghiat pe 15 aprilie 2010 şi transportat în stare critică la un spital din Kiev, unde a fost asasinat o zi mai târziu, de doi necunoscuţi fireşte, care l-au decuplat de la aparate şi l-au mai înjunghiat de trei ori, din pură conștiinciozitate.
Oare ruşii sunt în stare să ordone astfel de asasinate ?
Analizând istoria răspunsul vine de la sine: prea puţine state din lume se pot compara cu Rusia, în ceea ce priveşte mania asasină a conducătorilor ei, mai ales în epoca bolşevică când şi-a exportat regimul criminal în toată Europa de Est şi în restul lumii, dar şi după aşa-zisa prăbuşire a socialismului, dacă nu-i uităm campaniile din fosta Iugoslavie, împreună cu NATO şi SUA, din Cecenia sau Gruzia, ca să nu mai vorbim de crimele ordonate pe propriul teritoriu.
Nu ne putem aştepta la altceva din partea unui aparat de stat care, practic, nu s-a schimbat deloc faţă de epoca bolşevică, fiindcă până şi astăzi peste 70% dintre lideri provin din fostul KGB sau din GRU, indivizi care, aşa cum se afirmă în film, sunt educaţi şi antrenaţi în întreaga lor carieră să mintă şi să ucidă.
Şi, la drept vorbind, nu m-ar îngrijora foarte tare drama poloneză, fiindcă noi nu avem nici o şansă să trecem prin aşa ceva, neavând de multă vreme vreun conducător vertical, ci numai slugi şi foste odrasle de KGB-işti, ca Petre Roman, Radu Ioanid, Vladimir Tismăneanu, Horia Radu Patapievici, Mihai-Răzvan Ungureanu - care a interzis calendarele şi tablourile în sediu, în timp ce ţine în birou portretul Anei Pauker - şi tare mulţi alţii.
Urăsc să judec pe cineva conform păcatelor părinţilor, dar când aceste "beizadele" îşi depăşesc părinţii în nemernicie, nu putem uita că se trag dintr-un lung şir de criminali supuşi Moscovei - Drăghici, Neulander, Brucan, Nicolschi, Chişinevschi, Pauker ş.a. - care ne-au condus ţara într-una dintre cele mai negre epoci, 1945-1964, când au înflorit lagărele şi închisorile politice, desfiinţate ulterior de Ceauşescu.
Revenind la film, trebuie să mă dezic de accentele patetice ale realizatorului, care uită la rândul lui istoria, când deplânge dispariţia de pe harta Europei a Poloniei, la 1772 şi aminteşte de tabloul lui Jan Matejko, omiţând să amintească îndelungile ambiţii imperialiste ale Poloniei însăşi, a cărei şleahtă a fost o plagă pe capul Ucrainei vreme de secole, conducând de exemplu la revolta hatmanului Bogdan Hmelnițki sau, de ce nu, atacurile Poloniei împotriva ţărilor române şi dorinţa fierbinte a cancelarului Jan Zamoyski de a croi drum Poloniei până la gurile Dunării şi, dacă se poate, până la mare, potentat a cărui ofensivă contra lui Mihai Viteazul a pus capăt, practic, unirii celor trei ţări române.
Dar Polonia medievală şi-a spălat multe păcate în anii imediat următori primului război mondial, când deţinea practic singura armată europeană care se mai putea opune, cu succes, atacurilor furibunde ale sovieticilor, decişi să aducă ciuma roşie peste Europa cu 25 de ani mai devreme.
Strategia neconvenţională a mareşalului Pilsudski a condus la victoria finală din Bătălia Varşoviei, din august 1920 - ajutat fiind şi de incompetenţa crasă a mareşalului sovietic Tuhacevski, care scrisese şi o carte stupidă despre inutilitatea rezervelor strategice în timp de război - fapt care trebuie să fi condus la răzbunarea cruntă a lui Stalin, când a masacrat cei peste 22.000 de ofiţeri polonezi, aruncaţi în gropile comune de la Katyn, executaţi în cel mai pur stil NKVD/KGB, cu un glonţ în ceafă.
Tocmai tragedia de la Katyn şi curajul preşedintelui polonez Lech Kaczynski - care s-a opus invadării Gruziei şi prezenţei militare ruseşti în Ucraina, fiind de asemenea favorabil instalării scutului american anti-rachetă pe teritoriul polonez - sunt unele dintre motivele care au condus la această ultimă catastrofă din istoria Poloniei, ce face obiectul documentarului actual.
Noua conducere a statului polonez a acceptat, fără crâcnire, raportul anchetei ruseşti, asupra prăbuşirii avionului prezidenţial polonez TU-154M, în timpul manevrei finale de apropiere de aerodromul Smolensk Nord, deşi întreaga anchetă a fost inimaginabil de prost condusă şi în nici un caz din pură întâmplare sau incompetenţă.
Să analizăm pe puncte:
1. S-a afirmat că prăbuşirea s-a datorat unei greşeli de pilotaj, fiindcă piloţii nu vorbeau limba rusă şi erau prost pregătiţi.
Ipoteza este de o nesimţire crasă, în opinia mea, fiindcă, pe de o parte, legislaţia aeronautică internaţională impune folosirea limbii engleze în toate convorbirile dintre echipaje şi turnurile de control, iar, pe de altă parte, pilotul prim cunoştea foarte bine limba rusă.
În aceeaşi ordine de idei, ambii piloţi, căpitanul Arkadiusz Protasiuk şi copilotul, maior Robert Grzywna, aveau peste 5.000 de ore de zbor la activ, iar Protasiuk executase o aterizare pe acelaşi aerodrom, cu numai trei zile înainte, cu ocazia transportării lui Donald Tusk.
2. Federaţia Rusă a ignorat prevederile Convenţiei Internaţionale a Aviaţiei Civile (Convenţia de la Chicago) din 1944:
- a exclus partea poloneză din anchetă şi a făcut public un unic raport final, într-o conferinţă de presă din 13 ianuarie 2011, încălcând prevederile anexei 13 a Convenţiei de la Chicago;
- a interzis accesul reprezentantului polonez, acreditat, la întrunirile comisiei ruse de anchetă;
- a distrus, falsificat şi manipulat probele fizice;
- a furnizat ajutor şi asistenţă medicală inadecvată victimelor;
- a încălcat sfidător standardele de investigaţie ale ICAO.
Din 222 de cereri oficiale de informaţii, din partea poloneză, ruşii au răspuns la 34, au ignorat sau au refuzat să răspundă la 169 şi au răspuns doar parţial la alte 19.
Solicitările erau de maximă importanţă, ruşii refuzând să furnizeze informaţii privind: condiţiile minime de amenajare a aerodromului Smolensk Nord, înregistrările video ale indicaţiilor radar din data de 10 aprilie, privind zborul de apropiere al aeronavelor IL-76, YAK-40 şi TU-154M, documentarea fotografică aeriană a zonei accidentului, înregistrările de comunicaţii şi navigaţie, rapoartele medicilor legişti asupra autopsiilor membrilor echipajului, raportul asupra acţiunilor de salvare şi de pompieri executate la faţa locului, care ar fi trebuit să fie însoţite de materiale video.
3. Afirmaţiile privind prezenţa în carlingă a comandantului Forţelor Aeriene Poloneze, gen.lt. Andrzej Blasik, precum şi alcoolemia de 6 la mie a acestuia, nu au fost probate prin nici un document, rămânând simple bârfe.
4. Solicitările privind natura fumului dens din zona aerodromului - care este menţionat într-unul din rapoarte meteorologilor locali - au fost ignorate.
5. Nu s-au efectuat nici un fel de analize privind prezenţa urmelor de explozivi convenţionali sau neconvenţionali pe rămăşiţele aeronavei în cauză.
6. Au fost furnizate numai rezultatele a 19 autopsii. Restul de 77 fie lipsesc cu desăvârşire, fie sunt grosolan eronate, unele cuprinzând referiri la organe ce fuseseră îndepărtate chirurgical din corpurile victimelor, cu mult timp înainte de eveniment.
7. Partea rusă a susţinut că s-ar fi exercitat presiuni psihologice asupra echipajului polonez, de a ateriza cu orice preţ, fără a proba în nici un fel această afirmaţie.
În schimb, presiunile exercitate de colonelul rus Krasnokutski asupra controlorilor de zbor, deşi au fost documentate prin înregistrări audio, au fost ignorate de partea rusă. De asemenea a fost ignorată identitatea persoanei cu care colonelul vorbea continuu la celular, solicitând în mod evident ordine.
Deşi necalificat şi neautorizat în calitate de controlor de zbor, colonelul rus s-a adresat direct piloţilor polonezi, indicându-le să continue manevra de aterizare până la înălţimea de 100 de metri, deşi vizibilitatea asupra solului era nulă din cauza fumului, refuzându-le repetat solicitarea de a fi îndrumaţi spre un aerodrom de rezervă.
8. Afirmaţia că cei doi controlori de zbor, Pavel Pliusnin şi Viktor Ryzenko, ar fi executat controlul medical obligatoriu, anterior intrării în tură, s-a dovedit a fi mincinoasă, fiindcă punctul medical al UM 06755 era, de fapt, închis în acea perioadă.
9. Deşi avionul s-a prăbuşit la ora 6:41:05, la doar 400 de metri de pistă, unitatea de intervenţie a fost anunţată la 6:50, fiind îndreptată iniţial în direcţie contrară, motiv pentru care a ajuns la locul accidentului cu 14 minute întârziere. Deşi aerodromul se află între limitele urbane, unităţile suplimentare de intervenţie solicitate au ajuns cu 44-45 de minute mai târziu. Partea rusă nu a dat nici un fel de amănunte privind modul de acţiune al unităţilor la faţa locului.
Corpurile, expediate în Polonia pentru funeralii, s-au aflat în sicrie închise cu interdicţie expresă de a fi deschise. O singură familie a reuşit să obţină permisiune de deshumare, la un an după eveniment, iar autopsia efectuată atunci a confirmat doar 10% din autopsia făcută de ruşi.
10. Expertiza tehnică a echipamentelor de navigaţie şi a luminilor pistei de aterizare a susţinut funcţionarea perfectă a acestora. Cu toate acestea, partea poloneză nu a avut acces la expertiza în sine, iar militari ruşi au fost fotografiaţi, imediat după eveniment, în timp ce schimbau cabluri electrice şi becurile reflectoarelor de pe pistă. Tot în raportul final a fost "uitată" o frază, ce sublinia faptul că patru din cele opt rânduri de lumini erau, de fapt, închise la momentul catastrofei.
11. Potrivit raportului final al ruşilor, aparatul video care înregistra indicaţiile radar nu a funcţionat din cauza unui scurt-circuit. Acelaşi raport argumenta ulterior, în repetate rânduri, poziţionarea uşor incorectă a avionului pe panta de aterizare, în limitele toleranţelor, în baza analizei înregistrării video a indicaţiilor radar (care s-a materializat ca prin minune), iar cifrele indicate sugerau abateri de până la 600% şi nu "în limitele toleranţelor". În plus, controlorul de zbor executase doar 7 ture în ultimele 12 luni, dintre care una singură fusese pe condiţii meteo grele, fapt care sugerează că era complet necalificat pentru operaţiuni de acest gen.
12. În data de 8 septembrie 2011, profesorul Kazimierz Nowaczyk a depus mărturie în faţa comitetului parlamentar polonez însărcinat cu ancheta, demonstrând, pe bază de fotografii luate din satelit, că poziţia stabilizatorului orizontal stâng al avionului a fost schimbată între 11 şi 12 aprilie, cu circa 20 de metri.
O filmare, pe care v-o prezint şi eu, demonstra distrugerea rămăşiţelor avionului, folosindu-se utilaje grele sau muncitori înarmaţi cu răngi metalice, imediat după eveniment.
Reglementările Convenţiei de la Chicago prevăd condiţii draconice de prelevare a probelor şi de reconstrucţie a aeronavei, în cel mai mic detaliu. În cazul atentatului de la Lockerbie, care este amintit în film, s-au depus eforturi enorme pentru a recupera până şi cele mai mici fragmente ale avionului în cauză, care ajunseseră pe fundul mării.
13. Afirmaţia raportului final al ruşilor, că pilotul prim ar fi refuzat să rateze aterizarea, la presiunea exercitată de comandantul Forţelor Aeriene, s-a dovedit a fi tot o minciună, fiindcă înregistrările din carlingă îl prezintă clar pe căpitan ordonând ratarea aterizării la 100 de metri înălţime şi pe copilot confirmând verbal manevra ordonată.
Rapoartele psihologice, prezentate drept ruşi în secţiunea "fapte", deşi sunt pure speculaţii, conţin o frază: "O va lua razna !", cu referire la preşedintele Kaczynski, ca urmare a deciziei piloţilor de a rata aterizarea, care nu apare în copia înregistrărilor de zbor ce a fost furnizată părţii poloneze.
14. Raportul rusesc minte din nou, când susţine că echipajul polonez nu cunoştea topografia terenului din jurul Smolensk, fiindcă o convorbire între piloţi, ce apare în înregistrări, este purtată exact pe această temă, dovedind buna pregătire a echipajului.
15. Sistemele computerizate TAWS (Terrain Awareness and Warning System) şi FMS (Flight Management System) nu sunt menţionate în raport, deşi ruşii au solicitat decodarea datelor de către fabricant, Universal Avionics System Corporation din SUA. Datele furnizate ulterior de americani părţii poloneze, arată că ambele sisteme au fost "doborâte" simultan, la 15 metri înălţime şi cu peste 50 de metri înainte de locul primului contact cu solul, indicând totodată o orientare a avionului, pe ultimele sute de metri ale traiectului de zbor, pe o direcţie complet diferită de cea menţionată de raportul rusesc.
16. Profesor Wieslaw Binienda, Preşedinte al Civil Engineering Department la University of Akron, Ohio şi expert al NASA/Federal Aviation Administration, a analizat ipoteza distrugerii planului stâng al avionului ca urmare a impactului cu un mesteacăn, la o înălţime de 6,5 metri, folosind tehnologia computerizată, de ultimă oră, deţinută de NASA.
Profesorul demontează afirmaţiile ruşilor, demonstrând că impactul ar fi produs doar o avarie nesemnificativă a bordului de atac, fără a afecta în nici un fel portanţa.
Partea rusă a susţinut chiar că aeronava ar fi executat un tonou, continuându-şi apoi zborul în urcare până la locul prăbuşirii, o afirmaţie de o cretinătate totală, fiindcă TU-154M are o anvergură de 38 de metri, deci planul stâng ar fi trebuit să traverseze solul, până la o adâncime de cel puţin 6 metri, în absenţa porţiunii desprinse deja, care avea 6,5 metri lungime.
Chiar de ar fi fost adevărat, bucata ruptă din plan nu ar fi putut ajunge la 111 metri distanţă de acel arbore, acolo unde a fost găsită ulterior, ci la maxim 12 metri.
Şi, cu atât mai mult, avionul nu ar mai fi putut urca, având o treime din plan lipsă, pentru a justifica astfel restul distanţei parcurse până la locul prăbuşirii.
Tot el a demonstrat că aeronava nu a intrat în contact cu nici un arbore, fiindcă planul s-a rupt la circa 69 de metri distanţă de acel mesteacăn, la o altitudine de 26 de metri, deci cu 14 metri deasupra înălţimii maxime a arborilor locali, cel mai probabil din cauza a două impacturi, în succesiune rapidă, pe intrados (proiectile ?!).
17. Avionul ieşise din lucrări de reparaţii capitale în decembrie 2009, deci starea sa tehnică trebuie să fi fost foarte bună, la momentul catastrofei.
18. Partea rusă a acuzat partea polonă de neinspectarea, în prealabil, a zonei aerodromului din Smolensk şi minte din nou, fiindcă există documente care atestă o astfel de solicitare din partea poloneză, care a fost refuzată de ruşi.
Antoni Macierewicz, preşedintele comisiei parlamentare poloneze de anchetă, pune bomboana pe colivă afirmând:
- guvernul rus a manipulat circumstanţele, adoptând o procedură civilă de anchetă (pe care a încălcat-o grosolan, ulterior) în investigarea unui zbor militar;
- acest artificiu (i)legal i-a privat pe polonezi de posibilitatea apelului la International Civil Aviation Organization;
- situaţia politică din Polonia este foarte dificilă, prin ascensiunea la putere a unui regim politic deschis pro-rusesc, cercetătorii temându-se să susţină ancheta, pentru a nu-şi periclita carierele sau chiar vieţile, mai ales că au existat decese suspecte ale experţilor sau martorilor.
În privinţa focurilor de armă, mă văd nevoit să-l contrazic pe autorul documentarului, fiindcă pe lista pasagerilor apar, aşa cum mă şi aşteptam, gărzile de corp şi anume: Lt. Col. Jaroslaw Florczak, Plt. Artur Francuz, Lt. Pawel Janeczek, Plt. Pawel Krajewski, Cpt. Dariusz Michalowski, Slt. Piotr Nosek, Plt. Agnieszka Pogródka–Weclawekm, Plt. Jacek Surówka şi Plt. Marek Uleryk, care trebuie să fi avut arme şi muniţie asupra lor, aşa că focurile de armă, ce se aud în filmarea ghinionistului jurnalist ucrainean, ar fi putut fi provocate de muniţia care exploda din cauza incendiilor, deşi, personal, dat fiind cursul ulterior al evenimentelor, nu am mare încredere în această posibilitate.
Constat din nou, cu regret, opacitatea unor personaje, altminteri bine intenţionate, care nu văd dincolo de aparenţe.
Analiştii polonezi din film şi chiar şi fostul şef-adjunct al Biroului Securităţii Naţionale, Witold Waszczykowski (directorul Aleksander Szczyglo a fost una dintre victimele de la Smolensk), refuză să vadă pericolul reprezentat de fascismul Uniunii Europene şi al NATO, fiind speriaţi doar de vecinătatea cu rechinul rus, deşi Polonia a fost destul de lucidă, în perspectiva istoriei, ca să nu-şi distrugă intenţionat forţa armată, aşa cum a procedat România, în perioada 2000-2001, pentru a rămâne fără apărare în faţa unei agresiuni externe, ce ar putea proveni tocmai din partea aşa-zişilor aliaţi occidentali, care au mai vândut cel puţin o dată Polonia, la masa tratativelor.
Absenţa oficialilor UE şi ai SUA de la funeraliile preşedintelui Lech Kaczynski, în baza unui pretext meteo transparent, ar trebui să le dea mult mai mult de gândit polonezilor, privind planurile de viitor ale ocultei mondiale în ceea ce-i priveşte.
La fel de ciudată este şi mirarea lui Vladimir Bukovski, când invazia Rusiei din Georgia nu a fost privită de puterile planetei drept motiv suficient pentru declararea unui război, aşa cum au făcut-o tare oportun împotriva lui Saddam Hussein, când trupele acestuia s-au lăsat cuprinse de elan, ajungând din inerţie tocmai în Kuwait.
De ce, oare, se uită atât de uşor istoria, mai ales atunci când Bukovski este intervievat de un polonez ?
În ciuda atacurilor aproape simultane asupra Poloniei, din luna septembrie a anului 1939, stăpânii planetei au decis că numai o ţară este agresoare, Germania lui Hitler, fiindcă aşa scria în cărţile lor, că URSS va rămâne aliata lor, chiar dacă va comite pe teritoriul polonez crime mult mai grave decât naziştii, ca răzbunare pentru planurile răsturnate cu 19 de ani mai devreme.
Care ar fi concluzia mea în privinţa "accidentului" de pe Severny ?
Opinia mea este că avionul a fost dirijat intenţionat pe un aerodrom cu trafic redus şi dotări minime - care au fost scoase din uz parţial şi a cărui vizibilitate a fost redusă artificial prin generarea de fum cu auto-utilitarele TMC-65 (motoare turboreactoare modificate, montate pe şasiuri Ural-375) - fiind introdus într-o procedură de apropiere riscantă - de către o persoană ce nu avea ce căuta în turnul de control - pentru ca prăbuşirea avionului să poată fi catalogată drept accident, iar competenţa echipajului polonez, care a decis, la modul oportun, abandonul procedurii de aterizare, deşi primise continuu indicaţii eronate de la controlorii de trafic de la sol, a provocat reacţia trupelor OMON şi SPETSNAZ comasate în pădurea Smolensk (a căror prezenţă în număr nejustificat de mare a fost amintită de unele rapoarte ale martorilor), care au deschis focul asupra avionului aflat deja pe pantă ascendentă, la o înălţime sigură deasupra pădurii, provocând cedarea planului stâng al aeronavei şi prăbuşirea acesteia.”

SURSA: Blogul Dezvăluiri! http://antiiluzii.blogspot.com/

Aveti aici arhiva articolelor ce tin de subiect.

vineri, 24 februarie 2012

Avertizare: scandalul medicamentelor o noua manipulare !

N-am sa scriu foarte mult de data asta, insa doresc sa fiti atenti si pe receptie la noua isterie creata in jurul medicamentelor din ultimele zile. Eu stiu ca nu mai puteti fi luati de prosti asa de usor. O sa va descurcati foarte bine si singuri de data asta. Doar priviti cum a evoluat toata povestea, iar apoi propagarea intensiva in media. E o poveste bine construita, chiar mai inteligent ca de obicei, probabil datorita voua. Scenariul este bine ticluit, complex si cu un desfasurator pe zile. Dar tot manipulare este, manipulare in toata regula. Va las pe voi sa-mi dati sau nu dreptate; priviti, analizati, concluzionati.

Guvernul Sionist al Romaniei

Daca v-a prins titlul atunci veti gasi articolul detaliat aici. N-am vrut sa-l redau aici din varias motive, dar nici sa nu fac referire la el n-am vrut, asa ca am gasit o cale de mijloc :)

Peste 200.000 de companii au intrat in faliment in ultimii ani. Vezi care sunt anii cu cele mai multe falimente.

Criza a mai batut un cui la radacina economiei romanesti, tara noastra intrand adanc in zodia falimentelor.
Din nefericire, numarul falimentelor a explodat in ultimii ani, de cand criza a ajuns si pe plaiurile noastre. Iar cand spunem ca a explodat nu exageram deloc.
Practic, numarul companiilor care au intrat in falimentat a crescut exponential in ultimii cincisprezece ani.
Econtext va arata cate firme din Romania au intrat in faliment incepand din 1995 si pana in 2010. Datele provin de la Ministerul Finantelor.
Reamintim, cand o companie are probleme si nu-si mai poate achita la timp datoriile, ea sau creditorii pot sa-i ceara insolventa. Din insolventa sunt doua iesiri: fie prin faliment, fie prin reorganizarea judiciara a companiei.

Falimente
Revenind, evolutia falimentelor in Romania a avut o traiectorie sinuoasa. In anii postdecembristi, numarul acestora a fost destul de scazut, dat fiind faptul ca si numarul companiilor era destul de redus.
Totusi, falimentele si numarul companiilor nu au evoluat simetric. Numarul falimentelor a urcat gradual, pana in anii 2001 – 2002, dupa care a intrat pe o panta descendenta. Pana in anul 2007. In schimb, numarul companiilor a urcat gradual.
15 ani de falimente
Astfel, va vine sa credeti sau nu, dar in anul 1995 au intrat in faliment doar 448 de companii. Am putea-o numi perioada romantica a corporatismului romanesc in comparatie cu anii urmatori.
In 2010, numarul firmelor care au intrat in faliment s-a ridicat la 38.175! De 85 de ori mai mult decat in 1995! Practic, din 1995 si pana in 2010, numarul companiilor care au intrat in faliment a crescut de 85 de ori.
In total, peste 200.000 de companii au intrat in faliment in cei 15 ani din intervalul mentionat.

Dar iata cate companii au intrat in faliment in fiecare an din perioada 1995 – 2010:

 

Sursa: Econtext
P.S. Trist dar adevarat, graficul reflecta in mod direct sabotajul economic existent pt piata romaneasca.

miercuri, 22 februarie 2012

Furia populara islandeză, la baza celei mai spectaculoase redresari economice


Redau articolul insa modific cuvantul "furie" - nu-mi place cum suna. As spune mai degraba "rezistenta" islandezilor fata de prostirea colectiva la care au luat pana atunci parte.


Islandezii care au aruncat cu pietre în clădirile oficiale în 2009, cerându-le liderilor lor și bancherilor să răspundă pentru colapsul economic și financiar al țării lor, culeg roadele furiei lor.

De la sfârșitul lui 2008, băncile națiunii insulare au iertat datorii a căror sumă totală este echivalentă cu 13% din produsul intern brut al țării, aleviind povara datoriilor a mai mult de un sfert din populație, conform unui raport publicat luna aceasta de Icelandic Financial Services Association, instituția reprezentantă a sectorului financiar islandez , și citat de agenția de știri Bloomberg.

„Putem să spunem, cu siguranță, că Islanda deține recordul mondial în ceea ce privește reducerea datoriilor gospodăriilor”, a declarat Lars Christensen, economist-șef pe piețe emergente la Danske Bank A/S. „Islanda a urmat la literă ceea ce este necesar de făcut într-o criză. Orice economist poate fi de acord cu acest lucru”.

Măsuri eficiente de gestionare a crizei

Pașii luați de Islanda pentru a se redresa economic și financiar după 2008, când băncile sale au intrat în incapacitate de plată, strivite, fiind, de o datore comună de 85 de miliarde de dolari, se dovedesc a fi foarte eficienți. Creșterea economică a Islandei va depăși, anul acesta, pe cea a zonei euro și, în medie, pe cea a economiilor dezvoltate, conform estimărilor OECD. Costul asigurărilor contra intrării în incapacitate de plată a Islandei este același cu cel al asigurării contra unui eveniment similar în Belgia. Majoritatea sondajelor arată că Islandezii nu doresc să se alăture Uniunii Europene, afectată de criză pentru al treilea an consecutiv.
Gospodăriile islandeze au fost ajutate de semnarea unui acord între guvern și bănci, acestea din urmă fiind, în continuare, sub controlul parțial al statului, să ierte datorii care depășeau 110% din valoarea locuințelor. Mai mult, o decizie a Curții Supreme din iunie 2010 a declarat că împrumuturile indexate valutelor străine sunt ilegale, însemnând că gospodăriile nu mai trebuie să acopere pierderile suferite de krona islandeză.

Lecții de criză

„Lecția care trebuie învățată din criza islandeză este că, dacă alte țări consideră necesară iertarea datoriilor, ar trebui să se uite la succesul înregistrat de „acordul 110%” în Islanda”, a declarat Thorolfur Matthiasson, profesor de economie la Universitatea Islandei din Reykjavik, în cadrul unui interviu. „Este acordul cel mai larg aplicat vreodată”.
Fără această ștergere de datorii, gospodăriile ar fi fost strivite sub greutatea creditelor după ce rata datoriilor față de venituri a crescut la 240% în 2008, a declarat Matthiasson.
Economia Islandei, în valoare totală de 13 miliarde de dolari și care s-a contractat cu 6,7% în 2009, a crescut cu 2,9% anul trecut și va crește cu 2,4% în 2012 și 2013, conform estimărilor OECD. În comparație, zona euro va crește cu doar 0,2% anul acesta, iar zona OECD va avea o creștere medie de 1,6% conform estimărilor din noiembrie.
Piața imobiliară islandeză și-a revenit aproape complet
Prețul locuințelor, măsurat ca un subcomponent al indicelui de prețuri de consum, este doar aproximativ cu 3% sub valoarea din septembrie 2008, dinainte de colaps. Fitch Ratings a crescut nivelul de evaluare al țării la cel de „țară cu risc acceptabil pentru investiții”, prognoza acesteia fiind stabilă, considerând că „metodele neortodoxe de gestionare a crizei au avut succes”.

Cetățenii contra piețelor

Abordarea guvernului islandez în gestionarea consecințelor colapsului sistemului bancar a pus nevoile cetățenilor înainte de nevoile piețelor.
Odată ce a devenit clar, în octombrie 2008, că băncile islandeze nu mai puteau fi salvate, guvernul a intervenit, a protejat conturile domestice și a lăsat creditorii internaționali să aștepte. Banca centrală a impus măsuri de control de capital pentru a opri vânzările de krona iar guvernul a creat noi bănci de stat din ruinele băncilor falite.

Consecințele legale

Islanda a fost scena primelor proteste contra incompetenței guvernamentale și bancare în gestionarea crizei
Cu mult înainte de apariția protestelor contra austerității în Europa sau a mișcării Occupy Wall Street, islandezii au fost primii care au ieșit pe străzi, imediat după colapsul bancar din 2008. Protestele au escaladat în 2009, forțând intervenția în forță a poliției pentru a preveni luarea cu asalt a clădirilor oficiale, inclusiv a parlamentului și a sediului guvernului de atunci, condus de Geir Haarde. Parlamentul încă dezbate dacă să continue cu procesul de punere sub acuzare a acestuia, proces început în septembrie 2009, pentru rolul său în declanșarea crizei.
Procurorul special al Islandei a declarat că ar putea pune sub acuzare 90 de persoane, în timp ce mai mult de 200 de persoane, printre care se află și directorii executivi ai principalelor trei bănci islandeze, sunt puse sub acuzații penale.
Larus Welding, fostul director executiv al Glitnir Bank hf, fosta a doua bancă majoră islandeză, a fost pus sub acuzație în decembrie pentru acordarea de împrumuturi ilegale și își așteaptă procesul. Sigurjon Arnason, fostul director executiv al Landsbanki Islands hf, a fost închis de câteva ori pe fondul procesului de investigare penală la care este supus.
Conform lui Christensen, „concluzia este că, dacă gospodăriile sunt insolvabile, atunci băncile trebuie să accepte acest lucru, indiferent de interesele acestora”.

O recapitulare pe aceasta tema: 

marți, 21 februarie 2012

Informare Wazzub pentru reteaua mea !

 Revin cu un articol informativ pentru toti cei care v-ati inregistrat de pe acest site ca urmare a articolului "Ce parere aveti ? Ne imbogatim ?" Sunteti destul de multi de aceea mi-am si permis acest articol pe acest blog. In plus va multumesc pentru increderea acordata si sper sa nu va dezamagesc.

Pentru ceilalti cititori, stiti bine ca acesta nu este un blog de facut bani sau de publicitate, asa ca o sa-mi iertati cate un articol ocazional prin care pot tine legatura cu “familia” mea. Eu am luat decizia de a testa aceasta oportunitate, astfel mi-o asum, iar in foarte scurt timp cei ca mine ne vom lamuri de veridicitatea sa ori ba, iar in cazul afirmativ ne vom bucura de toate beneficiile in functie de efortul fiecaruia si a retelei sale.
 ******************************
Bun, am avut cateva situatii particulare pe care doresc sa le anunt pentru a identifica si alte persoane care pot fi in aceste situatii.
 ***
Odata ce v-ati inregistrat prin link-ul de referinta  WAZZUB  si ati confirmat inregistrarea va puteti loga in propria pagina de admin pe site-ul Wazzub. Acolo veti avea link-ul vostru de referinta care il veti promova din acel moment. Astfel, chiar daca folositi materialele de promovare de pe acest site sau de pe alte site-uri cel mai important este sa inlocuiti link-urile existente de referinta cu link-ul vostru, altfel ca cei ce se inregistreaza sub voi sa va apara voua pe lista. In cazul meu am identificat 2 persoane care s-au inregistrat sub mine si apoi au promovat tot link-ul meu de referinta si deci lista lor a ramas pe zero. In aceste situatii am sa identific persoanele care s-au logat sub mine din greseala si le voi redirectiona in reteaua persoanei care le-a invitat, cu ajutorul grupului de suport.
De altfel cred ca si eu am persoane care nu s-au inregistrat sub mine, am identificat o eroare la unul dintre link-urile de referinta din articolul mai sus mentionat. Am corectat prea tarziu greseala, asta este. Din pacate nu am cum sa identific aceste persoane pe care le-am pierdut din reteaua mea si s-au dus catre "sponsorul" meu, doar daca cei care v-ati inscris de pe acest site imi trimiteti un email de confirmare pe adresa lumeaincaretraim@yahoo.com precizand adresa voastra de email cu care v-ati inscris. Asta nu pot decat sa o las la bunavointa si corectitudinea voastra.
***
Am observat ca multe persoane se limiteaza in promovare doar catre cunostinte, prieteni din tara, cand de fapt Wazzub exista si poate fi promovat oriunde in lume. In plus cu cat aveti mai multe persoane ce locuiesc pe diferite fusuri orare aveti un randament mult mai mare, deoarece reteaua creste zi si noapte astfel. Materiale pe toate limbile se gasesc peste tot pe net, insa daca aveti dificultati cu asta puteti sa-mi cereti prin email (specificand limba).

Unii dintre voi v-ati inregistrat si atat. In acest caz este pacat, deoarece conditia ca sa fiti eligibili la plata este sa aveti minim 3 utilizatori inregistrati si activati sub voi. Sigur nu vor aduce bani multi, dar in timp puteti avea surprize, si mai bine 3 + eligibilitate decat zero.
Totodata tin sa informez pe aceasta cale ca puteti inscrie membrii din familie (sot/sotie, copii, etc) sub voi, cu conditia sa aiba varsta legala in tara in care traiesc si sa existe o singura persoana per cont. Fiti atenti, nu incercati sa fentati sistemul cu email-uri false, care nu au identitati reale in spate, aceste inscrieri vor fi anulate, iar la tentative frauduloase vi se poate bloca IP-ul. Astfel fiti corecti si promovati Wazzub corect si totul va fi in regula.
Daca v-ati inregistrat cu mai multe email-uri atunci veti alege unul singur si veti informa supportul Wazzub pentru a ramane doar cu adresa principala selectata. Toate email-urile frauduloase sau neverificate vor fi scoase inainte de lansarea oficiala (9 aprilie).

Pentru rezultatele cele mai bune va rog sa va informati pentru voi despre ce inseamna Wazzub si astfel va puteti ajuta reteaua cu adevarat. Nu uitati – “Informatia inseamna putere !”. Eu am sa va ajut cu informatii necesare si la nevoie, insa nu uitati – nu am cum sa fac totul in locul vostru, astfel va rog sa ma apelati cu intrebari tintite, dupa ce in prealabil v-ati informat macar in mare despre ce este Wazzub. Adresa mea pentru cei care nu au gasit-o pe site este lumeaincaretraim@yahoo.com Multumesc pentru intelegere.  

joi, 16 februarie 2012

Cum arata Timisoara? “Mizerabil, groaznic”, ne raspund timisorenii!

Timisorenii sunt nemultumiti de felul in care arata Timisoara in aceste zile. Atat carosabilul, cat si strazile sunt pline de zapada si noroi. Oamenii au asteptari ca municipalitatea timisoreana sa faca ceva in acest sens. Rezultatele insa, se lasa mult asteptate.

Sursa

P.S. Combinatia intre indiferenta autoritatilor locale si lipsa simtului civic duce catre astfel de rezultate. Desi a nins mult in Timisoara au existat perioade suficient de lungi (chiar zile) in care se putea actiona. Acest lucru nu s-a intamplat dand impresia ca autoritatile locale lipsesc cu desavarsire. Cat despre simtul civic, lumea s-a obisnuit sa astepte si doar dupa ce vede ca degeaba asteapta se apuca sa ridice un deget. Asa se explica faptul ca jumatate din locurile de parcare sunt inaccesibile, iar cei care se parcheaza se bat pe locurile deja curatate de acei oameni care mai au simtul civic. Mai mult decat atat, cand unii se apuca sa isi curete un loc de parcare nu au in vedere unde depun zapada, blocand zone deja curatate anterior. Asa se explica faptul ca desi mi-am curatat parcarea in repetate randuri (depunand zapada pe zona verde fara a bloca pe nimeni), astazi mi-am gasit masina din nou blocata - desi nici nu mai ninsese. Bravo !

miercuri, 15 februarie 2012

O poveste despre Capitalism

O preluare din mediul virtual, de utilitate.

"Mi-am adus aminte de o poveste de ”succes” nord-americană! Acolo se spune că un expert în vânzări trebuie să reușească să vândă și frigidere eschimoșilor! Nimic mai adevărat și mai capitalist!

Plecând de la această ”performanță”, într-o corporație capitalistă producătoare de electrocasnice (la care mulți dintre noi visăm sau visam să lucrăm – suna high rezonanța de multinațională!) s-a pus această problemă, să fie vândute frigidere eschimoșilor (în acest caz populației native din Alaska).

La o întâlnire de brainstorming a fost dezvoltată această idee: cum vindem frigidere eskimoșilor? foarte simplu, răspunde cineva! îi convingem că își pun familiile în pericol dacă nu țin mancare într-un frigider! inventăm un institut care a făcut un studiu și rezolvam problema! Genial! Alt specialist ridică o altă problemă: dar ei nu au curent, că locuiesc în igloo-uri! Mda, spuse managerul! Asta este o problemă! Le vindem generatoare, spuse cineva de la masa! Discutăm cu o firmă care face așa ceva! Da! excelent! Altcineva de la masă ridică o altă problemă și mai spinoasă: dragii mei! sunteți copii? generatoarele merg pe combustibil! de unde dracu benzinării? Mda, cred că problema devine nerealistă spuse managerul! Asa cum am abordat problema generatoarelor, așa vom aborda și problema benzinăriilor, spuse un alt participant la întâlnire! Vorbim cu o firmă de specialitate! Da, putem face asta, spuse managerul! Un finanțist prezent la ședință îi întreabă pe ceilalți: dragii mei, v-am ascultat pe toti! Problema ridicată de voi este îngrozitor de aberantă! Eschimoșii nu au venituri, ei trăiesc din ce produc! Dacă nu au bani, cum dracu vindeți voi frigidere, generatoare, benzină? Se lasă liniștea! Din penumbra scaunului managerului apare un evreu bătrân îmbrăcat impecabil, finanțist de meserie (cum altfel), persoană pe care puțini de la masă o vedeau în firmă și aprope niciunul nu o cunoștea! Le spune tuturor pe un ton blând: ori nu aveți habar de societatea în care trăiți, ori sunteți superficiali, ori sunteți stupizi! Ideea cu frigiderele este genială! Mai rămâne o miică problemă! Banii! Dar avem mai mulți decât imaginația noastră poate duce! Cum banii sunt virtuali, îi putem transfera oricui, oricând, oriunde! prin credit! așa că mai adăugați și servicii de creditare produselor dumneavoastră, faceți contracte de credit avantajoase (cui ?)! Semnați cu băncile înțelegeri pentru dezvoltare! spuneți că deschidem noi piețe și la treabă. Ce vă interesează pe voi mai mult decât frigiderele?

S-a lăsat liniștea.......apoi managerul, pe un ton prietenos le spunce cleor prezenți: daca nu aveți ceva de adăugat! La treabă!

După 3 luni: regiunea target avea peste 100 de benzinării (din 5 inițial), hypermarket-uri vreo 10 (din 1), sucursale bancare 150 (din 2 inițial), familii de eskimoși cu frigidere: aprope toți! ajunsese frigiderul un statut social! nu ai frigider,nu ai valoare! îți vor muri copiii intoxicați cu bacteria inventată de institutul virtual din ședința de brainstorming!
După 6 luni au început să dispară benzinăriile, de la 100 la 40, hypermarket-urile s-au împuținat (de la 10 la 3), sucursalele bancare și mai puține: de la 150 la 30! Famili de eskimoși cu frigidere: toți, dar puțini reușeau să le mai folosească pentru ca nu aveam bani de combustibil pentru generator!

După 1 an regiunea target avea 5 benzinării, 1 hypermarket, 2 sucursale bancare, toți eskimoșii aveau frigidere și generatoare, niciunul nu mai mergea, dar în schimb toți primeau notificări că dacă nu își plătesc datoriile vor fi dați afară de pe pământurile lor!

După 1 an și jumătate regiunea nu mai avea decât 1 benzinărie, niciun hypermarket, 1 sucursală bancară, și toți proprietarii de frigidere la coadă la cantina săracilor! Le-au fost executate terenurile și prin asta și mijloacele de subzistență!

Vă sună cunoscut? Cred ca da! Se numește capitalism! Bineînțeles că am văzut fotografiile zonei target din Alaska în primele 3 luni, și am rămas cu gura căscată realizând că ei acolo au absolut tot ce le trebuie iar mie îmi lipsesc unele dintre ele într-o capitală europeană! Dar oare fotografia aia exprima adevarul sau era o iluzie?

Să tragem linie: corporația de electrocasnice și-a primit banii pe frigidere (comisionate de hypermarketuri) de la băncile ce acordau credite, firmele de scule și-au primit banii pe generatoare de la băncile care au creditat achiziționarea lor (comisionate de hypermarketuri), benzinăriile au vandut o perioadă (probabil pe carduri de credit), băncile au caștigat cel mai mult având și terenurile eskimoșilor executate prin neplata creditelor și banii pe creditele neplătite de eskimoși pentru că i-au primit de la stat pentru a evita falimentul economiei globale (cică). Și eskimoșii? fără terenuri, fără frigidere, fără generatoare, fără viitoarele venituri (popriri), fără viitor!

Concluzia!

Nu vă cumpărați produse pe care nu vi le permiteți (finanțiștii spun că dacă nu puteți acoperi din surse proprii 25 -40 % din valoarea unui produs, înseamnă că nu vi-l permiteți, cu toate ofertele tentante ale băncilor).

Nu vă cumpărați produse inutile (și eu am în casă nenumărate cuțite electrice, feliatoare, mixere, mașini facut tăiței, etc!). Nu fiți eskimoși!
Învățați din această criză, informați-vă asupra produselor pe care le doriți, gândiți-vă dacă într-adevăr aveți nevoie de ele! Adaptați-vă cumpărăturile după propriile necesități nu după ce vedeți la alții sau după ședința de amețeală a vreunui reponsabil de vânzări! Fiți eficienți cu propria viață și cu propriile venituri! Trăiți sănătos și curat!"

(un eskimos în mică măsură)
Succes tuturor!

Interesanta treaba: ATAC FARA PRECEDENT dinspre BNR: In Romania nu e capitalism! Clicile antreprenori de carton-politicieni au acaparat economia

Criza din Romania este rezultatul esecului guvernelor din ultimii 20 de ani de a instaura capitalismul, modelul original de Dambovita permitand acapararea timpurie a economiei de catre clicile antreprenori de carton - politicieni, spune intr-un comentariu Lucian Croitoru, consilier guvernator BNR.

ATAC FARA PRECEDENT dinspre BNR: In Romania nu e capitalism! Clicile antreprenori de carton-politicieni au acaparat economia
Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR, Mugur Isarescu a facut urmatorul comentariu legat de starea economiei romanesti, relateaza Mediafax.

Lucian Croitoru: Vom reusi sa facem din capitalism noua normalitate?
Cei mai multi cred ca actuala criza economica si mai ales profunzimea ei este produsul capitalismului bazat pe piete libere. Faptul ca aceasta se intampla la foarte scurt timp de la caderea socialismului pare sa fie o dovada pentru multi romani. Doar putini mai cred si chiar si mai putini inteleg ca, dimpotriva, criza mondiala a aparut de la lipsa capitalismului chiar in tarile care l-au consacrat. In lume, in general, solutia la problemele economice si sociale este refacerea capitalismului. In Romania provocarea profunda este chiar instaurarea capitalismului si transformarea lui in noua normalitate.


Criza mondiala si capitalismul
Capitalismul inseamna o succesiune de alegeri libere responsabile pe care le fac entitatile private (oameni sau firme) dat fiind un set de reguli bune. Alegerile libere responsabile si regulile bune conlucreaza pentru a face din capitalism cel mai productiv mod de organizare economica cunoscut. Germania capitalista a intrecut Germania socialista, Coreea de Sud a intrecut Coreea de Nord, iar Finlanda a intrecut Estonia pe vremea cand aceasta din urma era parte a Uniunii Sovietice.
Ni se poate spune ca alegerile libere private au fost intotdeauna responsabile si ca nu au contribuit la criza actuala. Dar, cu certitudine, cand a izbucnit criza financiara regulile nu mai erau demult bune. Criza a intrerupt un proces treptat de deraiere a regulilor de la cerinta de a fi clare, coerente intre ele si corecte (adica fara a favoriza interese speciale). Cand aceste reguli deraiaza substantial de la aceste cerinte, nu mai putem vorbi de capitalism.

Pietele au devenit tot mai globale in timp ce reglementarea a ramas fragmentata national, regional, pe produse si pe institutii. Chiar si in cele mai avansate economii, inovatiile pietelor finaciare globalizate nu au fost urmate de reguli bune, astfel ca structura stimulentelor s-a distorsionat. Aparitia sistemului bancar umbra (shadow banking), aproape nereglementat, este cel mai clar si cunoscut exemplu.
Treptat, economia a tins sa fie capturata de cei care au inteles cum pot exploata reglementarea neadecvata si distorsiunile din structura stimulentelor. Tot mai multe decizii private si-au pierdut caracterul responsabil. De exemplu, salvarile unor entitati private de catre guverne au incalcat principiul raspunderii pentru deciziile luate si au alterat concurenta.
Astfel, unii au putut ramane pe piata doar prin impiedicarea altora de a veni cu produse mai bune, ceea ce reprezinta o pierdere pentru societate. Mai mult, garantia implicita a statului a facut posibil ca unii sa-si asume riscuri care le-au adus lor profituri si contribuabililor pierderi. Aceaste practici explica magnitudinea incredibila a boom-ului din perioada 2004-2007 si a prabusirii care a urmat. Acest rezultat nu a fost produs de capitalism, ci de clicile care au capturat partial economia.


"Capitalismul" de Dambovita
In Romania, clicile (acea simbioza aparuta dupa revolutie intre creatorii de reguli si noile elite de afaceri) au capturat economia inca din decembrie 1989. Criza actuala din Romania este in primul rand expresia esecului guvernelor de a instaura capitalismul. Economia de piata se bazeaza pe principiul ca oamenii sunt liberi sa exploateze oportunitati si sa evalueze riscuri in limite stabilite prin legi. Cei care reusesc sunt liberi sa ia profiturile, iar cei care fac pierderi trebuie sa plateasca.
In Romania suntem departe de principiile la care m-am referit. In primul rand, intarzierea cu care au fost adoptate anumite reguli bune fac sa lipseasca antreprenorul adevarat. Sunt prea multi antreprenori "de carton". Cu unele exceptii, antreprenorul roman a ramas cu trasaturile pe care le-a identificat Gusti cu multe decenii in urma: el se uita spre bugetul public asteptand sa pice ceva.
Antreprenorul conectat la fondurile bugetare nu vede in orice o oportunitate, asa cum se intampla in capitalismul bazat pe piete libere, ci vede oportunitati in orice proiect bugetar. Unii dintre acesti antreprenori sunt clienti politici. Ei nu se imbogatesc din riscurile pe care si le asuma pe banii proprii, cum ar fi normal, ci din "alocarile"care ii favorizeaza in raport cu altii. Proverbul "spune-mi cu cine umbli ca sa-ti spun cine esti" functioneaza si in varianta "spune-mi cine este la putere ca sa iti spun cine castiga licitatiile pentru proiectele finantate din bani publici".

In al doilea rand, acesti antreprenori "de carton" nici nu evalueaza si nici nu-si asuma vreun risc de contrapartida. Ei sunt la adapost. Chiar daca plateste cu intarziere, bugetul pana la urma plateste. Plateste insa un pret suficient cat sa acopere si perioada de intarziere. Aceasta dobanda implicita este inflationista. Dar platitorul de impozite este captiv, nu are ce sa faca. Antreprenorii conectati la bugetul public reflecta mai degraba un defect al aparatului de stat decat caracterul malefic al afacerilor lor.

In al treilea rand, ceilalti antreprenori care isi asuma riscuri nu sunt in mod necesar liberi sa ia profiturile. Profiturile estimate pentru investitiile de astazi ar putea pur si simplu sa nu se materializeze din cauza schimbarilor prea dese ale sistemului de impozitare.
In sfarsit, in economia Romaniei nu toti cei care fac pierderi suporta consecinte. In relatia cu statul continua sa opereze restrictiile bugetare slabe. Multe entitati de stat, sau chiar private daca sunt too big to fail, sunt salvate de stat ex post. Firmele au arierate catre bugetul public de aproape 3,3 procente din PIB, cea mai mare parte venind de la companiile de stat. Dar, partial, aceste arierate se sterg din cand in cand, sub diferite pretexte.

Discursul anti-capitalist astazi
Cand asculti discursurile anti-capitaliste din Romania sau de oriunde iti dai seama ca virulenta apare mai ales in legatura cu favorurile pe care politicienii la putere le acorda unor afaceri private sau proprietarilor lor in schimbul voturilor. Furia populara este implicit generata de clicile economice, dar se indreapta explicit impotriva capitalismului. Virulenta anti-capitalista apare mai ales la cei care confunda capitalismul cu coruptia.

Unii oameni, care nu fac aceasta confuzie, critica modul in care capitalismul produce bogatia, in special fluctuatiile economice si inegalitatea veniturilor. Ei cred ca organizarea economiei pe baza planificarii centralizate ar putea reduce fluctuatiile economice si disparitatile in venituri.
Aceasta este doar o alta mare iluzie, deoarece socialismul nu poate decat sa inlocuiasca fluctuatiile cu penuria. Neexistand compromis intre productivitatea muncii, pe de o parte, si amplitudinea fluctuatiilor si disparitatea veniturilor pe de alta parte, cererile din discursurile anti-capitaliste sunt mai bine servite de capitalismul adevarat decat de o revolutie.

Capitalismul are nevoie atat de libera intreprindere, cat si de stat. Libera intreprindere ofera bunurile private, iar statul ofera bunurile publice. Pentru a minimiza fluctuatiile si inegalitatea veniturilor, capitalismul are nevoie de reguli si de politici macroeconomice bune. Acestea sunt bunuri publice si, de aceea, sunt responsabilitatea statului. Statul are rolul sa stabileasca reguli adecvate privind modul in care entitatile private administreaza afacerile si suporta consecintele actiunilor lor.
La randul lor, capitalistii sunt implicati in procesul de elaborare a regulilor in mod direct, ca simpli votanti sau parlamentari, si indirect prin lobby. Pe de o parte, ei au interesul sa combata regulile care tind sa altereze libertatea pietelor si, astfel, succesul capitalismului. De aceea, intre stat si pietele financiare este o lupta pentru detinerea rolului central in administrarea economiei. Pe de alta parte, este in interesul capitalistilor inteligenti sa sprijine acele reguli care asigura ca valorile morale guverneaza alegerile libere private (interesul personal), adevarata sursa a succesului capitalismului.

Crizele majore: esecul statului de a produce bunuri publice
Istoria civilizatiei este deopotriva o istorie a bunurilor private si a bunurilor publice. Pe masura ce capacitatea noastra de a furniza bunuri private a crescut, bunurile publice de care avem nevoie au devenit mai complexe. Intre acestea din urma, stabilitatea economica a devenit un bun public care trebuie furnizat la nivel global.
Statele trebuie sa coopereze pentru a-l putea livra. In timpul Marii Depresiuni, in criza petrolului si a Marii Inflatii in anii 70, si din nou acum, acest bun a lipsit, reflectand esecul de coordonare a statelor in procesul de stabilire de regulilor compatibile cu alegerile private libere si responsabile.

Cand pietele esueza in cateva cazuri descrise in manuale, statul intervine pentru a le suplini. Invers, cand statul esueaza sa produca bunuri publice intervine o criza (citeste piata) care arata ce corectii trebuie facute. In lumina crizei actuale se vor aduce numeroase "imbunatatiri" capitalismului, asa cum s-a intamplat dupa fiecare criza. Dar probabil ca in retrospectiva, vom constata, ca si cu alte ocazii, cel putin doua lucruri.

Primul, ca cele mai multe se vor dovedi a nu fi fost inteligente. Probabil ca in afara de reglementarea nivelului de capital si al nivelului datoriilor publice in PIB, celelalte "imbunatatiri" vor produce mai multe costuri decat beneficii.

Al doilea, ca cele mai multe nu vor fi adoptate de toate tarile, adica se va manifeste un nou esec de coordonare, care va distorsiona alocarea resurselor la nivel global. Daca multe dintre "imbunatatiri" vor produce costuri nete, atunci un esec de coordonare nici nu va fi un lucru prea rau.
Pana acum, istoria crizelor majore nu pare a fi o istorie a pierderii valorilor morale in procesul globalizarii pietelor, ci o istorie a esecului statelor de a furniza bunurile publice complexe la nivel global. Nu numai ca statele nu au reusit sa reglementeze adecvat, dar au inchis ochii la unele practici nesanatoase sau chiar ilegale si s-au complacut in propriile excese. Aceasta explica de ce, la nivel mondial, dezbaterea publica se focalizeaza din ce in ce mai mult pe esecul pietelor versus esecul statului de a furniza bunuri publice.
Si in Romania dezbaterile vor urma acelasi trend, din care publicul romanesc va intelege tot mai mult ca saracia reflecta lipsa pietelor adecvat reglementate. Va deveni evident ca politicienii romani au fost lipsiti de viziune cand au permis regulilor sa ramana neclare, incoerente si favorizante ale unor interese speciale.

In Romania, sistemul economic construit incepand din 1990 incoace a fost in mod eronat denumit capitalism. Aceasta este cea mai mare iluzie colectiva pe care au trait-o romanii. Punerea capitalismului la locul sau ramane cea mai mare provocare a Romaniei, asa cum a devenit pentru intreaga lume. Dar ar reusi un guvern care si-ar asuma in mod deschis acest obiectiv sa invinga clicile economice din Romania?
Sursa

marți, 14 februarie 2012

Si Bulgaria suspenda ratificarea ACTA ! Si noi ce facem ?

Bulgaria a anunţat suspendarea procedurii de ratificare a acordului multilateral ACTA, pe fondul protestelor faţă de acest text, considerat de internauţi ca fiind o atingere adusă libertăţii, informează AFP. "

Voi propune Guvernului suspendarea procedurii de ratificare a acordului multilateral ACTA", a declarat ministrul Economiei şi Energiei, Traicio Traikov, precizând că deja s-a consultat cu premierul Boiko Borisov pe această temă. "Bulgaria nu va prezenta documentul spre ratificarea Parlamentului până ce statele membre UE nu vor avea o poziţie comună faţă de acest subiect", adaugă ministrul bulgar.

Acordul ACTA (Anti-Counterfeiting Trade Agreement) a fost semnat pe 26 ianuarie, la Tokyo, de 22 dintre cele 27 de state europene.
 Negociat între UE, Statele Unite, Japonia, Canada, Noua Zeelandă, Australia, Singapore, Coreea de Sud, Maroc, Mexic şi Elveţia, textul este destinat combaterii pirateriei online şi vânzării de produse contrafăcute. Peste 3.000 de bulgari au protestat sâmbătă, denunţând ACTA şi acuzând Guvernul că a semnat textul prea rapid şi fără consultarea populaţiei.

Cehia şi Polonia au suspendat deja ratificarea acordului, la presiunea societăţii civile şi a atacurilor hackerilor, premierii celor două ţări având până la urmă curajul unor “ieşiri” publice. De asemenea, raportorul PE a demisionat denunţând negocierile cu privire la acest tratat pe care l-a calificat drept o "mascaradă" iar ambasadoarea Sloveniei la Tokyo şi-a cerut public scuze, printr-o scrisoare, pentru faptul că a semnat tratul care “limitează în special viitorul copiilor noştri”.

Din păcate, şi România se află pe lista statelor europene care au semnat ACTA şi nici pînă în momentul de faţă nicio instituţie abilitată nu a demarat vreo dezbatere publică pe acestă temă.

Deşi Jurnalul Naţional a trimis o solicitare către Ministerul de Externe pentru a afla cine a semnat din partea României acest document, nu am primit niciun răspuns.

La Parlamentul European

Preşedintele Parlamentului European, Martin Schulz, a declarat într-un interviu acordat duminică postului de televiziune german ARD, că acordul multilateral ACTA împotriva contrafacerii este "dezechilibrat", relatează AFP, citat de mediafax. "Cred că forma sa actuală nu este bună. (...) Nu cred că vom avansa cu acest acord în forma actuală", a declarat social-democratul german. El a mai menţionat că a făcut apel către Comisia Europeană "încă din 2010" să "înceteze cu secretele. (...) Nu a făcut asta şi acum primeşte critici", a adăugat Schulz. Consultările Parlamentului European privind ACTA sunt preconizate să înceapă pe 27 februarie, conform declaraţiilor lui Schulz, iar europarlamentarii vor trebui să se pronunţe înainte de luna iunie.

Sâmbătă, 11 februarie, sute de mii de persoane au manifestat în toată Europa, în Germania estimându-se participarea a 100.000 de persoane, împotriva cenzurării Internetului de către prevederile conţinute în acest acord multilateral privind contrafacerea. Aproximativ 2000 de persoane au protestat sâmbătă seara în Piaţa Universităţii din Bucureşti, alte mii de români ieşind în stradă în restul ţării.
Sursa

Mai vedeti si:
Opreste ACTA si SOPA - Iti spun CUM sa o faci !

luni, 13 februarie 2012

ANONYMOUS: La miezul nopţii vom publica informaţii secrete despre SIE şi SRI

Intr-un mesaj postat pe internet şi semnat AnonOpsRomania, se precizează că la ora 00:00 vor fi publicate, printre altele, conturi bancare, tranzacţii secrete şi alte informaţii legate de noul premier al României, Mihai Răzvan Ungureanu.

Hackerii români s-au supărat pe Mihai Răzvan Ungureanu"Astăzi, la miezul nopţii, noi cei de la AnonOpsRomania, vom publica informaţii legate de serviciilor de informaţii din această ţară: numere de telefon, contacte, cam tot ce ne-a căzut pe mână. E un protest legat de noul premier, Mihai Răzvan Ungureanu, care a fost şeful SIE", se anunţă în mesajul postat pe internet.

"Îi vom acorda lui MRU o atenţie deosebită: conturi bancare, numere de telefon, tranzacţii secrete şi modurile în care s-a implicat în trecut în politică", se mai spune în mesaj, potrivit ibitimes.co.uk.
"Nu ne vom opri aici şi vom arăta ceea ce el a încercat să acopere împreună cu adevăratele creiere ale serviciilor de securitate. Cum România s-a dus la vale în ultimii 20 de ani, în ceea ce priveşte sistemul bancar, privatizat integral în prezent, şi ce rol a jucat Israelul în toată povestea asta. Nu contează cât de multă zăpadă vor aşeza peste muşamalizările lor, noi o vom îndepărta pentru a ajunge la adevăr", scriu hackerii români, care şi-au intitulat operaţiunea "SnowMelt" (topirea zăpezii).

miercuri, 8 februarie 2012

"Nu percepem bani in plus". Reactia CFR-ului, dupa ce sute de romani au inghetat 60 de ore in pustiu

Intr-o tara in care stanga nu stie ce face dreapta, iar cei de la varf nu patesc niciodata nimic, sute de romani au fost zile in sir calatori in pustiu, in niste trenuri fantoma. Ce s-a intimplat pe calea ferata intrece orice masura.

Pasagerii au stat cate 60 de ore in vagoane sloi, cu flori de gheata la ferestre. Printre ei, batrani cu probleme de sanatate, gravide si copii, care nu mai aveau apa si mancare, iar dupa o vreme, n-au mai putut sa foloseasca toaletele din cauza mizeriei. Cu un tupeu incredibil, oficialii de la CFR au lasat garniturile sa plece din gari, desi stiau ca sudul tarii este sub cod portocaliu. Acum, au indrazneala sa spuna ca oamenii trebuie sa fie multumiti ca nu au fost taxati suplimentar.
Intr-o calatorie ce pare fara sfarsit au pornit sute de pasageri care s-au urcat in trenuri ce strabat sud-estul tarii. De pilda, un InterRegio Galati - Bucuresti, care a pornit luni dimineata la drum, era si marti noapte intepenit pe un camp.

Printre calatori erau si cativa fotbalisti ai echipei Otelul Galati, miercuri dupa-amiza erau recuperati cu un elicopter pus la dispozitie de managerii echipei.
Plecata din Galati luni dimineata, intr-o cursa care ar fi trebuit sa dureze trei ore, garnitura a fost oprita timp de 14 ore in Braila.

Campionii de la Otelul, BLOCATI de 20 de ore in INFERN! Jucatorii nu mai suporta: "Nu mai avem apa!"

Pornit din nou la drum, cu un plug in fata, trenul n-a razbit decat pana in Faurei. Dupa incercari nereusite de a elibera sinele de troienele care ajungeau si la trei metri inaltime, trenul a ramas in camp, in localitatea C.A. Rosetti, din judetul Buzau.

Orasul Faurei a fost locul de intalnire al trenurilor fatoma. Pierdute in nameti de cate doua trei zile cu zeci de oameni in vagoane, garniturile au stationat 17 ore in aceasta gara.
LISTA celor peste 100 de trenuri anulate miercuri
Sutele de calatori care s-au urcat in trenuri nu si-au imaginat nicio clipa ca o calatorie de cateva ore ar putea dura trei zile.

Printre pasagerii ghinionisti se numara si fotbalistii de la Otelul Galati, care ar fi trebuit sa ajunga pe aeroportul Otopeni ca sa plece in cantonament in Spania.
Oamenii erau la capatul rabdarii. Opriti in Faurei, timp de 14 ore, au trait cosmarul vietii lor.
"La Faurei a fost groaznic, cand se pornea viscolul credeam ca e cutremur de gradul 6, se misca efectiv cu noi, n-am mai vazut asa ceva de cand sunt", a spus un pasger.
Acasa, rudele se dadeau de ceasul mortii. O mama care si-a trimis copiii adolescenti la munte isi frange si acum mainile de ingrijorare. Laura Teseleanu: "Au plecat de luni si uite ca acuma, miercuri, sunt inca in tren. Izbucnesc in plans cand ii sun la telefon, sunt nespalati, nedormiti, nu mai pot."
Leonard Stoleru, un alt pasager din acest tren, a spus: "Este extrem de frig, toaletele infundate, eu as vrea sa plateasca cel care a decis sa ne mute de la Fetesti, unde eram mai la adapost, in zona unde era cel mai rau, la Faurei. Acesta sa plateasca suferinta noastra."

Practic, unul dintre trenuri, care a plecat de la Constanta spre Brasov si in mod normal ar fi trebuit sa faca cinci ore pe drum, a facut peste 40, si nici acum oamenii n-au ajuns la un liman.
Ninsoarea dezlantuita si viscolul i-au silit pe cei de la CFR sa devieze trenul la Fetesti, spre Faurei, unde a ramas 14 ore. Apoi, trenul a ajuns in sfarsit la Galati. De aici, oamenii au schimbat trenul pentru ruta Tecuci, Marasesti, Ploiesti, Brasov.

Marti noapte, pentru calatorii dintr-un tren intepenit in localitatea C.A.Rosetti, din Buzau, au sosit un camion cu alimente si apa, doua ambulante, mai multe utilaje de deszapezire si o autospeciala militara care le-a deschis calea.
Alte sute de persoane care au plecat cu trenul din Bucuresti, spre Galati, au asteptat o noapte intreaga in gara din Buzau.
Aproape 200 de trenuri au fost anulate, dupa ce altele au ramas inzapezite, sau au avut intarzieri de cateva ore.

Cine este responsabil pentru suferinta acestor oameni?

Tipic romaneste, cei din conducerea CFR Calatori s-au multumit sa dea vina pe vreme. "Este cu totul surprinzator sa ninga iarna si chiar sa mai si viscoleasca in Campia Baraganului ", par a zice oficialii.
Saptamani in care s-au intrunit comandamente de iarna inclusiv la guvern, s au transmis avertizari catre populatie sa nu iasa din case iar politia a inchis zeci de drumuri si chiar orase tocmai pentru ca nimeni sa nu ramana in nameti. Si totusi trenurile au plecat in pustiu desi responsabilii stiau de codul portocaliu. Pur si simplu, autoritatile au ascuns situatia. Calatorii sunt mult prea speriati si bulversati ca sa spuna daca vor da sau nu in judecata compania de cale ferata. Legea spune ca isi pot primi banii pe bilete, insa sefii de la CFR pur si simplu intind coarda.

"Calatorii au beneficiat de transport pana la destinatia finala, nu sunt percepute si nu vor fi percepute taxe suplimentare de transport in ciuda faptului ca nu se circula pe ruta directa, ci pe ruta ocolita, pe unde se poate circula pe linii pe care se poate circula optim", a replicar Adrian Voicu, director marketing CFR.
Altel spus, dupa ca ce i-au tinut pe bietii pasageri in frig ca pe vite, tot cei care au patimit sa spuna merci ca nu vor da bani in plus.
Sursa

luni, 6 februarie 2012

Grecia - un model de "asa nu !" Rolul actual al Germaniei in UE

In timp ce la noi e o debandada generalizata in guvernarea actuala, situatia Greciei poate servi ca exemplu ce nu trebuie urmat, mai ales ca exista similitudini alarmante intre Romania si Grecia.
Desi pentru unii problemele grecesti sunt rasuflate, greutatile acolo sunt doar pe cale sa inceapa. Iar pentru asta hai sa dezvoltam starea acestei natiuni.

Mai intai, din punct de vedere demografic - Grecia e un dezastru.
  • rata de fertilitate a Greciei este de 1.3 copii la o femeie. Aceasta rata este cu aproape un copil sub "rata de inlocuire", adica rata necesara pentru a mentine numarul actual al populatiei.
  • populatia varstnica de peste 65 de ani a crescut de la 11% cat era in 1970, la 24% in 2010 si se estimeaza ca va ajunge la 33% in 2050. Intre timp populatia muncitoare va scadea cu 20% in perioada amintita.
  • datorita evolutiei mentionate, Grecia cheltuieste 12 % din GDP doar pentru pensii.
Si ca si cum nu era suficient asta, rata somajului a ajuns la 40% pentru cei cu varstele cuprinse intre 15-24 de ani. Pentru cei de 24-34 de ani rata a ajuns la 22%. Ganditi-va cum e sa fii tanar, sa nu poti gasi o slujba, iar apoi sa stii ca daca ai totusi o slujba 42% va finanta acele programe nebunesti de ajutor social si pensii catre populatia imbatranita. Nu e de mirare ca 7 din 10 tineri vor sa munceasca inafara si ca 4 din 10 chiar cauta in mod activ locuri de munca in strainatate.

Totodata nu e de mirare ca cei ce au un loc de munca nu doresc sa plateasca aceste taxari uriase. Sa luam in considerare ca populatia muncitoare din Grecia e de aproximativ 7 milioane, iar 95% dintre acestia declara venituri anuale mai mici de 30.000 de euro.

Deci asta e situatia din Grecia. O demografica teribila, o economie dezastruoasa si politicieni care pur si simplu fac abstractie de asta.

Si acum sa vedem cine e cu banii care trebuiau prezumtiv sa salveze Grecia de la faliment si ce vor acestia in schimb.

Vorbim aici de Germania.

Pentru majoritatea grecilor, salvatorii presupusi ai tarii sunt fost FMI, Banca Centrala Europeana si apoi Germania. Insa toate astea s-au schimbat in ultima luna. FMI-ul a fost chemat din nou la muls. Acele fonduri insa n-o sa mai vina, Statele Unite nu vor furniza capitalul necesar sa salveze Europa. Astfel FMI-ul iese din peisaj in a mai salva Grecia in vreo forma decisiva.

Cum e cu BCE ? Pai, Germania a spus BCE-ului direct in fata ca daca va continua sa mai monetarizeze bondurile suverane europene, atunci Germania paraseste zona Euro. Si desi ECB se mai joaca cu aceste monetarizari de bonduri, n-o face in mod public si agresiv, altfel ar da apa la moara pericolului ca zona Euro sa se scindeze.

Toate astea lasa Germania sa devina salvatorul oficial si de ultima frontiera a Greciei. Si priviti cum s-a adresat Germania FMI-ului atunci cand acesta a cerut ajutorul pentru situatia greceasca.

Berlin rezista presiunii de a da mai mult Greciei
Germania, cea mai mare si cea mai bogata tara din zona euro, a furnizat o gramada de fonduri pentru salvarea Irlandei, Portugaliei si Greciei. Acum rejecteaza in mod ferm orice chemare catre noi fonduri catre Grecia pentru a compensa lipsurile in platirea datoriilor catre creditorii privati.

Vineri, ministrul de externe Guido Westewelle a aparat pozitia dura a Berlinului. Grecii, a insistat el, trebuie sa arate ca sunt hotarati sa implementeze reformele inainte de a mai primi alti bani.  

"Noi germanii nu asteptam de la nimeni din Europa mai mult decat cerem propriilor cetateni. Noi nu putem explica platitorilor de taxe din Germania ca ei au de facut lucruri pe care altii nu le fac si in acelasi timp sa le cerem bani," a afirmat Westerwelle la Brussel.

El a punctat ca Germania a varsat deja peste 200 de miliarde de euro in fondul de salvare. "Nu are nici un sens" a spus el, "sa dam mai multi bani Greciei, fara sa stim daca reformele agreate vor fi implementate." El a continuat ca mai multi bani nu fac decat sa scada presiunea asupra reformei.

Din punct de vedere diplomatic aceste afirmatii merg cat se poate de aproape de a spune FMI-ului "sa si-o bage undeva". Germania stie ca FMI-ul nu are fondurile necesare si ca nu le va primi.

Si intr-adevar, la doar cateva zile dupa ce Germania a spus "nein" catre noi fonduri alocate Greciei, a adaugat urmatoarea sugestie:

Germania propune catre membrii comisiei UE sa aiba control direct asupra bugetului Greciei. 

Germania propune Greciei indatorate sa-si cedeze suveranitatea asupra taxelor si deciziilor financiare catre o comisie puternica din zona euro, inainte de a mai putea primi alti bani, spuse un oficial sambata la Berlin.

Ideea a fost rejectata rapid de catre executivii corpului UE si de catre guvernul de la Atena, cei de la Brussel insistand ca "sarcinile executive trebuie sa ramana in responsabilitatea guvernului Grec, care este raspunzator in fata cetatenilor sai si a institutiilor sale".

http://www.washingtonpost.com/business/markets/german-proposal-seeks-eu-commissioner-with-sweeping-powers-to-directly-control-greeces-budget/2012/01/28/gIQAxHWgXQ_story.html

In orice caz, presiuni serioase stau sa se abata asupra Europei. Germania a permis BCE sa monetarizeze datoriile diverselor natiuni europene in anul 2011, deoarece Germania nu era inca pregatita pentru un eventual colaps al UE.

Insa acum este. In ultimele 6 luni, Germania a:

1. A trecut legislatia care permite sa paraseasca zona Euro, fara sa paraseasca UE.
2. A trecut legislatia ce permite sa-si nationalizeze bancile in timp de criza.
3. A cerut ca bancile germane in general sa-si ridice capitalul.

Deci Germania este acum pregatita sa faca pasi daca e necesar. Si si-a formulat cerintele foarte clar: daca vrei fonduri nemtesti, trebuie sa ne dai in schimb suveranitatea ta fiscala.

A clarificat totodata ca nu va tolera nici alte eurobonduri, nici monetarizari directe si deschise ale BCE.

In alte cuvinte Germania a spus: "ori cum vrem noi, ori pa". Sigur, situatia actuala sta la marginea unui razboi financiar, insa Germania nu a dorit niciodata cu adevarat o uniune monetara, ci una politica.

Germania nu va suferi de inflatie (doar au avut parte sa vada cum functioneaza monetarizarea cu exemplul lor din Weimer), nici de discordii interne (in noiembrie 78% dintre nemti credeau ca Euro va supravietui ... pana in decembrie insa 60% au considerat Euro o "idee proasta". Asa ca tara se va orienta catre interesele sale interne.

Asa ca, daca Grecia doreste sa ramana Grecia - nu va mai primi fonduri si piata de bonduri va exploda. Alternativa este sa ia de la nemti, insa in schimbul suveranitatii sale fiscale, deci devenind o provincie vasala a Germaniei. Gata povestea.

Cu asta in minte, noul val al crizei europene e doar la un pas distanta. Si probabil noua apreciere a monedei euro pare sa se incheie si sa isi schimbe cursul.

Asa ca cei ce cred ca s-a terminat cu criza UE sa se mai gandeasca odata. Sigur, mai exista perioada de pana in 20 martie pentru ca afacerea greceasca sa gaseasca o solutie, insa dupa ultimele evenimente, Germania a atins deja un punct in care a dat un ultimatum. Asa ca, fie Grecia isi ofera suveranitatea fiscala, fie intra in faliment intr-o forma mare.
Sursa