duminică, 31 iulie 2011

Catedrala Mantuiri Neamului, subiect de documentar

Catedrala Mantuirii Neamului a devenit subiectul unui reportaj al televiziunii Deutsche Welle. Postul german constata ca impunatorul proiect de sute de milioane de euro este construit la foc continuu, desi tara e afectata de criza. Surprinzator, spun reporterii, in acelasi timp se inchid scoli si spitale. 

joi, 28 iulie 2011

Monsanto confruntat de fermieri

 Farmers Market
Peste 270,000 de fermieri de hrana organica s-au unit intr-un proces intentat lui Monsanto pe 30 martie. Fermierii se bat cu acest gigant Monsanto pentru o cauza nobila si anume pentru dreptul de a pastra o parte a lumii aprovizionata cu hrana organica - totodata protejandu-se astfel de toate acele acuzatii aberante de furt ale semintelor modificate genetic - atunci cand acestea de fapt le contamineaza prin vant si polenizare culturile proprii.

Consumatorii sunt puternici. De mai bine de o decada s-a produs un schimb continuu intre cumparatorii de mancare rapida-mai mare-mai ieftina (produsul fermelor industrializate) catre fermierii autohtoni. Toate aceste manevre din fabricile automatizate au fost demascate in documentarul Food Inc. Fermierii cer o agricultura pastrata la nivel local intr-un mod continuu si sustenabil - pentru sanatatea noastra, a animalelor si a pamantului insusi.

Insa cu toate aceste seminte patentate ce se infiltreaza in mediu cu atata agresivitate, tot ce este organic este supus riscului. De exemplu semintele de rapita Monsanto - Genuity, cele ce sunt pregatite sa reziste la Roundup - au ajuns atat de raspandite incat astazi uleiul traditional de rapita a devenit un fel de specie pe cale de disparitie. Fermierii urmaresc prin acest proces sa previna contaminari similare ireversibile pentru porumb, soia si alte genuri vegetale. Insa si mai mult decat atat, ei doresc sa se protejeze de la acuzatiile Monsanto cum ca folosesc ilegal seminte modificate cand de fapt e vorba de o contaminare pe care ei doresc sa o evite cu orice chip.

"Suna de-a dreptul pervers ca un fermier de produse organice contaminat cu seminte transgenice este acuzat de violare a brevetului" spune directorul Fundatiei Publice pentru Brevete - Dan Ravicher intr-un articol despre acest proces intentat de catre fermieri. Insa Monsanto este cunoscut pentru astfel de acuzatii facute si in trecut impotriva acestor fermieri "nefericiti". Insa desi megacorporatia se bucura de cresterea valorii actiunilor sale, Departamentul de Justitie al Statelor Unite continua sa analizeze aceste acuze despre practici frauduloase ale Monsanto.

Monsanto care a cumparat peste 20 de mari producatori si comercianti de seminte pe intinsul tarii de-a lungul ultimei decade, a urmarit o politica stricta cu clientii sai, obligand cumpararea semintelor modificate in fiecare an, in loc sa se poata folosi seminte in mai multe sezoane diferite. Iar fermierii care s-au opus au fost pusi pe lista neagra pentru totdeauna.

Monsanto a intins o panza uriasa peste agricultura. Si precum Ravicher evidentieaza: "este de altfel in interesul financiar Monsanto de a elimina toate semintele organice pentru a putea avea un monopol total peste hrana noastra."
Imaginati-va o luma lipsita de recolte viguroase traditionale si toate controlate de o singura companie cu un apetit nestins asupra proprietatii intelectuale ? Mai simte si altcineva un vant rece pe sira spinarii cand isi imagineaza asta ?
Si acum imaginati-va o lume in care mii de familii de fermieri se bat intr-o lupta buna in care vor sa pastreze dreptul consumatorilor in a-si alege hrana - si sa castige !
Sursa: Utne.com

Mai cititi/vedeti si: 

miercuri, 20 iulie 2011

Uitati de argintul la 50 $. Pretul argintului ajustat la inflatia reala e de 500 $ +

Un alt articol interesant de lecturat ------->

"Acum aurul este aproape de dublul valorii sale din 1980 - adica de 850 dolari pe uncie. Argintul pe de alta parte este cu 20 % sub valoarea sa din 1980 de 48.70.
Urmeaza un joc furios si rapid de recuperare a valorii argintului prin care pretul va strabate fara zabovire maximumul acelei valori.
Priviti cat de silentioasa este media si toti cei inversunati impotriva argintului in toata aceasta perioada.

Noi stim cu totii ca cei 48.70 de dolari pe uncie in anul 2011 nu-ti cumpara nici pe departe aceleasi bunuri ca si in 1980. Daca ar fi sa luam in calcul pretul din 1980 folosind numerele musamalizate ale inflatiei date de guvern, chiar si cu aceste cifre oficiale inflatia ajustata pentru argint ar duce pretul acestui la 132.07. Asta inseamna ca suntem cu 68 % sub valoarea "reala" ajustata. Daca folosim aceleasi calcule pentru aur atunci am avea suma de 2305 $. Asta inseamna ca suntem cu 31 % sub aceasta cifra. Astfel oportunitatea devine mult mai mare pentru investitiile in argint fata de aur.
Insa valoarea reala, adevarat reala cred ca este mult, mult mai mare – din mai multe motive. In primul rand guvernul te minte despre adevarata rata de inflatie.

Un articol recent de pe CNBS arata cum guvernul te minte si in ziua de astazi despre rata inflatiei. Ei fac asta pentru a te putea fura mai bine, e simplu. Fiecare dolar pe care ei il printeaza devine o taxa directa pentru salariile si economiile voastre. Ei sunt nevoiti sa va tina asteptarile cat mai jos ca sa nu va panicati in timp ce ei va jecmanesc. Guvernul ascunde aceasta inflatie reala folosind 4 trucuri majore pentru asta (aveti articolul detaliat despre asta aici). Prin acestea guvernul e capabil sa anunte o inflatie benigna de 2.4% cand de fapt rata reala este de peste 10%. Asa ca rata inflatiei este de 4 ori mai mare decat numarul official CPI pentru aur si argint, ceea ce ar plasa pretul real la 528 $ pentru argint si 9220 $ pentru aur.

Aceste numere sunt mult mai realiste pentru ca rezerva valutara a crescut enorm din 1980. Folosind componenta monetara M2 avem aproximativ de 10x mai multi bani in economie. Asa ca argintul de 48 $ in 1980 si cu 10 x mai multi dolari in circulatie duce pretul la 487 $ si 8500 $ pentru aur. Cu acestea in minte suntem mile departare de adevaratul record in aceste metale.

Si asta este doar un factor in pretul argintului.

• Cand realizezi ca este mult mai putin argint in lume fata de 1980, 500$ pare o valoare prea mica
• Cand realizezi ca sunt de 50 % mai multi oameni in lume fata de 1980 atunci 500 $ pentru argint e prea putin
• Cand realizezi ca doar 15 % din populatie a participat la cresterea pretului argintului in anii 70’ atunci 500 $/uncia devine prea putin
• Cand realizezi ca sunt mult prea multi dolari, euro, yeni, yuani si alte monede in lume din 1980 incoace atunci 500$ e putin
• Cand realizezi ce se va intampla la un colaps mondial al acestor valute de hartie si toate bunurile masurate in hartie precum actiunile, obligatiunile cat si piata imobiliara … atunci argintul devine nepretuit.

“Una din bancile cele mai mari din Statele Unite mi-a trimis un mesaj astazi ca daca va veni un QE3, am putea vedea aurul la 5000 de dolari si argintul la 1000. Imi pare nespus de rau pentru toti cei legati de venituri fixe in valute fiat deoarece nu vor putea sa cumpere lucruri cu acei bani de hartie.” Peter Hambro – presedintele Petrapavlovsk (anterior Peter Hambro Mining) una dintre cele mai mari companii miniere de aur din Marea Britanie listata la bursa din Londra in cadrul FTSE 250 Index.
Sursa

Mai cititi si:
Un experiment periculos: americanii se pregatesc sa inunde lumea cu dolari
Razboiul valutelor
Aurul si argintul la un pas de o noua detonare
De ce sa cumparam argint si aur astazi ?
Lucruri importante de stiut despre AUR si ARGINT
Un calcul interesant asupra valorii actuale a unciei de aur si argint
Dezvaluiri importante despre lumea araba, petrol si metale (planul de implementare a Noii Ordini Mondiale) - Lindsey Williams. Fratia Musulmana - unealta inteligentei britanice. Yemen si Siria urmatoarele pe lista ...

luni, 18 iulie 2011

Un experiment periculos: americanii se pregatesc sa inunde lumea cu dolari

... si ceea ce am tot discutat noi aici despre inevitabilul QE3 incepe sa se contureze prin stirea prezentata de Money.ro:


După două experimente monetare periculoase, care au scumpit mâncarea şi petrolul la nivel global, Rezerva Federală a Statelor Unite mai pregăteşte încă unul.

În ultimul său discurs, şeful Fed Ben Bernanke a indicat, în limbajul de lemn specific băncii centrale, că, la nevoie, dacă evoluţia economică o cere, am putea vedea încă o rundă de quantitative easing, adică de tipărire de dolari.

"Rămâne posibilitatea ca evoluţiile economice slabe din ultima vreme să se dovedească mai persistente decât se aştepta şi riscurile deflaţioniste să reapară, ceea ce implică suport adiţional din partea politicii monetare. Rezerva Federală rămâne pregătită să răspundă dacă evoluţiile economice ar indica că ajustările politicii monetare ar fi adecvate", a declarat Bernanke în faţa Congresului. Nu se ştie încă momentul în care Fed îşi va pune în practică planul, unele estimări indicând toamana târzie ca o perioadă probabilă. Cert este că, după discursul oficialului, aurul a atins un preţ record, semn că lumea se teme de inflaţie.

Pentru că dobânda cheie e aproape de 0 şi nu mai are cum să scadă, singura posibilitate de intervenţie a Fed e să arunce cu bani în piaţă. Mecanismul este următorul: Fed cumpără ipoteci şi bonduri de tot felul cu bani creaţi din nimic. Astfel, în sistemul bancar ajung noii bani pe care băncile ar trebui să-i folosească la ce ştiu ele mai bine: să îi dea cu împrumut. Totuşi, băncile îi pot folosi şi la investiţii, de exemplu în mărfuri de toate felurile sau petrol, ori să-şi întărească capitalul.

Dobânzile percepute de bănci la credite (de consum, ipotecare, corporate etc.) ar trebui să scadă şi lase mai mulţi bani debitorilor care ar trebui să îi cheltuie, în timp ce dobânzile la obligaţiunile de stat ar trebui să scadă şi ele.

Până acum, au mai fost încă două tranşe de politică monetară neconvenţională – trei dacă includem şi QE Lite –, care au avut urmări foarte proaste la nivelul inflaţiei globale, după ce preţul mărfurilor a crescut puternic, şi urmări la fel de proaste la nivelul economiei SUA.

Primul program de quantitative easing (QE1) a fost lansat de Fed la sfârşitul lunii noiembrie 2008 şi s-a terminat în martie 2010. Pe durata programului, Fed a cumpărat active de 1.750 miliarde dolari. În august 2010, Bernanke a anunţat că lichiditatea din activele care ajung la maturitate va fi reinvestită în loc să fie retrasă, program ce a purtat numele de QE Lite. Prin noiembrie 2010 a început QE2, în valoare de 600 miliarde de dolari, acesta încheindu-se recent, la sfârşitul lunii iunie.

Programul Fed nu a reuşit să facă ceea ce şi-a propus. Şomajul a rămas la un nivel ridicat şi chiar creşte în ultima vreme, în timp ce dobânzile la obligaţiunile de stat au crescut. Bineînţeles, mai mulţi dolari în piaţă înseamnă că valoarea dolarului scade în comparaţie cu celelalte monede, aşa cum se poate vedea din acest grafic.

Mai mult, în luna februarie a acestui an, când QE2 era în priză, preţurile la alimentele de bază au ajuns la niveluri record, la fel şi preţul petrolului. Inflaţia de bani a împins preţurile foarte sus, în combinaţie cu un an agricol 2010 prost şi criza din Libia, mecanismele fiind prezentate în acest material. Abia în ultimele luni preţurile s-au mai calmat, deşi inflaţia reală în SUA rămâne ridicată.

Acum, confruntat cu o evoluţie proastă a economiei, Bernanke vrea să tipărească şi mai mulţi bani pentru a o pune în mişcare, deşi soluţia s-a dovedit ineficientă. Şeful Fed din Dallas Richard Fisher spune că politica monetară şi-a atins limitele şi pune sub semnul întrebării eficienţa QE2. Pieţele sunt înecate în lichiditate şi mai multă nu ar aduce creşterea economică. Mai mult, băncile au 1.500 miliarde de dolari în rezerve în exces la Fed, bani care pot fi plasaţi oricând sub formă de împrumuturi, ceea ce, graţie sistemului de rezerve fracţionare, înseamnă credit de 15.000 de miliarde. Masa monetară M1 (formată în mare parte din bani cash în circulaţie sau în conturi curente) este de 2.000 de miliarde în acest moment, în timp ce baza monetară (cash în circulaţie + cash în depozite + rezervele băncilor) e de 2.645 miliarde. Ceea ce îi face pe unii să se întrebe ce s-ar întâmpla dacă băncile ar pune în mişcare banii adormiţi.

Politica periculoasă şi destabilizatoare a americanilor a fost criticată de economişti, de oficialii chinezi şi chiar de cei ruşi.

Însă, de efectele benefice ale tiparniţei se bucură jucătorii de pe Wall Street. Se poate obseva din graficul de mai jos cum a evoluat indicele Dow Jones în funcţie de programele de QE.



Şi să revedem un grafic îngrijorător de acum două luni, care arată cum ne-ar putea scumpi americanii din nou viaţa.


Achiziţiile de bonduri de către Fed (scara din stânga în miliarde de dolari) în raport cu evoluţia indicelui preţurilor mărfurilor Thomson Reuters/Jefferies CRB (scara din dreapta), care urmăreşte preţurile a 19 mărfuri agricole, energetice sau metale.
Mai cititi si:

joi, 14 iulie 2011

Elenii: Grecia este victima unei conspiratii internationale

Grecia a adoptat un nou plan de austeritate şi a scăpat de sabia lui Damocles. Deocamdată. Trei greci implicaţi în business şi diplomaţie în România ies la rampă cu o explicaţie controversată a unei crize care ar putea lăsa Grecia fără suveranitate fiscală o bună bucată de vreme.

Dar dacă Grecia este victima unei conspiraţii inter­naţionale? Dacă tot ce vedem nu este decât o punere în scenă în vederea unui alt scop, care ne scapă la prima privire? Este un scenariu pe care din ce mai mulţi greci par dispuşi să‑l îmbrăţişeze – atât oameni simpli, cât şi oameni de afaceri sau politicieni. Însuşi prim‑ministrul ţării, George Papandreou, făcea anul trecut unele declaraţii care duceau cu gândul la o astfel de ipoteză. „Acesta este un atac asupra zonei euro dus de alte interese politice şi financiare (...). Noi suntem ţinta, dar scopul este altul“, a declarat Papandreou, citat de „The Economist“, în mai 2010, când a avut loc prima criză a datoriilor Greciei care a reizbucnit şi mai puternic anul acesta.

Sunt întemeiate aceste credinţe sau ilustrează doar tentaţia umană de a da vina pe alţii pentru propriile greşeli? Exact în zilele în care Parlamentul elen vota al doilea plan de austeritate pentru Grecia, MONEY EXPRESS s‑a întâlnit cu trei oameni de afaceri şi diplomaţi greci din România care au vorbit deschis despre cum interpretează ei criza prin care trece ţara lor.

„NU PLĂTIM!“ „Datoriile acestea nu pot fi justificate şi nu ar trebui să fie plătite“, o spune relaxat, într‑o română cu accent elen, Athanase Dakas, în timp ce rotocoalele de fum din trabucul său proaspăt aprins se înalţă uşor către tavanul sălii de conferinţe a hotelului Hilton din Capitală.
Omul de afaceri grec rosteşte cu nonşalanţă o idee care cu siguranţă le‑ar da fiori reci pe şira spinării tuturor bancherilor din Europa de Vest. În principiu, oricine ia bani cu împrumut trebuie să‑i plătească înapoi, dar Dakas crede că nu este moral ca poporul grec să plătească nişte datorii făcute de politicieni corupţi care au cedat lobby‑ului internaţional făcut de marile instituţii financiare.

Dakas susţine că ţările dezvoltate au avut tot interesul să finanţeze excesiv această ţară pentru că banii daţi cu împrumut se întorceau în ultimă instanţă înapoi. „Dacă o guvernare grecească a acceptat un împrumut de câteva miliarde de euro de la Germania, iar din aceşti bani o parte au fost cheltuiţi pe avioane militare şi fregate achiziţionate de la marile companii producătoare de arme din Germania, ceva nu este în regulă aici. De ce să vină acum Germania la mine să‑mi ceară bani?“, se întreabă retoric Dakas.

Cu studii la Bucureşti şi în SUA, Dakas (56 de ani) este un grec autentic căruia îi plac şi businessul, şi filosofia pentru că „în orice se întâmplă există o filosofie, nu‑i aşa?!“, spune el zâmbind. Potrivit propriilor declaraţii, are investiţii de circa 10 milioane de euro în România, fiind acţionar la mai multe firme – Analko Invest (vopseluri), Novoplast (mase plastice), Sacconi Invest (real estate) sau Ana Aslan (medicină) –, iar recent a mai început o investiţie, de 20 de milioane de euro, într‑o fabrică de hârtie şi detergenţi la Jilava.

Nu îi este deloc teamă să‑şi expună ideile, oricât de radicale ar părea. „Germanii ne‑au pus să vindem toată Grecia, să tăiem cheltuielile de sănătate şi de educaţie, dar dacă puteţi să vă imaginaţi, niciodată nu au spus să tăiem nici un euro din bugetul de achiziţii militare pentru că aici au interese mari fabricile din Germania“, afirmă el. Poate că afirmaţiile sale sunt exagerate, dar un sâmbure de adevăr tot pare să existe.

TEORII ŞI TEORII. Grecia cheltuieşte pe armament aproximativ 3,6% din PIB, mai mult decât orice altă ţară din Uniunea Europeană, mai ales din cauza tensiunilor cu vecinul său mai mare, Turcia. Dar tot Dakas spune: noi de fapt nu avem nici o problemă cu Turcia. Cu toate acestea, un stat cu o populaţie de aproximativ 11 milioane de locuitori, Grecia a fost cel de‑al cincilea mare importator de arme al lumii între 2005 şi 2009, potrivit Stockholm International Peace Research Institute (SPIRI). Chiar şi în 2009, în toiul crizei financiare mondiale, bugetul de apărare al Greciei a crescut nominal de la 5,81 miliarde de euro la 6,24 miliarde de euro.

Cu aceste cifre în faţă, se ridică o întrebare legitimă: cât de corect este ca populaţia Greciei să sufere pentru a plăti datoriile făcute de statul elen pentru achiziţia de arme? Dakas propune înfiinţarea unei comisii internaţionale care să auditeze toate împrumuturile contractate de Grecia în ultimii 30 de ani, iar sumele cheltuite pe achiziţia de bunuri inutile – precum echipamentele militare – să fie şterse din valoarea totală a datoriei. „Poporul grec nu are nici o vină. Ce putem să facem? Să murim toţi ca să plătim datoria?“, exclamă Dakas, foarte intrigat de faptul că Grecia este practic forţată să renunţe la suveranitatea sa fiscală.

Şi nu este singurul care gândeşte aşa. Mulţi greci încep să acrediteze teorii care susţin că ţara lor nu este decât o victimă a unor comploturi internaţionale. Ioannis Paschalis, consilierul economic al Ambasadei Greciei la Bucureşti, avea cu el la interviul cu MONEY EXPRESS o carte de business care detaliază astfel de teorii. Este vorba de cartea „La Banque. Comment Goldman Sachs dirige le monde“ (Banca. Cum conduce Goldman Sachs lumea – n.r.), scrisă de jurnalistul belgian Marc Roche şi publicată în 2010. Pe scurt, cartea devoalează faptul că Goldman Sachs – cea mai mare bancă de investiţii americană – controlează lumea prin diverse practici mai mult sau mai puţin ortodoxe, iar Grecia – alături de alte state periferice ale UE – nu este decât o simplă victimă a acestui gigant financiar cu active de peste 900.000 mld. dolari. Teoria este cu atât mai seducătoare cu cât în cazul Greciei Goldman Sachs a avut o implicare directă. Presa internaţională a dezvăluit încă de anul trecut că Goldman Sachs a ajutat în mod sistematic guvernul Greciei să cosmetizeze statisticile reale legate de datoria suverană cumulată între 1998 şi 2009, prin intermediul unor instrumente financiare sofisticate numite CDS (Credit Default Swap). De fapt, crede Paschalis, aceste instrumente financiare sunt foarte toxice pentru că permit speculatorilor să câştige foarte mulţi bani din intrarea în faliment a unor state. Simplificând, CDS‑ul este ca un fel de asigurare de viaţă pentru state: creditorii (în general bănci) primesc o asigurare dacă statele împrumutate intră în incapacitate de plată. Diferenţa faţă de poliţele de asigurare tradiţionale este că aceste CDS pot fi cumpărate de instituţii care nu au nici un interes direct în rambursarea creditului şi care pot câşiga foarte mulţi bani dacă creditul respectiv nu mai poate fi rambursat. Şi teoriile conspiraţiei merg până acolo încât spun că speculatorii pot chiar „ajuta“ statul îndatorat să intre în faliment. „Este ca şi cum tu ai da cuiva un măr care este otrăvit. Ştii sigur că cel care a luat mărul va muri şi te duci la cea mai apropiată casă de pariuri şi pariezi un milion de dolari că respectivul va muri“, descrie mai plastic Ioannis Paschalis impactul negativ al acestor instrumente perverse asupra economiilor mondiale. Athanase Dakas duce raţionamentul şi mai departe, spunând că adevărata cauză a problemelor lumii este sistemul capitalist, mai ales forma sa extremă din ultimii zece ani: neoliberalismul. „În capitalism, cel mai important este profitul, iar profitul distruge totul pentru că nu ţine cont nici de democraţie, nici de ideologie, de nimic“, spune omul de afaceri. Nu este întâmplător, crede el, că această criză a Europei a început în Grecia, locul de unde a luat fiinţă civilizaţia occidentală. Capitalismul şi‑a atins limitele şi este nevoie de un nou sistem de organizare economică şi socială.

O CHESTIUNE DE MENTALITATE. Dincolo de toate aceste filosofii, nimeni nu poate nega că Grecia are o serie de probleme cât se poate de concrete şi palpabile, cea mai importantă fiind evaziunea fiscală la scară largă. O recunosc şi interlocutorii MONEY EXPRESS. Aproximativ un sfert din economie nu plăteşte deloc taxe, potrivit unor estimări recente ale ministrului elen al Muncii. Salariile grecilor s‑au dublat în medie în ultimul deceniu, ceea ce nu se poate spune despre productivitatea muncii în această ţară. Iată o mostră: potrivit „The Economist“, în 2009, căile ferate greceşti au strâns doar 174 de milioane de euro din vânzarea de bilete de călătorie şi alte venituri. Au cheltuit în schimb 246 de milioane de euro cu salariile şi au pierdut în total 937 de milioane de euro. Explozia cheltuielilor publice a culminat cu organizarea Olimpiadei de la Atena din 2004. Yorgos Kossyvakis, om de afaceri grec şi fost funcţionar la Comisia Europeană timp de aproape 20 ani, bănuieşte că una din cauze este şi mentalitatea acestui popor. „Trebuie să o recunoaştem: grecii, ca şi românii, au o mentalitate balcanică. (...) În Grecia, familia are un rol foarte mare. Mulţi tineri nu muncesc şi preferă să stea cu părinţii până la vârstă înaintată. În Belgia, la 20 de ani pleacă de acasă să muncească. Aici şi religia are un rol...“, crede Kossyvakis, care îşi împarte timpul între Grecia, România şi Belgia, având investiţii importante pe bursele din cele trei ţări. Kossyvakis are o viziune optimistă legată de viitorul ţării sale. Grecia, spune el, va fi susţinută de Uniunea Europeană cu orice preţ, „chiar dacă va fie nevoie de 20 de ani de reforme“. „Vor fi reforme importante, se vor face privatizări masive“, spune el.

Cât despre scenariul ieşirii Greciei din zona euro, Kossyvakis nici nu vrea să audă. „Niciodată să nu spuneţi asta. Nu se poate să te întorci înapoi. În ziua de azi nu este de conceput pentru mine ca o ţară să iasă din zona euro“, afirmă categoric omul de afaceri. El crede că politicienii europeni „sunt mult prea deştepţi“ pentru a lăsa moneda euro să se piardă, deoarece asta ar însemna ca dolarul să devină din nou valuta‑vedetă a lumii. Un faliment al Greciei ar fi o catastrofă şi o umilinţă pentru Uniunea Europeană care în 1999 a lansat euro – cel mai ambiţios proiect al său şi un simbol al unităţii bătrânului continent. Kossyvakis este însă un european convins şi susţine că Uniunea Europeană va ieşi mai puternică din această încercare. „Trebuie să devenim mai europeni. Nu ne mai putem permite să cheltuim mai mulţi bani decât putem produce“, spune Kossyvakis despre conaţionalii săi.

Din păcate eforturile lor s‑ar putea să fie până la urmă inutile. Există voci avizate care spun că actuala criza grecească reflectă de fapt o slăbiciune inerentă zonei euro – o zonă monetară cu o rată a dobânzii făcută pe „mărime universală“ şi aplicată unui set de 17 economii extrem de diferite, fiecare cu propria politică fiscală.

Oameni de afaceri de alte naţiona­li­tăţi – şi deci mai puţin implicaţi emo­ţio­nal – cred că ieşirea Greciei din zona euro este inevitabilă. „Cred că grecii vor ieşi până la urmă din zona euro şi cu cât mai repede cu atât mai bine pentru ei“, spune Doru Lionăchescu, fondatorul casei de investiţii Capital Partners. Pe aceeaşi linie, omul de afaceri de origine israeliană Eli Davidai a comentat pentru MONEY EXPRESS că Grecia ar trebui să se întoarcă la drahmă cât mai repede. „Când a început totul acum doi ani, am spus că Grecia a intrat în zona euro pe baza unor statistici false şi că prin urmare ar trebui să se întoarcă la drahmă. Nu s‑a întâmplat acest lucru din motive politice. Acum, lucrurile s‑au agravat şi au de ales între întoarcerea la drahmă şi restructurarea datoriilor. Orice altceva înseamnă doar amânare“, a comentat Davidai. Pentru cât timp?

O dramă, mai multe scenarii

De mai bine de o lună au fost vehiculate mai toate scenariile posibile. Default, faliment controlat, restructurarea datoriei suverane, ştergerea unei părţi a datoriei sau chiar ieşirea din zona euro. Nici unul nu va fi uşor de digerat de poporul grec.

1 LEHMANESQUE.
Declararea default‑ului statului grec (intrarea în incapacitate de plată) ar lovi din plin actori mari din sistemul bancar european – marii creditori fiind bănci franceze şi germane – şi implicit Banca Centrală Europeană (BCE). Însă cel mai mare pericol ar veni din aşa‑numitul „efect de contagiune“ (cum s‑a întâmplat după căderea băncii americane Lehman Brothers) care s‑ar răspândi asupra unor ţări ca Spania, Portugalia, Irlanda, Italia, chiar Belgia, care la fel au scăpat din mână datoria publică.

2 BAILOUT x 2.
Scenariul de salvare al FMI, BCE şi CE, dirijat de la Berlin – încă 120 mld. euro, care se adaugă celor 110 mld. euro acordate anul trecut –, la pachet însă cu constrângeri bugetare draconice pentru Grecia ani buni de acum înainte. Un exemplu: reducerea deficitului în următorii trei ani de la 13% la doar 3%.

3 ROSTOGOLIREA DATORIILOR. Sau prelungirea maturităţii împrumuturilor Greciei, din 3–5 ani să ajungă la 5–10 ani. Un plan care are însă nevoie de susţinerea creditorilor privaţi, reticenţi însă (unii) pentru că riscă să primească randamente mai mici decât cele promise iniţial. Fără o restructurare a datoriilor (considerată de unii investitori un default mascat), poate chiar o ştergere a unei părţi a datoriilor, şansele ca Grecia să reuşească să achite integral nota de plată de 340 mld. euro sunt aproape nule.

4 IEŞIREA DIN ZONA EURO. Chiar dacă nu există un mecanism prin care vreo ţară să poată ieşi din zona euro, sunt totuşi voci – inclusiv economistul Nouriel Roubini – care nu exclud ieşirea temporară (optimiştii) sau definitivă (radicalii) a Greciei.

Primul an de austeritate

În ultimul an, Grecia a trecut prin cea mai amplă consolidare fiscală realizată până acum de o ţară din zona euro. Principalele măsuri luate pentru a reduce deficitul bugetar cu 5 puncte procentuale:

>Salariile nominale din sectorul public au fost reduse cu 15%
>Pensiile au fost reduse cu 10%
>Numărul angajaţilor din sectorul public a fost redus cu 10%
>Cheltuielile militare şi operaţionale au fost reduse
>TVA a fost mărită cu 4 puncte procentuale
>Accizele au crescut cu 30%

Datoria odioasă

Criza datoriilor suverane din Grecia a readus în actualitate conceptul aşa‑numitei „datorii odioase“, elaborat în anii ’20 de economistul rus Alexander Sacks.

1 NELEGITIMĂ. Potrivit teoriei sale juridice, o datorie publică contractată fără a consulta cetăţenii şi în detrimentul intereselor lor de către un regim dictatorial, oligarhic sau incompetent de care profită personal anumite persoane fizice sau juridice nu e legitimă, prin urmare nu ar trebui plătită.

2 HAIRCUT PENTRU GRECIA. Teoria a fost deja invocată şi pentru uşurarea poverii financiare pe care Grecia o are de dus cel puţin în următoarea decadă. Şi în cazul Greciei s‑a sugerat organizarea unui audit internaţional – cum s‑a făcut în Ecuador şi Argentina, de pildă – pentru a stabili cât din datoria publică a Greciei este „odioasă“, iar suma respectivă să fie ştearsă.

3 PRECEDENTUL GERMAN.
Într‑un interviu recent acordat publicaţiei germane „Der Spiegel“ pe tema situaţiei actuale din Grecia, istoricul economic german Albrecht Ritschl a ţinut să reamintească opiniei publice cel mai mare default al secolului al XX‑lea: cel al Germaniei, după cele două Războaie Mondiale, când SUA şi alte state au fost de acord cu un aşa‑numit „haircut“, prin care au fost reduse la jumătate datoriile de război ale Germaniei. A fost de departe o decizie care a înlesnit miracolul economic german de după.

4 PUŢINĂ ISTORIE. În urma Tratatului de la Versailles, s‑a stabilit că Germania şi aliaţii ei trebuie să plătească reparaţii de război ce echivalau cu 100.000 tone de aur pur, adică 785 mld. dolari, la nivelul lui 2011. Peste opt ani, în 1929, a fost ştearsă jumătate din datorie, iar când Hitler a ajuns la putere, plăţile, evident, au încetat (Germania plătise doar o optime din sumă). Ultimele tranşe din această datorie au fost achitate chiar în octombrie 2010, la 20 de ani de la reunificarea Germaniei.

Oglindă, oglinjoară, cine e cea mai expusă din zonă?

Potrivit presei internaţionale, circa 70% din datoria Greciei este deţinută de către instituţiile financiare din Franţa şi Germania.

1) FRANŢA. Cea mai mare expunere a Franţei vine pe filiera Credit Agricole (una dintre primele trei bănci franceze ca mărime) care deţine majoritar banca grecească Emporiki. Acest lucru face ca expunerea totală a Franţei să ajungă la 56,7 mld. dolari din care 15 mld. dolari sunt pe datoria suverană a Greciei.

2) GERMANIA.
Are o expunere mai mare decât Franţa la datoria suverană a Greciei – deţine obligaţiuni elene în valoare de 22,6 mld. dolari –, dar e mai mică în sistemul bancar grec. Prin urmare, expunerea totală a Germaniei ajunge la 34 mld. dolari.

3) MAREA BRITANIE.
Marea Britanie nefiind în zona euro, băncile ei au o expunere relativ mică la obligaţiunile elene – doar 3,4 mld. dolari. Însă călcâiul lui Ahile pentru Regatul Unit este Irlanda, unde expunerea pe sistemul bancar irlandez este de 188 mld. dolari.

Zeii noii lumi

În căutare de profituri tot mai consistente, marile grupuri de interese au transformat lumea într‑un „mall imens“ în care cumpără şi vând după bunul plac. Studiu de caz: din nou Grecia.

1 NEOLIBERALISM. Acum mai bine de un sfert de secol, capitalismul a început să scârţâie. Giganţii financiari ai lumii priveau îngrijoraţi cum rata profiturilor se tot subţiază. Drept urmare, elitele corporatiste s‑au gândit că nu ar fi rău să reînvie liberalismul economic care punea în centru iniţiativa privată, competiţia liberă, comerţul fără frontiere şi intervenţia minimă a statului. Cu tuşe ceva mai groase. În ultimul deceniu, neoliberalismul a câştigat şi mai mult teren odată cu globalizarea care a adus cu sine o mobilitate fără precedent a capitalului. Pe scurt, iată câteva principii neoliberale: supremaţia pieţei – libertate totală de mişcare a capitalului, bunurilor şi serviciilor; stat minimalist, pentru că o „piaţă liberă, nereglementată este cea mai bună cale pentru creştere economică“, reducerea cheltuielilor pentru servicii sociale (educaţie şi îngrijire medicală), dar nu şi a stimulentelor fiscale şi subvenţiilor acordate businessurilor, privatizarea masivă pentru o eficienţă cât mai mare etc. Potrivit organizaţiei CorpWatch, principalii promotori ai neoliberalismului sunt FMI, Banca Mondială şi, evident, marile corporaţii şi bănci ale lumii. Ei bine, şi dezastrul economic al Greciei sau chiar al altor ţări, precum Argentina – poate cel mai des invocat precedent de presa internaţională actuală –, este pus de unii pe seama politicilor neoliberale care au înlesnit ca miliarde de dolari să ajungă în buzunarele unor companii sau bănci internaţionale. În documentarul despre „genocidul social“ din Argentina – „Memoria del Saqueo“ („Memoria unui jaf“) realizat în 2004 de Fernando Solanas –, sunt puse la index bănci precum Citibank, Credit Suisse sau JP Morgan.

2 „DEBTOCRACY“. O teorie care probează poziţia de forţă pe care o are astăzi neoliberalismul în viaţa de zi cu zi este cea a supremaţiei creditelor, aşa‑numita „debtocracy“. Cel mai bun exemplu: criza subprimelor declanşată, în 2007, în SUA. Lecţia? Bunăstarea, cel puţin din ultimele două decenii, s‑a bazat pe o creştere economică artificială, speculativă; politicienii au „aruncat“ cu bani prin creşterea salariilor, pensiilor, ajutoarelor sociale, ceea ce a dus evident la o explozie a consumului. Nota de plată adevărată iese la iveală abia acum: mii de miliarde şi numărătoarea continuă. Revenind la Grecia, documentarul cu acelaşi nume a doi jurnalişti greci, Katerina Kitidi şi Aris Hatzistefanou, realizat din bani proprii şi din donaţii primite pe Internet, identifică principalele evenimente care au dus ţara în colaps. Verdictul celor doi autori este clar: în patru decenii, două partide, Noua Democraţie şi PASOK, aflat acum la putere), şi trei familii politice, plus o mână de afacerişti grei din businessul local, au complotat la falimentul de azi al Greciei. Soluţia sugerată: cele 200 de persoane care apar în documentar semnează o cerere pentru înfiinţarea unei comisii internaţionale de audit care să identifice sumele „nejustificate“ de interesul public, generate de acte de corupţie, dar care astăzi se regăsesc în imensa datorie publică pe care poporul grec trebuie să o plătească. Odată clarificat traseul banilor, Grecia ar fi îndreptăţită să refuze rambursarea respectivilor bani (vezi precedentul Ecuadorului şi Argentinei). În 2003, SUA, după ocuparea Irakului, au aplicat acest principiu pentru a şterge datoria acumulată de regimul Hussein către ţări precum Rusia sau Franţa. În documentar, sunt arătaţi cu degetul guvernanţii greci corupţi care au luat mită pentru a achiziţiona, pe baza unor împrumuturi, armament, avioane, fregate etc. de la companii din Franţa sau Germania.

3 O MÂNĂ DE AJUTOR. În preajma aderării Greciei la zona euro, Goldman Sachs a ajutat guvernul elen de atunci să împrumute miliarde, fără ştiinţa opiniei publice, pentru a întruni criteriile de deficit impuse de Uniunea Europeană (UE). Problema, divulga cotidianul american „New York Times“ într‑o investigaţie apărută în ediţia sa din aprilie 2010, a fost că în bilanţuri aceste împrumuturi au figurat nu ca împrumuturi, ci ca tranzacţii propriu‑zise. Acest lucru i‑a indus în eroare pe investitori şi pe legislatorii europeni în privinţa datoriilor reale ale ţării. De altfel, instrumentele financiare derivative (cunoscute sub denumirea de tranzacţii „swap“), puse la punct de GS, JP Morgan Chase şi alte bănci mari ale lumii (vezi criza subprimelor), le‑au permis politicienilor din Grecia, Italia şi, posibil, alte câteva ţări să mascheze împrumuturi de ordinul miliardelor de euro. Cum a funcţionat? Băncile i‑au dat cash guvernului de la Atena în schimbul cedării drepturilor, ani buni la rând, asupra veniturilor aeroporturilor, autostrăzilor şi Loteriei Naţionale. Mai simplu spus, aceste active au fost ipotecate de către guvernul elen. În replică, oficialii Goldman Sachs susţin că tranzacţiile de tip swap structurate de banca americană au jucat un rol minor în criza actuală a Greciei şi că oricum au fost făcute în conformitate cu legislaţia europeană.

4 ŞI PUŢINĂ CONSPIRAŢIE. Implicarea marilor bănci de pe Wall‑Street, în speţă Goldman Sachs, în criza grecească a fost pusă pe tapet de publicaţia germană „Der Spiegel“ şi, evident, de presa din Grecia. Coincidenţă sau nu, DSK nu mai conduce de mai bine de o lună FMI, după ce a fost arestat la New York, în urma unei acuzaţii de tentativă de viol. De aici până la teoria conspiraţiei şi cartea jurnalistului de origine belgiană Marc Roche, cu care diplomatul Ioannis Paschalis a şi venit la interviu, nu a fost decât un pas în discuţia cu antreprenorii greci. Deloc întâmplător, pentru că primul capitol al cărţii „La banque – comment Goldman Sachs dirige le monde“ („Banca – cum conduce Goldman Sachs lumea“) este dedicat Greciei. Pe scurt, jurnalistul care din 1997 a fost corespondentul „Le Monde“ pe lângă instituţiile financiare de la Londra intră în culisele aranjamentului financiar prin care banca de investiţii americană Goldman Sachs a ajutat Grecia să‑şi mascheze nivelul real al datoriei publice pentru a putea intra în zona euro (2001). A câştigat 300 mil. euro pentru a pune totul la punct, potrivit surselor apropiate tranzacţiei. O carte care înfurie şi îngrijorează, deopotrivă. Într‑un amplu interviu acordat pe 11 aprilie a.c. publicaţiei „Athens News“, cu prilejul lansării, la Atena, a traducerii în limba greacă a cărţii, Roche a ţinut totuşi să spună că nu doar banca americană este vinovată: principalii autori ai dramei greceşti sunt, deopotrivă, băncile locale, legislatorii şi, mai ales, fostele guverne elene.

5 SAVOIR FAIRE. Şi totuşi, care este „reţeta“ celor Goldman Sachs, banca despre care publicaţia franceză „Liberation“ spune că a mers mână în mână cu dezvoltarea economiei americane? Roche e cât se poate de clar. Unu: GS a ştiut să atragă cele mai strălucite minţi (specialişti în matematică, fizică etc.). Al doilea atu imens: dispune de o reţea imensă de politicieni care îi susţin activitatea financiară (apropo, nu se mai ocupă de mult de tradiţionalele fuziuni şi achiziţii, ci s‑a apucat de trading, transformându‑se într‑un „cazinou mondial“, în formularea lui Roche). Şi nu trebuie să îi mituiască. Îi angajează, atunci când se retrag din funcţiile publice. Evident, sunt oameni influenţi care au la rândul lor o reţea de conexiuni şi ştiu exact cum pot fi influenţate guvernele naţionale. Pe lângă atuul uman, banca dispune şi de active de 900.000 mld. dolari, mai mult decât suficient pentru a influenţa decisiv pieţele.

„Nu vor plăti niciodată!“

Doru Lionăchescu, fondatorul casei de investiţii Capital Partners, un foarte bun cunoscător al sistemului bancar grecesc, crede că singura soluţie este ieşirea Greciei din zona euro. Lionăchescu, întors recent dintr‑o vacanţă în Zakynthos, povesteşte că efectele crizei Greciei se văd la tot pasul.
Atmosfera din Grecia

>E interesant să treci de la interpretarea cifrelor care nu spun nimic la observaţiile asupra vieţii zilnice. La hotelul la care am fost cazaţi în Zakynthos aproape toţi angajaţii erau polonezi. Îi dăduseră afară pe greci şi angajaseră polonezi pe care îi plăteau cu salarii de două ori mai mici.

>Toate magazinele erau fie goale, fie aveau marfă de proastă calitate şi ieftină. Nu mai au credit comercial şi cumpără din China. E incredibil cum pot să arate centrele comerciale din oraşe.

>Vineri seara în centrul staţiunii Za­kynthos nu exista tavernă care să aibă mai mult de o masă sau două ocupate. Sistemul turistic e falit complet, mai ales că mulţi trăiesc din chestia asta. Preţurile au scăzut, dar nu suficient.

>În Grecia este un puternic sentiment antigerman. Ei dau vina pe nemţi că nu îi mai susţin şi sunt prea drastici cu ei (...) iar germanul simplu ştie că nu e bine venit acolo şi nu vrea să se mai ducă. Nu era nici un picior de neamţ în Zakynthos, erau ceva englezi şi nordici. Iar dacă nu mai ai acces la cea mai mare piaţă turistică a Europei, ai o mare problemă.

Posibilele soluţii pentru criză

>Schimbarea nu se va putea face decât în generaţii. Acum ei vor fi nevoiţi să reducă drastic nivelul de trai şi veniturile, cel putin cu 50%, dacă nu cu 80%.

>Cred că în final vor ieşi din zona euro, şi cu cât mai repede cu atât mai bine. Să rămâi în euro şi să faci o corecţie a nivelului de trai nu e posibil, nu poate nimeni să implementeze aşa ceva.

>Euro va rămâne o monedă a guvernelor responsabile. Eu n‑aş dramatiza. Problema e că nu există mecanisme de ieşire din zona euro. Uniunea a plecat de la premisa că toată lumea e serioasă.

>Dacă ies din zona euro, obţin acest efect (reducerea nivelului de trai – n.r.) prin inflaţie.Vor sărăci forţat prin inflaţie, pentru că altfel nu pot să redevină competititvi, ei au mari probleme de competitivitate, ca şi noi, românii: munca e scumpă, produc puţin, muncesc puţin. Inflaţia e o metodă mai perfidă şi pe care omul simplu nu o înţelege.
Pierderea autonomiei

>O variantă la fel de dureroasă e să renunţe complet la suveranitatea fiscală, dar pentru asta trebuie o rezoluţie la nivelul Uniunii Europene. UE să fie ca o ţară, iar ţările să fie ca nişte judeţe, dar câtă lume va accepta asta?

>Nu vor mai avea autonomie fiscală, asta e marea miză, e posibil să vedem dispariţia conceptului de suveranitate fiscală şi se creează un precedent. Dacă nu‑ţi plăteşti ratele la bancă, banca nu‑ţi pune poprire pe cont? Dacă se poate face în cazul unui individ, de ce să nu se poată face şi în cazul unei ţări?

>O chestie de genul ăsta va fi foarte greu de trecut prin Parlament, se poate lăsa cu curte marţială, dacă se schimbă regimul politic şi legislaţia. Nu ştii cine câştigă alegerile, iese vreun naţionalist şi îi pune la zid pe cei care au „vândut ţara“. Lucrurile iau o tentă foarte complicată, mai bine ar ieşi din zona euro, cât mai repede.
Consecinţe

>Cele mai expuse sunt băncile franceze şi germane, dar dacă te uiţi la cifre, sunt vreo 70 de miliarde de euro pe ambele ţări, nu e ceva de speriat. Eu mai degrabă suspectez că e un foarte mare lobby al băncilor şi al fondurilor de investiţii la politicieni.

>Dacă ei ies din zona euro, va fi un euro mai puternic şi asta e şi logica economică: dacă tu ai o comunitate în care unii sunt slabi şi îi dai afară, ceea ce rămâne nu e mai bun?

>Eu nu cred că se va produce contagiune. Poate va ieşi şi Portugalia şi euro va rămâne ceea ce s‑a dorit de la început, moneda unui club de gentlemeni.

>Nu dispar ţări, dar pentru mine un dezastru personal este dacă o generaţie care intră acum pe piaţa muncii nu are de lucru, e un dezastru dacă un om care câştiga 1.000 de euro va câştiga în următorii mulţi ani doar 500 de euro. Un om care putea să‑şi ia casă şi maşină pe credit şi acum abia are bani de la o lună la alta. Dacă India şi China vor ajunge să conducă lumea, iar noi abia ne plătim datoriile, asta e un dezastru.

>În România, cred că majoritatea băncilor elene pierd bani. Nu s‑au restructurat, nici unul din ei n‑a folosit criza ca să se restructureze, ei sunt tot graşi şi frumoşi, cu zeci de sucursale şi zeci de mii de oameni. Băncile elene vor să vândă subsidiarele din Europa Centrală şi de Est.


Update 09:16Grecia, cel mai mic rating din lume

Agenţia de evaluare Fitch Ratings retrogradat cu trei trepte ratingul Greciei. Ratingul Greciei a fost retrogradat de la "B+" până la "CCC", cel mai mic rating atribuit unei ţări. Un rating mai mic este "DDD", atribuit creditorilor aflaţi în incapacitate de plată.

miercuri, 13 iulie 2011

Razboiul valutelor

Se pare ca am revenit la razboiul valutelor si ma refer aici cu preponderenta la euro si dolar. Parca ar fi o rescriere a anului trecut cand a inceput nebunia cu Grecia. Acum e momentul in care putem sa elucidam daca scenariul Lindsey Williams se va concretiza, adica euro se distruge primul, urmand dolarul. Care pe care e intrebarea ce se resimte si pe piete.
Momentul actual e unul fierbinte, cu Italia ce zguduie pietele financiare, desi era plasata pe lista - dupa Portugalia si Spania.
Oricum loteria si manipularea din piete nu mai e o noutate, lista devine tot mai lunga in ce priveste reactia pietelor la anumite vesti, si aici nu ma mai refer doar la aur si argint, ci la imaginea de ansamblu.

Sa vedem: de curand s-a terminat celebrul QE2 american, adica pachetul de pompare bani pe scara rulanta in piete. Desi va exista inevitabil un QE3 (chiar daca sub alt nume) perioada aceasta in care macar teoretic FED-ul tace si nu spune nimic in acest sens, dolarul ar fi avut cele mai bune sanse sa se aprecieze. Insa aprecierea dolarului a fost una timida si chiar stearsa in repetate randuri de piete. In schimb am aflat faptul ca un jucator puternic - China - sustine euro si cumpara o gramada de valuta vanzand in schimb dolarul. Si dupa ce s-a mai domolit cu aceste cumparari piata a inceput sa favorizeze dolarul. Ieri a reusit sa scada sub pragul de 1.4 si multa lume speculeaza ca e vorba de schimbarea de trend si anume de acum incolo valuta se va aprecia, desi astazi dupa vestile proaste incasate dinspre zona US dolarul nu reuseste sa mentina pragul. Si ma refer tot fata de euro, pentru ca fata de francul elevetian sau yenul japonez dolarul incaseaza zi dupa zi. Insa oricum ideea era care dintre cele 2 valute se va dezintegra mai repede: euro sau dolar ?

E foarte interesant acest razboi, in conditiile in care atat zona euro cat si Statele Unite sunt pe pragul prapastiei. Ieri au iesit o gramada de date importante care au aratat situatia ce se tot agraveaza in Statele Unite, dar si in Marea Britanie. Balanta comerciala a Statelor Unite a iesit la un nivel mult sub asteptari, amintindu-ne de 2008, situatie la fel de proasta si pentru Anglia. Majoritatea datelor din ultima perioada dezamagesc una dupa alta si arata faptul ca niciunul din programele asa zis ajutatoare nu au facut nimic pentru economie, dimpotriva aducand datorii uriase pentru banii ce au disparut nu se stie pe unde.
In aceste conditii de incertitudine economica e greu de stabilit care economie reprezinta raul cel mai mic si care valuta rezista mai putin: euro sau dolarul. In orice caz nu e de mizat pe niciuna dintre cele doua. Francul elvetia pare a fi cea mai favorita valuta batand record dupa record. Insa tot valuta (de hartie) este, intre timp am depasit si perioada de stagnare a metalelor si de ieri aurul cocheteaza din nou cu maximumul istoric la care a ajuns la finalul lui aprilie - primele doua zile din mai, de altfel la o diferenta mai mica de 2 dolari/uncia. Argintul il urmeaza mai lent, dar cu siguranta aceasta lentoare va mai dura foarte putin.
Traim in orice caz niste momente intense economice si ramane sa vedem care bombe se detoneaza primele. Insa vara asta nu e una deloc linistita si ne asteapta inca multe surprize.

marți, 12 iulie 2011

Cinci motive pentru a renunta la plata cu cardul

Plata cu cardul a devenit un lucru banal in zilele noastre iar oamenii sunt incurajati si chiar obligati sa detina un astfel de mijloc de plata.  Asta este o veste foarte buna pentru banci, pentru companiile care emit carduri si pentru retailerii de tot felul, care au acum un acces sporit la vietile personale ale clientilor lor.


Iata cateva motive pentru ca cei nemultumiti de aceasta situatie sa renunte la carduri:

1. Veti cheltui mai putin

Potrivit unui studiu elaborat de Institutul Tehnologic din Massachusetts, citat de Yahoo!News, oamenii ajung sa cheltuiasca mai mult atunci cand au carduri la indemana. Vestea nu este surprinzatoare: nu e de mirare ca obsesia oamenilor pentru cumparaturi a explodat o data cu aparitia cardului. Incercati sa umblati cu mai multi bani cash la voi si o sa vedeti cum suma cheltuielilor zilnice scade simtitor.

2. Bonusurile oferite nu sunt asa de valoroase

Multi oameni isi folosesc cardurile deoarece ofera anumite bonusuri la cumparaturi. Oare cat sunt de valoroase aceste bonusuri? Expertii considera ca avantajele oferite de detinerea cardurilor palesc in comparatie cu taxele anuale pe care utilizatorii le platesc doar pentru a avea dreptul sa detina un card.

3. Bugetul lunar se poate alcatui mai usor cu bani cash

Nu sunt putini consilierii financiari care isi incurajeaza clientii sa-si faca bugete personalizate. Sfatul este minunat, in teorie cel putin. Multi oameni nu pot fi insa atat de organizati. In acest caz, sfatul expertilor pentru clientii lor este stabilirea unei sume de bani cash pentru cheltuielile din fiecare saptamana si incadrarea intr-un buget prestabilit va fi mult mai usoara.

4. Nu veti mai fi ingrijorati in privinta furtului de date

Va temeti ca vi se vor afla datele de cont de fiecare data cand faceti cumparaturi cu cardul? Nu sunteti singurii. Cu cat bancile si comerciantii securizeaza mai mult datele financiare ale clientilor lor, cu atat devin si hotii mai inventivi. Multi oameni se trezesc cu conturile goale, deci plata cu bani gheata chiar este mai sigura. De asemenea, cardurile sunt modalitati excelente prin care bancile tin evidenta vietilor private ale clientilor lor. Bancile vor sti in permanenta cat, unde si pe ce si-au cheltuit acestia banii si vor profita de obiceiurile lor proaste.

5. Cumparaturile din impuls si datoriile prin banci vor fi mai putine

Oamenii cheltuiesc multi bani de la aparitia cardurilor deoarece sunt tentati sa achizitioneze cu usurinta lucruri de care nu au nevoie, doar din impulsul momentului. Iar magazinele organizeaza campanii de marketing sofisticate tocmai pentru a-i manipula pe oameni sa cheltuiasca. Si daca nu le ajung banii, in orice moment pot face un credit... Iar imprumuturi din banca sunt un adevarat blestem si o cale sigura spre ruinarea financiara. Expertii ii sfatuiesc pe obsedatii de cumparaturi sa astepte 24 de ore pana sa se decida asupra achizitionarii unui lucru. Dupa cateva ore de gadire exista mari sanse sa descopere ca nu aveau nevoie de obiectul respectiv.
Sursa: Capitalul.ro

Mai cititi si:
Capcanele ascunse ale cardurilor de cumparaturi - avem ca si exemplu Citibank

duminică, 10 iulie 2011

De ce trebuie sa ne intereseze cat costa apa in China

Am sa comentez acest articol pentru ca ma intriga la culme. Va las sa-l cititi mai intai apoi imi postez revolta.


S-au boicotat benzinării, s-a blamat preţul petrolui, taxele. Nu s-a pomenit de preţul apei. Nu de cel al apei din carburanţi ci de apa din China! Peter Orszag, vicepreşedinte la Citigroup şi fost director în biroul de administraţie şi buget al preşedintelui SUA Barack Obama a explicat legătura, pe blogul Bloomberg.

Când te duci la benzinărie, în niciun caz nu te vei gândi că scoţi mai mulţi bani din buzunar din cauză că preţul apei din China este subevaluat. În realitate, lipsa de apă cauzează o creştere a utilizării generatoarelor electrice care merg pe motorină, lucru care duce la majorarea preţului motorinei în toată lumea.

O evaluare corectă a preţului apei ar ajuta China şi restul lumii să evite probleme privind alocarea resurselor de apă şi să potolească unele efecte secundare. Centralele pe cărbune gerenează majoritatea energiei electrice în China. Energia hidro este cea de-a doua sursă. Apa este, evident, esenţială pentru hidroenergie, dar şi energia produsă prin cărbune necesită apă – pentru exploatarea minieră, pentru procesare şi răcirea utilajelor. În 2010, energia produsă prin cărbune în China utiliza 114 mii de miliarde de litri de apă, adică 20% din consumul naţional de apă. În următorii zece ani, aproximativ 40% din creşterea cererii de apă a ţării va fi asociată energiei produse cu cărbune, potrivit ministrului chinez al resurselor de apă.

Această creştere accentuează o lipsă de apă deja severă în China. China consumă 15% din totalul de apă proaspătă utilizată în lume. Totuşi, are rezerve puţine iar poluarea nu este de neglijat.

Potrivit Băncii Mondiale, cantitatea de apă pe cap de locuitor în China reprezintă un sfert din media globală. Mai mult, 80% din totalul apei utilizate de China este furnizată în sudul râului Yangtze, în timp ce doar jumătate din populaţia Chinei trăieşte acolo. Deci nordul Chinei rămâne cu puţină apă. Câmpia de Nord a Chinei, unde de plasează şi Shanghai şi Beijing, găzduieşte mai mult de 40% din populaţia ţării dar mai puţin de 15% din rezerva de apă. În această regiune, cantitatea de apă consumată pe cap de locuitor este de un sfert din minimum considerat necesar vital.

O soluţie de depăşire a acestor probleme este să se evaluze mai bine preţul resurselor de apă existente. Apa este marfa cea mai valoroasă a Pământului, şi, totuşi, în cele mai multe ţări, este oferită gratuit, ca şi cum nu ar avea nici o valoare.

În Oman, o ţară din Orientul Mijlociu unde apa este o resursă rară, apa este valoroasă. Acolo, agricultorii tranzacţionează acţiuni ale apei, întrucât agricultorii cunosc cel mai bine valoarea acesteia. “Tarifarea prin acţiuni sau alte mecanisme ar fi un stimulent extrem de puternic de a folosi apă în mod eficient", a declarat Peter Brabeck-Letmathe, preşedintele Nestle.

Literatura de specialitate confirmă acest punct de vedere. Într-un studiu din iulie 2007, Sheila Olmstead de la Universitatea Yale şi Stavins Robert de la Universitatea Harvard a concluzionat că folosirea preţurilor pentru a gestiona cererea de apă ar fi mult mai rentabilă decât programele de conservare care nu sunt legate de preţ, cum ar fi restricţiile privind udarea gazonului şi subvenţiile pentru fluxul redus de la robinete.

Chinezii sunt dispuşi să plătească mai mult pentru apă, potrivit rapoartelor Băncii Mondiale, "atâta timp cât calitatea este bună, iar nivelul de tarif este acceptabil". Şi totuşi, preţurile în China sunt încă mult prea mici pentru a se asigura că apa este folosită eficient. Preţuri mai mari ar putea convinge oamenii atât să reducă poluarea şi de a îmbunătăţi alocarea apei în toate direcţiile posibile, inclusiv în sectorul energetic. Aceasta ar încuraja, de asemenea, mai multe investiţii în desalinizare şi alte măsuri de creştere a ofertei.
Tradus de: Money.ro 


Asa deci, sa responsabilizam consumatorii la consum rational de apa. Cum ? Prin preturi crescute. Asa, si cine sa plateasca aceasta risipa masiva de apa ? Consumatorii evident. "Apa resursa cea mai valoroasa a Pamantului si totusi in cele mai multe tari ea este oferita gratuit ?" Serios ? Oferita cui ? Si cine decide cine devine proprietarul celei mai valoroase resurse a Pamantului necesara vietii ? Oare nu ar trebui sa se inceapa de la faptul ca sa decizi cine poate avea apa si cat sa coste este ca si cum ai decide cine poate sa traiasca ? Si cine vorbeste de toate astea ? Presedintele Nestle, unul dintre cei mai mari exploatatori pe langa Coca Cola, Pepsi Cola ai apei de pe planeta ? Cei care au presarat globul contruindu-si fabrici si secand populatia de apa lor potabila ? Cei care au cumparat terenurile si au inceput sa taxeze pentru ceva ce ei au secat si trebuia sa fie un bun comun existential pentru oameni ?

Cine nu reuseste sa vada mizeria din spatele acestei propagande e orb definitiv. Si vorbim aici de China, cea care a avut cea mai mare expansiune economica din ultimul deceniu prin relocarea tuturor firmelor mari de pe glob si care prin construirea colosilor industrializati au secat resursele zonelor aferente fara nici un fel de gandire in prealabil pentru apa ca fiind (dupa cum ei brusc realizeaza) acest bun de pret al pamantului. Au folosit fara prejudecati lasand consumatorii casnici fara apa potabila, dupa vorba aceea "dupa mine potopul" insa in acest caz "dupa mine desertul".

Sa ne uitam bine cine sunt acesti oameni care vor sa pregateasca terenul pentru a familiariza populatia ca in curand apa va deveni mai scumpa decat benzina. Despre Nestle lista e luuunga si hai sa ne amintim de cateva aspecte.

Nestle a lasat comunitati intregi fara apa in America unde exista nenumarate procese pe rol si s-a tot relocat in cautare de munca ieftina si resurse de secat. Voi ati vazut cum arata centrele de control Nestle in America ? Niste frontiere bine pazite in care nu are acces nimeni. Asta dupa ce comunitatile au sesizat ca la scurt timp dupa ce aceste companii s-au localizat acolo au inceput sa fure din marile lacuri, rauri, izvoare toata apa buna in zona poluind-o. Iar apoi taxand tot mai scump populatia pentru apa pe care ei au transformat-o in insuficienta, prin uz industrial intens, in scop de comert si control alaturi de alte nume mari. Si ei vorbesc acum de consumatorii casnici ? Acestia sunt mici copii fata de acele corporatii gigante. Si vorbesc de poluare cand ei nu au investit in solutii pentru poluarile lor masive prin care au terminat tot in urma lor ? 

Fa oamenii dependenti de apa imbuteliata,  pune populatia planetei sa se racordeze la retele publice si sa uite sa-si mai foreze singuri fantani descurajand-i in acest sens si speriindu-i ca e periculos, impractic ... in acest moment ii ai pe toti dependeti de ce le dai contra cost. Asa poti controla viata omului prin ratia de apa, pretul ei sau pur si simplu taierea alimentarii. Aceasta strategie e model vechi de manipulare, facand parte si din metodele KGB-ului din Testamentul Rosu.

Pepsi-Cola, Nestle si Panasonic printre cele 33 de multinationale trecute pe lista neagra de organizatii gurvernamentale chineze pentru poluarea apei.
Razboiul apei imbuteliate impotriva apei de la robinet. Nestle promoveaza programe de protectie a mediului cand compania polueaza prin producerea plasticelor din petrol, transportate tot pe consumul major de petrol pentru a-si imbutelieaza apa indoielnica, pentru ca apoi sa lase toate aceste plastice sa polueze planeta.


Totul se reduce si in acest caz la control si am sa tot repet asta, in acest caz pe modelul - preia cea mai importanta resursa a planetei in mainile tale si oamenii vor fii sclavii tai pe viata. Oamenii puternici si companiile au cumparat terenuri enorme localizate peste acvifere, si-au construit pe urma canale de transport pe sub terenurile oamenilor, au modificat legea si s-au transformat in regii de apa ce taxeaza populatia pentru aceeasi apa ca si pana atunci, insa acum aflata sub proprietate privata.

Nestle vorbeste de udat gazoane si apa de la robinete ? Va dati seama cat de putin reprezinta asta fata de consumul unei fabrici precum Nestle pentru toate bauturile lor ce contin pe langa pretioasa apa amestecuri chimice de tot felul inclusiv fluor, plastice si toxice precum melanina din laptele din China sub marca Nestle, sau arsenicul si alte metale toxice gasite in mancarea bebelusilor (tot in China) controverse si acuze care inca nu sunt clarificate nici astazi in vesnica batalie dintre cei responsabili si marile companii bogate ce taraganeaza procese sau creeaza un lobby puternic pentru a descuraja sau incheia astfel de cazuri. Toate acestea se revand populatiei sub forma de apa toxificata sau alte produse alimentare, dar sub forma de brand si deci cu adaosul pe masura.

Daca vedeti si materialele de mai jos in cazul in care nu le-ati vazut, veti observa ca e vorba de o conspiratie reala a acestor companii ca dupa ce s-au folosit pana la refuz de apa altora, avand ei subventii si beneficii + gratuitati, acum trec la etapa urmatoare in care o vor comercializa precum aurul. Dar cand ajungi in faza in care deja comercializezi insasi viata oamenilor se ajunge la un punct sensibil in care se pot detona si alte suprize mai putin anticipate. Nu am sa cred ca la un moment dat oamenii nu se vor destepta in grup si vor lua actiuni comune pentru a termina odata cu aceste monstruozitati. De fapt grupurile exista deja peste tot pe glob, insa ele au nevoie de o voce mai puternica si in crescendo.


Peter Orszag  e si el un pion important in aspectul de control al populatiei inca de cand a preluat administrarea bugetului lui Obama. Dupa cum ar trebui sa stim deja reforma in sanatate de care s-a ocupat direct acest om este unul dintre cele mai diabolice planuri pentru populatia americana, deja cea mai platitoare si impovarata dintre natii la capitolul sanatate, noua reforma ce include transformarea medicilor in operatori de calculator conectati direct de aparatura guvernamentala care va prescrie si va da diagnostice in timp real pentru pacientul aflat in sala de consultatii. Doctorul fie face ce i se dicteaza de undeva de "dincolo" fie este amendat, urmand ca la o a doua abatere sa fie arestat. Iar dispozitivele speciale ce vor conecta reteaua cabinetelor cu cei de "dincolo" deja se impart in Statele Unite pentru pregatirea in prealabil a ceea ce va urma. Si deci acest Orszag vine astazi cu gaselnita apei, intarit de Banca Mondiala (vai ce surpriza), de Nestle si de entitatile academice Yale and Harvard ? Toate mana in mand in proiecte de control major al maselor, fiecare pe sectorul sau. Ah si stati putin. Oare Orszag nu e membru Bilderberg inca de anul trecut, fiind pe lista oficiala de participanti atat anul trecut in Spania cat si anul asta in Elvetia, acum din postura de sef mare la Citigroup una din bancile umflate cu miliarde in "bailout" pe spatele contribuabililor. Si ca membru relativ proaspat Bilderberg, dar probabil sub supraveghere de multi ani, oare Orszag nu e si coleg cu membrul marcant mai vechi Peter Brabeck-Letmathe, presedintele Nestle?
Si daca mai sapi putin ajungi la tot mai multe increngaturi si incurcaturi intre toti cei care astazi promoveaza inrobirea populatiei prin controlul total asupra apei.
...........
Mai cititi si: 
China si pericolul din "umbra" - APA
Apa in Mumbai: pentru unii un chin pentru altii un rasfat
Apa imbuteliata versus apa de la robinet- razboiul impotriva companiilor ce pun stapanire pe apa noastra - documentar
Conspiratia Apei - cu Jesse Ventura
Din manipularile comuniste (aplicate si astazi) – Strategiile KGB-ului pentru tarile din lagarul sovietic – Testamentul rosu
America admite nocivitatea fluorului din apa
Sa va fie rusine – taxa pe apa din fantana ? Noi platim ca sa traim.
Adevaruri stiute dar ascunse - Infertilitate masculina, efeminare cu estrogeni sintetici, fluor si plastice ...

miercuri, 6 iulie 2011

Strainii ne cumpara tara bucata cu bucata. Guvernul e ingrijorat

Ministrul de Externe al României spune că asistăm la o confiscare a proprietăţii. Cumpărările masive de teren se datorează unor interese imobiliare.

"Nu pot să nu remarc pericolul cumpărării masive de teren agricol de către cetăţeni ai altor state. Asistăm la o confiscare a proprietăţii. Există interese imobiliare ori  se doreşte  concesionarea acestora pentru autostrăzi. Ar trebui să frânăm acest proces", a spus ministrul de externe Theodor Baconschi.

Potrivit estimărilor preşedintului LAPAR (Liga Asociatiilor Producatorilor Agricoli din Romania) Nicolae Sitaru, circa un milion de hectare de teren agricol sunt în proprietatea unor cetăţeni străini. O statistică publicată în primăvara anului trecut  arată că străinii deţineau, la acea vreme aproape jumătate de milion de hectare de teren arabil în România. Cei mai mari investitori străini sunt italienii, danezii şi olandezii.

"Sunt un adversar al înstrăinării terenurilor către nerezidenţi, dar nu sunt impotriva investiţiilor în agricultură", a declarat ministrul Agriculturii Valeriu Tabără.

În ultimii cinci-şase ani, investitori americani, suedezi, finlandezi, germani au investit sute de milioane de euro în achiziţia de suprafeţe împădurite în România.

Din 2005 până acum, Harvard a tot cumpărat păduri în ţara noastră, iar investiţiile totale depăşesc 100 de milioane de euro. Pe lângă cele 35.000 de hectare de pădure, compania mai deţine alte 2.500 de teren agricol, precum şi o fabrică de placaj la Călăraşi cu circa 550 de angajaţi, care a fost cumpărată în 2010.

Mai detaliat, Harvard deţine compania de administrare Harvard Management Company, care este acţionarul majoritar al fondului Phemus Corporation, care la rândul său deţine firma Scolopax SRL din Focşani, proprietarul unei suprafeţe împădurite de 35.000 de hectare de pădure în România, din care cea mai
mare parte se află în zona Vrancea.
Suprafaţa arabilă a României s-a redus faţă de anul 2003 cu 1,2 milioane hectare

Suprafaţa arabilă a României s-a redus faţă de anul 2003 cu 1,2 milioane hectare, la aproximativ 8,2 milioane hectare, potrivit datelor recensământului agricol 2010-2011.

"La această dată nu mai discutăm de 9,4 milioane hectare de teren arabil, ci de 8,1-8,2 milioane hectare. Practic, în mai puţin de zece ani, dacă luăm în calcul recensământul general agricol din 2003, vedem că suprafaţa arabilă a României a scăzut cu aproape 1,2 milioane hectare. Nu este o suprafaţă oarecare", a spus Tabără, într-o conferinţă de presă.
De ce investesc fondurile în păduri?

„Lemnul este marfă care este cerută la nivel global. În viitor, suprafeţele împădurite ale lumii vor scădea. Iar investitorii instituţionali au realizat valoarea pădurilor şi a terenurilor agricole“, spune Wolfgang Wetzel, directorul general al Nordcapital New Energy, un fond german care a investit de asemenea 60 de milioane de euro în achiziţia de 18.000 de hectare de pădure în România şi caută în continuare să facă noi achiziţii. Fondul, cu un volum total de investiţii de circa 6,6 miliarde de euro, mai are plasamente şi în industria navală, real estate şi energii regenerabile. De ce aleg fondurile România când vine vorba de păduri? Rutgersson spune că investitorii străini sunt atraşi de România datorită preţului redus al pădurilor şi ofertei relativ mari de terenuri împădurite scoase la vânzare – este vorba de terenurile retrocedate. În ţări precum Polonia sau Republica Cehă, spre exemplu, nu există suprafeţe importante de păduri scoase la vânzare. Preţul mediu al unui hectar de pădure în România este de circa 2.500–3000 de euro, în timp ce în ţările nordice poate ajunge şi la 10.000 de euro. România a devenit o ţintă predilectă pentru investitorii străini în păduri începând cu 2007, o dată cu intrarea în Uniunea Europeană. Este vorba mai ales de fondurile de investiţii nordice care au început să cumpere suprafeţe de teren împădurite de la familiile cărora le‑au fost retrocedate astfel de proprietăţi, scrie MONEYEXPRESS.

Update 12:11Străinii trebuie să mai aştepte 3 ani că să cumpere pământ românesc pe persoană fizică

"Am vrea să prelungim măcar cu trei ani interdicţia persoanelor fizice din străinătate de a cumpăra teren agricol în România. Am înţeles de la comisarul european Cioloş că Ungaria şi Lituania au obţinut de la CE o prelungire a acestei interdicţii până în 2017. Asta ne dorim şi noi", a declarat Valeriu Steriu, preşedinte al Comisiei prezidenţiale pentru politici publice de dezvoltare a agriculturii în România. Potrivit acestuia, străinii au cumpărat masiv terenuri, mai ales în regiunea de Vest a ţării, la adăpostul unor firme. Chiar şi acum există un interes major din partea unor şeici sau emiri din Orientul Mijlociu de a cumpăra teren agricol în România.
Sursa:Money.ro

P.S. Ma intreb cum de i-a apucat ingrijorarea tocmai acum, cand situatia asta a devenit deja evidenta de ceva ani de zile. In judetul Timis italienii detin aproape o treime (oficial) din terenul agricol, cine stie cum sta situatia pe alte judete. Este clar ca in acest sens nu s-a facut nimic, atunci cand aici puteai cumpara terenuri agricole foarte ieftin avand un salar european de afara. Mereu exista un astfel de risc si dezechilibru intr-o lume fara frontiere si in care nu iei nici o masura sa-ti protejezi cumva tara. Astazi cu toata criza asta fabricata multi romani nu-si mai permit sa cumpere nimic, insa mai exista natii si oameni care o duc mai bine si au o viziune despre ce se va intampla. Acestia investesc acolo unde intalnesc o mana cereasca, si asta este cazul cu terenurile Romaniei, inca roditoare, inca impadurite, inca extrem de atractive.

Aurul si argintul la un pas de o noua detonare

Dupa 2 luni de consolidare a celor 2 metale, se pare ca ne apropiem de punctul in care incep sa-si continue trendul ascendent. Desi unii s-au speriat de corectiile majore inregistrate in ultimele luni, aceasta corectie si stabilizare ulterioara n-a facut decat sa intareasca trendul de crestere, ramas de altfel intact. Pentru baietii destepti n-a fost decat o noua sansa de a-si extinde portofoliile. Cei care si-au vandut metalele nu au decat sa regrete asta, pentru ca toate datele din jurul nostru nu indica altceva decat ca cele doua sunt inca mult subevaluate. Si desi vara in general nu e un anotimp favorabil pentru metalele pretioase, aceasta vara nu va fi ca celelalte. In orice caz, in curand ne vom lamuri si cu asta.
Piata metalelor este de multa vreme manipulata, am scris despre asta in mai multe randuri, ceea ce a facut posibila achizitionarea lor la preturi mult sub cele la care trebuiau sa fie in contextul actual economic, dar si in functie de indicii de inflatie ai decadelor trecute. Indiferent cum privesti lucrurile, aurul si argintul nu pot sa mai stea multa vreme subevaluate. Insa poate va intrebati: "bun, dar daca piata aceasta este manipulata, atunci de unde stiu ca nu se va continua asta ?". Intrebare foarte buna si cu siguranta ca manipularile inca decurc si se incearca constrangerea preturilor. Dar suntem foarte aproape ca toate acele vanzari speculative sa fie aruncate odata pentru totdeauna de pe piata. Motivele generice pentru care asta se va intampla le-am explicat in alte articole. Astazi insa avem o noua componenta in plus, una foarte importanta pe cat de neraportata. Insa am sa traduc mai bine un interviu dat in aceasta dimineata de catre celebrul Andrew Maguire, care a devenit cunoscut prin demascarea pietei manipulate a argintului. Da. Andrew mai traieste pentru cine se intreba de asta, desi s-a atentat odata la viata lui si a trecut o vreme in umbra, nimeni nestiind unde este. El revine cu informatii importante despre piata metalelor, piata in care a ramas la fel de activ ca si inainte.

Andrew a informat in aceasta dimineata King World News despre lansarea bursei de aur si argint din China, lansare care va distruge "short-urile" (vanzarile speculative) ramase. El a spus: "Lansarea acestei piete de schimb pentru aur si argint a cazut sub radar, dar cu siguranta mi-a atras mie atentia. Cred cu tarie ca noi marcam astazi un moment de pivot care va afecta pretul metalelor in dinamica lor actuala. Acum avem un factor aditional ce se adauga in ecuatia de cerere-oferta. Acest factor va distruge pana la urma urmele de pozitii short atat in aur cat si in argint."

Maguire continua:

"China este nerabdatoare sa-si diversifice detinerile banesti si totodata isi incurajeaza cetatenii sa faca investitii in aur si argint. Noul schimb The Pan Asia Gold Exchange e un alt pas in aceasta directie si deschide accesul facil pentru clientii bancii sa achizitioneze aur si argint fizic. Iar aceasta bursa bazata pe metale fizice (nu hartie) va fi un factor ce va schimba jocul.


Doar priviti putin imaginea de ansamblu ca sa va dati seama cat de mare va fi aceasta schimbare de joc. Banca Agricola din China are peste 320 de milioane de clienti si 2.7 milioane de clienti corporate, si si-a dotat clientii cu platforma cea noua.


Prin crearea primul contract de pana acum pentru aceasta forma de tranzactionare, clientii bancii vor putea pentru prima data sa aiba acces la contracte de cate 10 uncii de aur in Renminbi cu doar un singur click direct din conturile lor. Ca sa vedem si mai bine, doar 1% dintre clienti daca ar cumpara fiecare un contract de 10 uncii, asta ar echivala cu 1000 de tone de aur fizic ...


Iar impactul pentru argint va fi si mai pronuntat. Argintul are o piata mult mai mica si deja sufera de probleme de achizitionare si livrare. Daca doar 1 % din clientii de la Banca Agricola chineza vor cumpara 500 de uncii de argint, asta ar insemna 1.6 miliarde de uncii de argint. Consider ca toata aceasta concentrare pe contractele de vanzare din argint vor fi astfel terminate. In opinia mea asta va arunca afara o mare parte din toti cei care sunt in pozitii short. 


Nici unul dintre acesti factori ce includ o noua crestere fizica nu a fost evaluata de analisti si ma astept la o masiva contractare a disponibilitatii celor 2 metale (fizic) in urmatoarele cateva luni, odata cu toate aceste noi contracte internationale activate.


Iar unul dintre punctele cheie in aceasta ecuatie este ca multe dintre aceste pozitii short sunt "naked short" (adica nu sunt sustinute in spate de metalul fizic) si au un leverage foarte mare. De aceea toate aceste contracte noi ce vor lua faptic afara cantitatea de aur si argint din piete va avea ca rezultat fortarea tuturor celor ce detin doar hartii si contracte, fara a avea metalul in spate."
Sursa: King World News

Asadar ne asteapta o vara fierbinte pentru cele 2 metale. 

Mai cititi si:
De ce sa cumparam argint si aur astazi ?
Lucruri importante de stiut despre AUR si ARGINT
Dezvaluiri importante despre lumea araba, petrol si metale (planul de implementare a Noii Ordini Mondiale) - Lindsey Williams. Fratia Musulmana - unealta inteligentei britanice. Yemen si Siria urmatoarele pe lista ...
Argintul pierde 12 % in 11 minute, Osama bin Laden mort, bursa creste ...
Recorduri noi pe piata metalelor 
Reconfigurarea sistemului monetar ? 
Cat de pregatiti sunt romanii ?

Dezintegrarea lenta a UE - Danemarca face un pas curajos

Dezintegrarea Uniunii Europene are o serie de asemanari cu dezintegrarea Uniunii Sovietice. Chiar si cu putin timp inainte de destramarea propriu-zisa, majoritatea observatorilor ne­a­vi­zati nu credeau ca URSS poate sa-si inceteze existenta in timpul apropiat. Observatorii avizati atrageau atentia asupra unor chestiuni aparent minore, dar care aratau intr-un mod cat se poate de clar ca imperiul de odinioara a devenit un colos de lut pe cale sa se prabuseasca. Daca analizam din aceasta perspectiva o serie de evenimente relativ recente, viitorul Uniunii Europene incepe sa para din ce in ce mai sumbru. Ieri, in interiorul Uniunii Europene si al spatiului Schengen a reaparut o frontiera. Parlamentul danez a aprobat reintroducerea controalelor de frontiera si a decis sa finanteze amenajarea unor puncte permanente de trecere a frontierei germano-daneze. Mo­tivele formale invocate de autoritatile de la Co­pen­haga sunt multiple si tin de faptul ca politica unionala in privinta migratiei ilegale si a traficului de droguri si persoane provoaca un pronuntat sentiment de insatisfactie atat in randul politicienilor, cat si in randul alegatorilor danezi. Din punct de vedere practic este putin probabil ca noul sistem de control sa devina imediat un factor important in lupta contra migratiei ilegale sau a traficului de droguri, insa nu trebuie subestimat efectul psihologic al deciziei parlamentului danez. Incet, dar sigur, tarile-membre ale Uniunii Europene incep sa redescopere partile pozitive ale abilitatii de a avea o politica proprie si de a lua deciziile fara a depinde de bunavointa birocratilor de la Bruxelles si fara a intreprinde operatiuni diplomatice in vederea obtinerii sprijinului din partea marilor pu­teri europene. Cu cat mai grea va deveni situatia economica cu atat mai dulce va deveni aerul libertatii eurosceptice.

Este destul de ironic faptul ca unul dintre factorii care au declansat aceasta situatie este generat de in­fluxul de imigranti ilegali din regiunea Africii de Nord, influx care s-a intensificat in urma operatiunilor mi­litare din Libia. Problema imigratiei ilegale a de­venit un subiect deosebit de inflamabil, dar nu este nici pe departe unicul mar al discordiei in relatiile dintre tarile europene. In situatiile care tin de crearea sau dezintegrarea unor structuri politice transnationale existenta unor precedente este deosebit de importanta pentru a marca zona actiunilor acceptabile sau inacceptabile. Daca astazi Danemarca reuseste sa in­calce in mod flagrant regulile zonei Schengen, in­vocand necesitatea de a restrictiona influxul de imigranti ilegali, atunci se creeaza un precedent deosebit de periculos pentru stabilitatea administrativa a Uni­unii Eu­ro­pene. In con­ditiile in care regulile unionale nu mai sunt sacrosancte si pot fi incalcate, putem fi siguri ca se va gasi o serie intreaga de politicieni care isi vor dori sa faca acest lucru, la fel se vor gasi si numeroase motive pentru a justifica viitoarele incalcari. O singura actiune creeaza un precedent, cateva actiuni creeaza o ten-dinta, iar o serie de astfel de actiuni va genera o noua norma de comportament politic. Situatia in care se afla Uniunea Europeana poate fi descrisa drept o dezintegrare ce se executa in pasi marunti. Odata ce lipsa de obedienta fata de deciziile de la Bruxelles va deveni noua norma politica la nivel national, nu va exista nicio metoda pentru a salva coeziunea tarilor europene. Inainte de criza, sustinatorii eurocratilor aveau la dispozitie un argument imbatabil: in Europa unita se traia mai bine decat in Europa dinaintea crearii Uniunii Europene. Astazi, acest argument si-a pierdut complet validitatea si a inceput sa actioneze in sens invers. Daca necesitatea existentei Uniunii Europene a fost evaluata prin prisma succeselor economice, atunci criza care a afectat toate tarile eu­ropene devine un argument forte pentru renuntarea la acest proiect.

In ultimele luni se tot lanseaza zvonuri despre reintroducerea in circulatie a marcii germane. De fiecare data aceste zvonuri sunt dezmintite, dar totodata pro­voaca reactii foarte intense din partea publicului german. Este posibil ca aceste zvonuri sa fie doar ex­presia dorintei de senzational a jurnalistilor eu­ropeni, dar este la fel de posibil ca aceste zvonuri sa fie de fapt niste experimente sociologice a caror desfasurare este ur­marita cu maxima atentie de cei care se pregatesc sa reorganizeze spatiul european dupa ce procesul de dezintegrare a Uniunii Europene va ajunge la final.
Sursa: Cronica Romana

marți, 5 iulie 2011

Basescu - criticat dur si de Medvedev, presedintele Rusiei

Basescu - criticat dur si de Medvedev, presedintele RusieiAfirmatiile presedintelui Traian Basescu referitoare la trecerea Prutului de catre trupele romanesti in 1941 se pare ca l-au infuriat si pe liderul de la Kremlin, Dmitri Medvedev.




Sau cel putin asta sustine ambasadorul Rusiei la NATO, Dmitri Rogozin, care a declarat ca seful sau de la Moscova l-ar fi atacat "foarte dur" pe presedintele tarii noastre, pentru declaratiile sale referitoare la faptul ca si el ar fi atacat URSS, in 1941.

"Medvedev a vorbit foarte dur impotriva presedintelui Traian Basescu", a spus Rogozin, potrivit publicatiei Moskovski Komsomolets.

Atacul verbal ar fi avut loc in cadrul Consiliului NATO-Rusia de luni, desfasurat in localitatea ruseasca Soci. Acolo, Dmitri Medvedev si Dmitri Rogozin au discutat in spatele usilor inchise cu mai multi oficiali ai NATO, in frunte cu secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmunssen. Rusia si NATO nu au reusit sa ajunga la vreun acord in privinta apararii antiracheta.

"Niciodata nu l-am vazut pe presedintele Medvedev exprimandu-se atat de dur", a mai spus Rogozin, citat de aceeasi sursa.

De ce si cum s-a suparat Rusia pe noi

Medvedev ar fi calificat drept "scandaloase" vorbele lui Traian Basescu, care a spus acum cateva zile ca, daca ar fi fost in locul maresalului Ion Antonescu, ar fi dat si el ordinul de invadare a URSS, in 1941, pentru ca Romania "avea un aliat si un teritoriu de recuperat".

Seful statului rus ar mai fi precizat si ca afirmatiile lui Basescu au fost anti-rusesti si ca seful statului de la Bucuresti s-a pozitionat astfel de partea nazistilor.

Basescu despre supararea Rusiei - daca aia vi s-a parut reactie teapana

Pana acum, presedintia rusa nu a facut nicio declaratie oficiala pe acest subiect.

Rusia nu e la prima reactie dura

Saptamana trecuta, Traian Basescu a fost criticat si de purtatorul de cuvant al Ministerului rus de Externe, Aleksandr Lukasevici. Acesta considera ca declaratiile sefului statului roman sunt "o bravada nerusinata".

Declaratiile lui Basescu infurie Rusia - vezi reactia Moscovei

"Rusia este iritata de recentele declaratii ale presedintelui roman Traian Basescu cu privire la evenimentele din 1941. Presedintele a spus ca, daca era in locul maresalului Ion Antonescu in 1941, ar fi trimis, de asemenea, trupe pentru a participa la agresiunea Germaniei naziste impotriva Uniunii Sovietice.

Este si mai trist ca o astfel de declaratie a fost facuta in ziua in care se implineau 70 de ani de la Razboiul pentru Apararea Patriei, in urma caruia si-au pierdut viata 27 de milioane de persoane. Declaratia nu poate fi justificata nici prin actualele circumstante politice si nici pusa pe seama intrebarilor provocatoare ale jurnalistilor", a afirmat Lukashevici, intr-un mesaj postat pe site-ul MAE rus.

Lukashevici consideta ca declaratia lui Traian Basescu a jignit memoria milioanelor de victime ale fascismului.

"Este evident ca o asemenea bravada nerusinata, care justifica agresiunea fascista si jigneste memoria milioanelor de victime ale fascismului, este inacceptabila si trebuie sa primeasca o apreciere adecvata din partea Europei civilizate", a spus purtatorul de cuvant al Ministerului rus de Externe.

Presedintele Basescu facuse declaratiile pe care le acuza Rusia pe 22 iunie, in emisiunea "Evenimentele Zilei" de la B1 TV, in ziua cand se implineau 70 de ani de la ordinul de atacare a URSS de catre Romania, de partea Germaniei naziste.
Sursa: Ziare.com

Mai cititi si:
Regizorul Sorin Iliesiu îi cere demisia lui Basescu, acuzandu-l de minciuna, incultura, vulgaritate
Scutul antiracheta si entuziasmul lui Basescu il irita pe Putin
Imaginea Romaniei = Izolare !
Traian Basescu si “compania” – recordmenii Romaniei