joi, 22 decembrie 2011

Craciunul nu e...

Craciunul nu inseamna cadouri, daca asta inseamna nervi. Craciunul nu inseamna imbulzeala, ci mai degraba retragere. Craciunul nu e goana irezistibila de a fi in rand cu lumea care pune bucatele pe masa "ca asa-i traditia". Craciunul nu e traditie. Craciunul nu e ghiftuiala oarba, nu e napustire hulpava dupa ce ai postit. Craciunul nu e razboi in trafic pentru familie. Craciunul nu e familie daca familia zbarnaie de tensiuni nerostite. Craciunul nu e Mos Craciun in alb si rosu. Craciunul nu e colind cu orice pret, supracantat, la ore nepotrivite. Craciunul nu e o perioada in care "ne deschidem inima ca sa intre lumina sfanta". De ce ar fi inchis in restul anului? Craciunul nu e slogan dulceag sau vorbe mari. Craciunul nu e reamintirea valorilor morale lipsa. Craciunul nu e un program special la televizor. Si nici zambet fals nu e Craciunul. Craciunul nu e prilej de regret ca nu ai cu cine petrece sarbatorile. Craciunul nu e bilant. Craciunul nu e lumina electrica in exces sau bradul pe care te-ai luptat sa-l aduci acasa ca un erou modern. Craciunul nu e lupta. Craciunul nu e promotie. Nu-l gasesti pe rafturile care urla ca e Craciunul. Nu e cozonac, caltabos, toba, sorici sau vin rosu. Craciunul nu e ilustrata si nici fericire tampa impachetata in spoturi publicitare cu reni si Mos Craciuni pentru diferite nise. Craciunul nu e nimic din toate astea. Nu e drum'n base, nici popcorn sau clubbing. Craciunul nu e discoteca si nici fantezie sexuala de iarna. Craciunul nu e bere. Craciunul nu e nimic din tot zgomotul asta surd si disonant ca o orchestra mondiala care se acordeaza la nesfarsit fara sa mai inceapa sa cante. N-are niciun rost asa. Nu e despre asta. Nu pentru mine. Mi-o spun in fiecare an, incercand cu disperare sa inot spre marginile vartejului care ma trage la fund unde in malul vascos zac resturi de sarmale, conserve, reprosuri, un fel de mazga sufleteasca, o inertie vesteda. 
 
Craciunul e altceva. Craciunul este momentul in care s-a schimbat TOTUL. Craciunul e momentul in care Oamenii au descoperit Speranta prin Iubire. Vorbe mari, nu? Da de unde, vorbe prea mici plutind pe Marea Moarta. Dar, pentru ca vorbele astea mici care plutesc in deriva sa ajunga la destinatie si sa umfle panzele celor care mai au curajul sa navigheze, e nevoie sa sarbatorim Craciunul. Pentru EL. Pentru tot ce ne da in fiecare zi. Pentru tot ce uitam sa-i inapoiem.
As fi vrut sa inchei altfel. De fapt, Craciunul nu e nici macar ce am scris eu aici. Nu poti scrie despre Craciun in mijlocul Marii Moarte.

Sursa: Tudor Chirila 

marți, 20 decembrie 2011

Scoala pregateste individul doar pentru societatea de consum

„Potrivit lui Christopher Lasch, şcoala, ca şi arta, pregăteşte individul pentru societatea de consum. Există un acord general că standardele educaţionale au scăzut considerabil. Conservatorii, spune Lasch, deplâng această situaţie, considerând că de vină e democratizarea educaţiei care ar fi accesibilă în mod real probabil doar unui procentaj de 10% din populaţie. Radicalii, dimpotrivă, celebrează acest fapt, vituperând împotriva vechiului model şcolar “fascist” care-şi propunea, în viziunea lor, să producă genii. Din perspectiva istoricului american, ambele premise sunt false.
E uimitor, consideră Lasch, că societatea contemporană a atins o rată de alfabetizare fără precedent, dar în acelaşi timp a creat noi forme de analfabetism. Indivizii se exprimă tot mai greoi, cu un vocabular tot mai redus, sunt tot mai incapabili să facă deducţii logice sau chiar să-şi înţeleagă drepturile prevăzute în constituţie (pp.225-226). Ca urmare, manualele şcolare au fost simplificate, datorită plângerilor că cele dinainte erau mult prea greoaie şi că nu învăţau copiii lucruri practice. Aşa se face că lecţiile de gătit, de sănătate, sexualitate şi multe alte discipline neacademice (care ar fi putut fi învăţate acasă) au înlocuit discipline precum latina sau greaca veche care oricum îşi pierduseră orice utilitate. Dar, în viziunea lui Lasch, motivul pentru care standardele au scăzut nu e pentru că majoritatea care se bucură acum de binefacerile educaţiei e proastă (căci, spune el, standardele au scăzut şi la Harvard sau Princeton care cu greu pot fi socotite instituţii de învăţământ pentru mase).


Potrivit lui Lasch, pentru a înţelege acest fenomen, trebuie să ne întoarcem la începutul secolului XX, şi chiar la Revoluţia Franceză, în cazul european. Pentru a avea buni cetăţeni, Republica nu putea lăsa educaţia copiilor pe mâna părinţilor şi trebuia să impună în educaţia şcolară anumite norme în concordanţă cu principiile ei. Între timp, lucrurile s-au schimbat, pentru că Republica abia dacă mai rezonează în mintea cuiva, iar cea care guvernează viaţa statului şi a cetăţenilor lui este piaţa autoreglată care, urmărindu-şi propriile ei finalităţi autonome, care nu cunosc decât legea profitului, stimulează şi “satisface” în acelaşi timp dorinţa de “celebritate” a indivizilor. Dacă vrea atât “resurse umane” cât şi buni consumatori, piaţa trebuie să-i formeze pe aceştia din şcoală, care-şi pierde astfel statutul de instituţie al cărei scop este transmiterea cunoaşterii devenind în schimb mijloc de satisfacere a “cerinţelor pieţei”. Dacă standardele au scăzut, în viziunea lui Lasch, aceasta nu e pentru că noile generaţii sunt incapabile intelectual să asimileze latina şi logica, ci pentru că aceste discipline sunt lipsite de valoare pe piaţă, iar rolul şcolii devine tot mai mult să modeleze nu inteligenţa reală a copiilor, ci imaginea, aparenţa lor, pentru ca, o dată ieşiţi din şcoală, să se poată vinde cât mai bine. Aşadar, şcoala participă la îngroşarea trăsăturilor narcisiste, încurajând în copii formarea unei imagini de sine gonflate, necorespunzătoare capacităţilor şi cunoştinţelor reale.

Fără ca cineva să-l fi ajutat să-şi dezvolte talentele şi capacităţile reale, individul ieşit din şcoală are ca scop să ajungă manager într-o corporaţie de succes. După cum spune Lasch, potrivit unui studiu asupra a 250 de manageri din doisprezece mari companii americane, liderul corporatist nu e atât unul care caută să-şi facă o avere fabuloasă, cât unul căruia îi place “să fie conducător de echipă şi să câştige”, “teama cea mai mare fiind aceea de a fi un loser”. Noul manager este un individ incapabil să dezvolte relaţii personale profunde sau să-şi asume un angajament social, are o foarte mică loialitate faţă de compania la care lucrează şi de aceea îşi alege clienţi puternici pe care să-i poată folosi împotriva companiei, dacă se iveşte ocazia. Aşa cum învaţă o carte de management, spune Lasch, “succesul, în ziua de azi, înseamnă nu doar să fii în faţă, ci să fii în faţa tuturor celorlalţi” (p.92). 

Potrivit lui Lasch, lumea corporatistă este mediul perfect pentru narcisist pentru că acestuia din urmă i se dă impresia (prin faptul că este tratat drept “partener”, deşi în mod real rămâne nimic mai mult decât un angajat) nu doar că i se oferă, dar că el însuşi îşi menţine deschise posibilităţi nenumărate şi că poate ajunge şi el oricând director de corporaţie. Angajaţii sunt de multe ori conştienţi că sunt manipulaţi (orele lungi petrecute la birou, de exemplu), dar nu-şi permit să răspundă în vreun fel conducerii pentru că acceptă regulile jocului. Astfel, dacă un angajat (partener, de fapt) e dărâmat de oboseală fizic şi psihic, acest lucru nu înseamnă nicidecum că depune nişte eforturi incompatibile cu condiţia umană însăşi, ci doar că ceva nu funcţionează bine în organismul lui, aşa că trebuie să ia nişte vitamine sau să consulte un psiholog. Dacă se simte gol pe interior, acest lucru nu se datorează faptului că-şi cultivă permanent imaginea, lipsită de orice esenţă, ci faptului că nu munceşte, nu călătoreşte, nu cumpără îndeajuns din bunurile de consum care promit să-i umple vidul interior.”

Sursa: Christopher Lasch despre omul narcisist (omul care nu se iubeşte pe sine),  prin 2blackjack1

vineri, 16 decembrie 2011

De weekend o lectura cu mult sens - Octavian Paler - Am invatat

sursa: Karina Knapek, Jurnalul NationalAm invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta…

Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca,tot ce poti face este sa fii o persoana iubita…
Am învaţat unele lucruri în viaţă pe care vi le împărtăşesc şi vouă ! Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească. Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită. Restul… depinde de ceilalţi. Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie, altora s-ar putea să nu le pese. Am învăţat că durează ani să câştigi încrederea şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi. Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă CI PE CINE AI. Am învăţat că te descurci şi ţi-e folosit farmecul circa 15 minute. După accea, însă, ar fii bine să ştii ceva.

Am învăţat că nu trebuie să să te compari cu ceea ce pot alţii să facă mai bine, ci contează ceea ce poţi să faci tu. Am învăţat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor, ci contează ce pot să fac eu pentru a rezolva.
Am învăţat că oricum ai tăia, orice lucru are două feţe.
Am învăţat că trebiue să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde; s-ar putea să fie ultima oară când îi vezi.

Am învăţat că poţi continua încă mult timp după ce ai spus că nu mai poţi.
Am învăţat că eroi sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie, indiferent de consecinţe.
Am învăţat că sunt oameni care te iubesc, dar nu ştiu s-o arate.
Am învăţat că atunci când sunt supărat am DREPTUL să fiu supărat, dar nu am dreptul să fiu şi rău.
Am învăţat că prietenia adevărată continua să existe chiar şi la distanţă. Iar asta este valabil şi pentru iubirea adevarată. Am învăţat că, dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu, nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul. Am învăţat că indiferent cât de bun iţi este un prieten oricum te va răni din când în când, iar tu trebiue să-l ierţi pentru asta.

Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii ; câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi. Am învăţat că indiferent cât de mult suferi, lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.
Am învăţat că trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa personalitatea, dar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii. Am învăţat că dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc. Şi nici faptul că nu se ceartă nu dovedeşte că se iubesc. Am învăţat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc şi nu faptele sale.

Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru şi pot vedea ceva total diferit.
Am învăţat că indiferent de consecinţe cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung departe în viaţă.
Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore de către oameni care nici nu te cunosc.
Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat, când te strigă un prieten vei putea găsi puterea de a-l ajuta.

Am învăţat că scrisul ca şi vorbitul, pot linişti durerile sufleteşti.
Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult îţi sunt luaţi prea repede…
Am învaţat că este prea greu să-ţi dai seama unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile.
Am învăţat să iubesc ca să pot să fiu iubit.

marți, 13 decembrie 2011

Se pregateste o revolutie in Rusia cu ajutorul mass mediei ?

Stim cu totii cum mass media poate manipula masele si transforma orice fictiune in realitate daca ajunge la un numar suficient de oameni si se toarna elemente de autenticitate printre randuri. Istoria e lunga, dar sa nu uitam si cazul de anul trecut din Georgia.
Acum Rusia este in vizorul "comploturilor" cu ajutorul Fox News (o retea media care are state vechi in a deturna adevarul si care stie cum sa presare minciuna in adevar). Din punctul meu de vedere te poti informa de pe Fox, daca stii sa discerni exact punctul terminus si iluzia voit creata. Nu uitati ca cea mai buna minciuna e bine presarata cu elemente adevarate. Dar nu e doar Fox News, ci si celelalte conglomerate media aliate pe aceasi cauza.
Inregistrarea de mai jos arata turbulente serioase in Moscova, parca pentru a pregati terenul ca ceva nu este in regula acolo. Probabil ca nu este, insa avem o micuta problemuta. Inregistrarea nu este din Rusia, ci din Grecia. Astfel de manevre se pot face cand vrei sa te scapi de cineva sau ceva si atunci creezi perceptia ca ceva nu e in regula inainte ca o mare schimbare sa se produca. Cand acea schimbare se produce ai justificarea anterior creata de genul: "pai da, dar uite ca deja erau revolte, erau probleme serioase, nu e de mirare ca ..."

E totul o punere in scena dupa un regizor iscusit cu interese minutios dezvoltate. Conducerea US in frunte cu Hillary Clinton insa continua sa scoata in evidenta problemele Rusiei menite sa sensibilizeze opinia populara. Inca suntem in faza de pregatire teren cand apar multe informatii menite sa distraga atentia si sa induca o stare de confuzie. Asa e si cu mesajul de facebook a lul Medvedev, sau ajustarea ierarhiei intre Hilarry si Putin,  sau sa nu uitam de fiica lui Hillary devenita reporter special pentru NBC.  Nu stiu ce s-a intamplat in culise si ce doreste Putin, insa din multitudinea de materiale disponibile pe acest blog si pe net putem sa speculam mult si bine, ideea e ca suntem in mijlocul unui scenariu de film cu deznodamant nescris inca. Si de incheiere merge foarte bine un citat celebru dintr-un film la fel de celebru pe care probabil il cunoasteti :) : "Tu asigura imaginea, eu vin cu razboiul."

Aveti aici originalul:
       

Mai cititi si:
Fals de zile mari la televiziunea Fox News !
Dezinformarea cu ajutorul internetului !
Din seria manipulari - cele 10 strategii de manipulare a maselor
1) Manipularea maselor prin mass-media

Interviu cu Jim Rogers pentru fluentii in engleza

Partea 1:

Partea 2:

Partea 3:

Cele 2 Europe

Presedintele Frantei a declarat astazi intr-un interviu pentru Le Monde ca de acum exista doua Europe. Intr-una se afla Franta, in cealalta Marea Britanie.

Nicolas Sarkozy a fost destul de clar in gandirea sa pe doua Europe:
Reporter: La Bruxelles, saptamana trecuta, ati pus Marea Britanie in afara Europei. 

Sarkozy: Nu vad lucrurile asa. Noi am facut totul, eu si cancelarul Angela Merkel, pentru ca Marea Britanie sa fie parte din acord. Insa acum sunt clar doua Europe: cea care vrea mai multa solidaritate printre membrii sai si organizare si cea care s-a atasat la logica pietelor.
Liderii europeni nu au reusit vineri sa ajunga la un acord privind o modificare a Tratatului UE pentru toate cele 27 de state membre in ideea de a reforma zona euro. Astfel, noul pact pentru consolidarea disciplinei bugetare va fi adoptat numai de cele 17 tari ale zonei euro si de cele voluntare, respectiv din Europa de Est, precum Polonia. Marea Britanie a fost cea care a refuzat si a impus "conditii inacceptabile", dupa cum a declarat Nicolas Sarkozy, citat de AFP.
"Interesul Marii Britanii nu era protejat". Declaratia ii apartine premierul britanic David Cameron care a si-a justificat astfel  refuzul de modificare a tratatului UE. Britanicul vorbeste despre o "decizie dificila, dar buna".

"Daca nu poti obtine siguranta in interiorul tratatului, este mai bine sa ramai in afara", a apreciat premierul in cadrul unei conferinte de presa la incheierea primei zile a summitului de la Bruxelles.

Londra a amenintat de mai multe ori ca isi va exercita dreptul de veto. Marea Britanie a cerut mai multe concesii din partea partenerilor sai, care au fost considerate excesive.

Principala conditie britanica, potrivit unor diplomati: obtinerea posibilitatii de a bloca legile UE privind supravegherea financiara paneuropeana, in cazul in care Londra considera ca "interesul sau national era amenintat".  Concret, chiar daca un text era votat cu majoritate, Marea Britanie ar fi putut cere sa fie examinat la nivelul cel mai inalt, cel al sefilor de stat si de Guvern (Consiliul European), unde ar fi trebuit sa obtina sprijin unanim. Londra ar fi avut astfel de facto un drept de veto.

Cererea a fost insa considerata inacceptabila pentru ca asta ar fi insemnat excluderea City din Londra, principala piata financiara europeana, dintr-o parte a supravegherii paneuropene.
Sursa
Pe aceeasi tema:

Marea Britanie a facut primul pas in afara UE. Refuzul lui Cameron de a se alinia celorlalte state membre a socat Londra 

Englezii isi sustin premierul: “Euro va pica.Trebuie sa iesim din UE” Ce si-au zis Sarkozy si Cameron

miercuri, 7 decembrie 2011

Generatia cu cheia de gat - documentar difuzat pe B1TV cu Zoltan Andras

Zoltan Andraș la emisiunea "Generația cu cheia de gât" realizată de Sanda Nicola și difuzată pe B1TV.

"Generația cu cheia de gât" îi reuneşte pe toţi cei care au copilărit în anii '70, '80, începutul anilor '90 şi care astăzi reprezintă segmentul cel mai activ al populaţiei. Sanda Nicola stă de vorbă cu exponenţii acestei generaţii despre trecut şi prezent, despre tentaţia emigrării şi motivele pentru care rămân în România. În comunism, au fost educaţi să vorbească încet "pentru că aud vecinii", să îndure "pentru că aşa sunt vremurile", să stea la rând ca să nu-şi piardă locul la coadă, dar astăzi, cei care au copilărit cu cheia de gât se văd nevoiţi să dea din coate şi să strige cât mai tare pentru a supravieţui în capitalism.

Publicul participă activ la realizarea acestei emisiuni, multe pasaje fiind ilustrate cu fotografii primite de la telespectatori din toată ţara care, la rândul lor, fac parte din aceeași generație.

duminică, 4 decembrie 2011

De la primavara araba la iarna natiunilor. Aurel Rogojan: In ziua de astazi, cine tine cu tara lui si incearca sa o apere e prost, extremist, terorist ...

libia ghaddafi 150x150 De la “primavara” araba la iarna natiunilor. Aurel Rogojan: In ziua de astazi, cine tine cu tara lui si incearca sa o apere e prost, extremist, terorist…Publicam mai jos si o analiza a generalului (r) Aurel Rogojan pe tema lumii arabe de ieri, azi si maine si a agresiunilor din Egipt, Siria si Libia, provocata de lansarea cartii ambasadorului Dumitru Chican, “Primavara araba sau chipurile lui Janus”:Excelenta, Domnule Ambasador al Republicii Irak la Bucuresti, Onorat auditoriu, Multumesc Editurii Proema pentru invitatia de a ma adresa distinsului si reprezentativului auditoriu prezent la acest eveniment cu totul special. Asumarea proiectului editorial “Biblioteca araba” este, in opinia noastra, un important si binevenit act de cultura, data fiind, pe de o parte, universalitatea spiritualitatii acestei lumi fascinante, iar, pe de alta parte, refuzul obstinant al fundamentalismului si exclusivismului occidental de a-i cunoaste si intelege intim pe musulmani, in general si pe arabi, in special.

Relatiile Romaniei cu lumea araba constituie un capitol al istoriei veacului trecut care, atunci cand se va scrie numai in lumina adevarului, va darama esafodajul multor mari minciuni politico-mediatice, lansate in spatiul comunicarii publice pentru a impune istoria falsa, bazata pe miturile propagandei invigatorului vremelnic.
Avem in fata noastra, la acest eveniment, o intrebare de neevitat: Cine au fost si sunt arabii si care au fost si mai sunt patriile lor?
Raspunsul sau raspunsurile la dubla intrebare ne-ar putea indica cine sunt cei interesati sa controleze prezentul lumii arabe, pentru a-i rescrie trecutul si a-i stapani viitorul.
Eu as dori ca nepotii mei sa invete despre lumea araba, ceea ce si eu am invatat, fara a fi agresat cu informatii si cunostinte prelucrate pentru a eluda sau ascunde adevari incomode, pentru unii de-a dreptul compromitatoare.

La scara timpului istoric, civilizatia lumii nu si-a decontat ceea ce datoreaza lumii arabe.
In secolul VII un popor necunoscut de nomazi a intrat spectaculos pe scena istoriei universale.
In mai putin de zece ani, arabii, impulsionati de noua lor religie, cuceresc Iranul, Mesopotamia, Irakul, Siria, Palestina si Egiptul.
In urmatoarele sase sau sapte decenii stapanesc Sicilia, Africa Septentrionala si Peninsula Iberica, aproape in intregime.

Trec Pirinei, ajung pe Valea Loarei si ameninta puternicul regat al francilor merovingieni, in timp ce la rasarit ating granitele Indiei si Chinei, iar in sud- vest pana la actualele granite ale Etiopei si Sudanului.
In mai putin de un secol, arabii au creat un imperiu mai intins decat fusese marele Imperiu roman la apogeul sau.

Astfel, intr-o perioada in care Europa suferea de pe urma dezastruoaselor invazii barbare, arabii au jucat, in multe privinte, un rol de educatori ai Occidentului, aportul lor constituindu-se intr-o componenta a culturii si civilizatiei medievale europene.

[Sub aspectul civilizatiei urbane, in jurul anului 1000, cand in Europa foarte putine orase aveau populatie de peste zece mii de locuitori, arabii aveau orase cu peste un million de locuitori (Bagdadul – 1,5 milioane locuitori de sex masculin), numeroase cladiri cu etaje, bai publice (60.000 in Bagdad), scoli, spitale si aziluri (60 in Cordoba).Strazile erau bine luminate noaptea, cu lampi cu petrol in Iran si Mesopotamia, cu lampi cu ulei in Siria si Egipt. Alimentatia cu apa era asigurata in fiecare oras de catre un serviciu special. Mestesugurile si comertul erau bine dezvoltate si reglementate, pentru a se preveni fraudele, ori desfacerea produselor falsificate, alterate sau necorespunzatoare calitativ.]
Din Golful Persic pornea cel mai important drum comercial maritim, pana in China, la Canton. In anul 800 coloniile de negustori arabi in China aveau un statut perfectat pe cale diplomatica.
Ceea ce as-a intamplat dupa apogeul Marelui Imperiu Arab este de mult istorie. A invingatorilor, a invinsilor.

Noua ordine mondiala nu a inceput pentru intreaga lume araba sub cele mai bune auspicii. Pentru unele state arabe, asa numite din “axa raului” si devenite tinte ale “razboiului mondial antiterorist”, a inceput chiar foarte prost. Unica superputere mondiala, pe o parte, ofensata de atacurile gruparilor extremiste fundamentalist – islamice, iar, pe de alta parte, confruntata cu amenintarea de a nu putea controla rezervele mondiale de petrol detinute ori controlate de regimuri politice islamice, nesigure din punctul de vedere al intereselor si obiectivelor securitatii sale nationale, Statele Unite ale Americii, si-a reconsiderat strategia politica fata de lumea islamica, in general si fata de cea araba, special.
In contextul creat dupa evenimentele din septembrie 2001, “Alianta mondiala antiterorista” , condusa de Statele Unite , secondata de unii dintre principalii si traditionalii sai aliati, a mobilizat apropate intreaga planeta impotriva unui inamic invizibil, dar neechivoc, etichetat ca fiind motivat de o ideologie religioasa fundamentalist –islamica.
De ce a fost posibila o asemenea eroare istorica la scara planetara si unde va ajunge lumea in urma consecintelor?
Intre urmarile unei asemenea impartirii a lumii si al unui astfel de debut al noii ordini mondiale, tarile arabe au avut mult prea putine optiuni in ceea ce priveste participarea si manifestarea lor in viata politica internationala.
Am primit tarziu exemplarul cartii “Primavara araba sau Chipurile lui Ianus”, ca sa ma refer aplicat asupra temei si mesajelor.
Nu prea tarziu, insa, pentru a nu fi provocat de anumite abordari si a simti nevoia complinirii lor cu noi informatii, doarece cartea refera asupra unor realitati dinamice, dintr-un proces in care – aici poate ca am o opinie clar transanta,diferita de autor – nimic nu este intamplator. Toate surprizele – cu ghilimele de rigoare – au fost cu parcimonie planificate.

Am sa exemplific cu cazul Libiei.

Care au fost fortele dezlantuite asupra lui Gaddafi si a poporului libian?
Mereu si mereu am auzit de poporul inocent in lupta cu tiranul cel rau.
Cine este acest popor “nevinovat”, cine sunt acesti “rebeli”, asa cum au fost numiti ei in mass media internationala ?

Este vorba de patru forte interne principale, toate infiltrate si imputernicite de mandatari externi :
1. Triburile monarhiste Harabi si Obeidat din coridorul Benghazi – Darna – Tobruk. In timpul luptei impotriva colonialismului italian, aceste triburi au servit in zona interesele britanice. Drept recompensa, unul din leaderii lor a fost urcat pe tronul Libiei, sub numele de regele Idris I. Acest rege a fost indepartat de Gaddafi in anul 1969 !

2. Al Qaeda. Organizatia Al Qaeda a fost infiintata in anii 1981-1982, in timpul razboiului din Afganistan, de catre Robert Gates, Secretarul de Stat al Apararii american de pina in iulie 2011, pe vremea aceea adjunct al sefului CIA. Scopul a fost acela de a crea o arma in lupta cu URSS. De atunci, Al Qaeda a fost folosita pentru a declansa razboaie in diferite tari, sub pretextul de a lupta impotriva Al Qaeda ( Serbia, Afganistan ) sau de a ajuta Al Qaeda (deghizata acum sub numele de “rebeli” in Libia). Desi infiintata de CIA in Afganistan, Al Qaeda care a luptat in Libia este de origine locala, pentru ca regiunea Darna este cea care a furnizat cel mai mare numar de membri din istoria acestei organizatii. Astfel, putem chiar spune ca Al Qaeda este libiana.

3. Al Frontul National de Salvare Libian, condus de Khalifa Hifter, agent CIA.

4. Miscarea rebelilor condusi de Nuri Mesmari, aflat cindva in anturajul lui Gaddafi. Acesta a fugit in octombrie 2010 din Libia la Paris, fiind urmarit in tara pentru deturnare de fonduri. In Franta , a primit consultanta serviciilor speciale de actiune externa ale Frantei , caderea regimului de la Tripoli.

Fortele externe :
1. Este cunoscut ce a facut NATO. Bilantul: cca. 60.000 de victime, majoritatea din rindul civililor.

2. Cel mai mare dusman al poporului libian, care a lovit in lumea intreaga, mai periculos si mai distructiv decit bombele, a fost atacul prin agresiunile psihologice de imagine. Prin intermediul caselor de presstitutie, razboiul psihologic a fost cistigat din start. Poporul libian nu a avut nicio sansa in fata opiniei publice internationale manipulate.

Despre Ceausescu s-a spus cindva ca avea toaleta cu accesorii de aur, iar in decembrie 1989 ca otravise fintinile. Despre Sadham Hussein s-a zis ca oamenii lui scoteau copiii kuwaitieni din incubatoare si ii lasa sa moara. Despre Gaddafi s-a spus ca a dat viagra soldatilor si ca ii indeamna sa violeze sau ca isi omoara proprii supusi (pe care de altfel, i-a facut anterior cei mai educati si mai bogati oameni din Africa).

Jurnalisti, oameni politici, istorici si altii despre care nu a auzit nimeni, adesea pe cheltuiala proprie si riscind totul, au calatorit in aceasta perioada in zona conflictului ca sa afle adevarul, ca sa aiba ce spune celorlalti si ca sa scrie istoria. Au trebuit sa intre in Libia din Egipt sau din Tunisia, pe uscat, caci caile aeriene si navale fusesera blocate . Acolo au gasit o lume cu totul diferita de ceea ce portretizase mass media. In pofida ceea ce stiau, Tripoli nu era ocupat, poporul nu era in teroare, majoritatea covirsitoare il sustinea pe Gaddafi, nu aveau loc violuri in masa, copiii mergeau linistiti la scoala…

Dimpotriva, au vazut si au filmat de exemplu demonstratia de la 1 iulie din Piata Verde din Tripoli (a auzit cineva de aceasta demonstratie?), unde in jur de 1 milion de oameni, in nici un caz citeva mii, asa cum s-a spus, – adica aproape toata populatia orasului Tripoli – au iesit in strada pentru a-si arata sustinerea fata de Gaddafi si opozitia fata de interventia straina , in scop umanitar si in numele poporului libian. Asemenea demonstratii au avut loc aproape saptaminal in toata tara. Desi stiau ca moartea avea sa vina asupra multora dintre ei in zilele urmatoare.
Un alt lucru pe care mass media nu l-a spus este de exemplu uciderea in masa a negrilor de catre rebeli, deghizata de occidentali in omorirea unor mercenari .

Un alt exemplu de presa alternativa (reala) este reprezentat de imagini ale victimelor bombardamentelor . Peste tot in lume asemenea materiale au fost cenzurate, pentru a nu se afla ce s-a intimplat de fapt.
Gaddafi o fi pacatuit, inclusiv prin faptul ca a incercat sa-si apere tara. In ziua de astazi, cine tine cu tara lui si incearca sa o apere nu se cuvine sa fie etichetat decat prost, extremist, terorist, criminal de razboi.
In alte asemenea precedente, istoria ne-a demonstrate ca, cel mai adesea, de ambele parti ale baricadelor s-au aflat oameni care au crezut sincer in maretia si gloria neamului, pentru care si-au pus ofranda pe altarul patriei vietile lor.
Urez Editurii Proema sa fie un promor temerar, competent si nepartinitor al valorilor si adevarurilor mistuitoare, precum arsita desertului, din lumea araba.

ALOCUTIUNEA GENERALULUI BRG. (R) AUREL I. ROGOJAN LA LANSAREA CARTII “PRIMAVARA ARABA SAU FETELE LUI IANUS”, AUTOR AMBASADOR DUMITRU CHICAN, EDITURA PROEMA, GAUDEAMUS, 24.11.2011,
Sursa: Ziaristi Online

sâmbătă, 3 decembrie 2011

Mesaj catre adolescenti !

Un mesaj bine conceput, cursiv, real si tintit al lui Tudor Chirila. Poate fi interpretat in moduri diferite (pozitiv/negativ) in functie de valorile personale si capacitatea de intelegere. Eu il preiau ca si ceva pozitiv, puternic si menit sa mobilizeze tanara generatie si sa-i arate locul si valoarea. Niciodata nu e prea tarziu si nici Tudor nu a renuntat, dovada consta in insasi existenta mesajului.

vineri, 2 decembrie 2011

Obama i s-a vandut lui Soros + indemnuri globale de a ne lasa pe mana lui

Informațiile potrivit cărora Soros îi dictează lui Obama unde și ce bani să dea par să prindă contur. Soros nu este numai cel care cumpără rezervele de cărbune ale unei țări întregi precum Kosovo sau cumpără drepturile de exploatare ale unor mari rezerve de gaze de șist ale unui stat precum Polonia.
Soros se află în spatele unor decizii strategice ale celui mai puternic om de pe planetă. Cel puțin, acestea sunt concluziile unei lucrări de amploare care tocmai a apărut în Statele Unite, scrisă de Peter Schweizer, un conservator care și-a făcut studiile la Oxford Univeristy și care a fost consilier pe probleme de politică externă al lui Sarah Palin.
Miliardarul George Soros i-a dat președintelui american Barack Obama direcții despre cum să aloce așa numitele “pachete de stimulare a economiei” într-o serie de întâlniri private pe care Soros le-a avut cu consileierii de rang înalt ai Casei Albe. Soros l-a întâlnit pe economistul șef al lui Obama pe data de 25 februarie 2009, dar și cu alți oficiali pe datele de 4 martie și 25 martie, exact în perioada în care se luau hotărâri cu privire la planul de stimulare a economiei. Tot în primul trimestru al anului 2009, Soros a cumpărat pachete de acțiuni la companii care în cele din urmă au beneficiat de fonduri la stat.

Câteva exemple concrete:
Soros și-a dublat deținerile la Hologic, o companie  din industria medicamentelor care a beneficiat de ajutor de stat.
Soros și-a triplat deținerile la producătorul de software Emulus, care a beneficiat de fonduri printr-un program de dezvoltare a infrastructurii de internet.
Soros a cumpărat un pachet de 210.000 de acțiuni la Cisco și o companie numită Extreme Networks, companie care s-a ocupat de instalarea de internet prin fibră optică în mediul rural, prin strategia de dezvoltare a infrastructurii de internet a lui Obama.
Soros a cumpărat 1,5 milioane de acțiuni la merican Electric Power, o companie căreia Obama i-a dat un miliard de dolari în iunie 2009.
Soros a cumpărat acțiuni la Ameren, o companie care a primit un credit de 540 de milioane de dolari de la Departamentul american pentru Energie.
În al doilea trimestru din 2009, Soros a cumpărat compania Blackboard, care activează în domeniul tehnologiei educației și care a primit fonduri de stat în cadrul unui program de stimulare a mediului educațional.
Soros a cumpărat Burlington Northern Santa Fe și CSX, ambele beneficiare de fonduri pentru dezvoltarea infrastructurii de cale ferată.



Seeking Alpha este unul dintre cele mai cunoscute site-uri specializate pe finanțe care există la ora actuală și unul dintre puținele recomandate de Roubini. Printr-un articol intitulat “Planul lui Soros de a redresa Europa este soluția corectă”, Seeking Alpha deschide drumul unor discuții pe care mulți le-ar considera de neconceput: Este Soros, cel care “a spart Banca Angliei,” salvatorul lumii?

Într-un articol publicat pe Financial Times, investitorul american George Soros a expus planul său ce presupune şapte paşi, pentru salvarea zonei euro de criza datoriilor.
“Fondul de stabilitate va fi apoi folosit pentru a garanta sistemul bancar, şi nu titlurile de stat. Recapitalizarea va fi amânată, dar ea va fi realizată la nivel naţional atunci când va fi cazul. Acest lucru este în conformitate cu poziţia Germaniei şi mai utilă pentru Franţa decât recapitalizarea imediată.”

În planul lui Soros, Fondul European pentru Stabilitate Financiară ar fi utilizat pentru garantarea sitemului bancar și nu pentru acordarea de împrumuturi.
Seeking Alpha scrie că varianta utilizătii FESF ca mecanism de garantare nu a fost luată în calcul de liderii europeni și ar fi bine să fie luată în calcul pentru că FESF nu trebuie să fie un organism pentru împrumuturi pentru că nu este bine capitalizat.
Există suficiente voci avizate, inclusiv oficiali, care recunosc că FESF nu are deține suficienți bani cât să poată sprijini financiar state precum Italia sau Spania.
În planul lui Soros, sistemul bancar este cel care joacă rolul principal în salvarea monedei euro. Dacă băncile ar beneficia de un girant, ar fi mai dispuse să aibă expuneri pe datorii suverane, ceea ce ar pune capăt tensiunilor de pe piețe și creșterilor dobțnzilor la care statele se împrumută.
“În timp ce Germania se opune total ideii de a utiliza BCE pentru salvarea crizei, planul lui Soros este singura opțiune”, scriu cei de la Seeking Alpha, care arată că eurobondurile nu pot fi o soluție viabilă atâta vreme cât până și Germania are probleme în a se împrumuta de pe piețe.
Fără eurobonduri, împrumuturile luate de la BCE ar fi fost singura opțiune, însă Germania nu vrea pornirea tiparniței de bani.

În lipsa unor alte opțiuni, planul lui Soros ar fi singurul viabil în acest moment. “Cred că Germania, BCE li restul Europei vor găsi punctle comune cu planul lui Soros”, scrie autorul analizei, care precizează într-o clauză de final că nu are dețineri de acțiuni și că nu intenționează să inițieze activități de investiții în următoarele 72 de ore.

Nemții nu vor să se împrumute la comun
Citește Nemții ar putea salva Europa: Ar fi catastrofal pentru ei
Rezultatele unui sondaj realizat de televiziunea ZDF arată faptul că aproape 80% dintre germani refuză emiterea de eurobonduri.
Studiul a fost realizat pe un eșantion de 1.276 de persoane și are o marjă de eroare de +/- 3 puncte procentuale.
Să-ți asumi responsabilităţi suplimentare pentru ţări care nu au respectat regulile
Ministrul finlandez de Finanţe, Jutta Urpilainen, a respins propunerea Comisiei Europene cu privire la emiterea de eurobonduri, se arată în declaraţiile ce vor fi publicate joi de săptămânalul german ‘Die Zeit’.
‘Pentru guvernul finlandez, emiterea de eurobonduri este un lucru care iese clar din discuţie’, a declarat Urpilainen.
Ministrul a adăugat că este imposibil să le explice propriilor cetăţeni de ce ar trebui să-şi asume responsabilităţi suplimentare, ‘din cauza unor ţări care în trecut nu au respectat regulile’.

De ce nu vor nemții să se împrumute la comun
Europarlamentarul PDL Theodor Stolojan a explicat pentru RFI că dacă titlurile vor fi emise în comun, nu va mai exista o presiune pe statele membre să-şi reducă datoriile.
Eu sunt de acord cu argumentul Germaniei. Nu este normal ca pentru o ţară sau două ţări care nu au dorit să respecte o disciplină în gestiunea finanţelor publice, a bugetelor naţionale, să te apuci să construieşti o întreagă arhitectură dintr-aceasta instituţională la nivelul UE, pentru a face ce? Pentru a disciplina o ţară sau alta. Au existat reguli, era pactul de stabilitate şi creştere economică, încălcat în mod sistematic, din păcate şi cu acceptul Germaniei şi al Franţei’, a argumentat Stolojan.

Nemții nu vor nici tiparnița de bani
Cancelarul german a respins ideea unei lărgiri a misiunii Băncii Centrale Europene pe care Parisul o avansează pentru a stopa accesul pe piețe a statelor aflate în dificultate. Ce părere au bancherii germani?
Sursa  : capital.ro

Mai cititi si:
Cine este si ce trebuie sa stim despre George Soros ?

joi, 1 decembrie 2011

De Ziua Romaniei,

imi doresc sa fie Ziua Romaniei in fiecare zi, la fel cum se intampla si cu celebrarea tuturor sarbatorilor importante. Adica sa ne mandrim cu tara noastra si sa o transformam intr-un loc in care ti-e mai mare dragul sa traiesti - si asta in fiecare zi. Care este rostul sa devii valoros, cald, darnic, mandru, falnic, intr-un cuvant ... mai altfel, daca o faci in functie de calendar ? Nici n-am sa mai folosesc cuvantele "nationalist" sau "patriot" pentru ca printr-o aberatie morbida au ajuns cuvinte interpretabile, din punctul meu de vedere e absurd.
Sa gasim motive de sarbatoare in fiecare zi, chiar si in cele mai grele momente ale vietii noastre. Important e pe cine hranesti: pe lupul cel Rau sau pe cel Bun din tine.
Imi plac sarbatorile, insa de Ziua Nationala doresc sa sarbatoresc valoarea fiecaruia dintre noi, valoare construita in timp si pe bazele puse de stramosii nostrii. Noi traim in prezent, pe temelia trecutului si fara sa existe un viitor, deoarece viitorul este mereu prezentul construit raportat la o data ulterioara. Tu nu ai influenta pe ce sa intampla maine, dar traind in prezent si consolidand pentru viitor, prezentul tau se va modifica in functie de drumul care l-ai vizualizat pentru viitor.
Imi doresc o tara frumoasa, mandra, curata atat pe strada cat si in suflet. Indiferent ce ai sau nu material, daca nu poti sa te bucuri de asta intre oameni frumosi si intr-un cadru frumos e degeaba si inutil in cel mai bun caz, insa e chiar distructiv cel mai adesea. Fa prezentul sa te reprezinte cu mandrie,  accepta si onoreaza trecutul si astfel vei cladi un viitor pe masura - atat tie, cat si urmasilor tai. Teoria e frumoasa, dar practica ne omoara, asa ca hai sa facem practica.
La multi ani ROMANIA !

Mai vedeti si:
1 Decembrie 2010 - pentru toate gusturile